DECIZIA nr. 328 din 19 mai 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 862 din 1 septembrie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 44
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 44
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 426
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 44
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 3REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 44
ART. 4REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 44
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 406
ART. 5REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 9REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 44
ART. 9REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 45
ART. 9REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 10REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 10REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 17
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 599 30/09/2021
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 357 03/06/2021
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 457 11/07/2019
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 749 22/11/2018
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 722 20/11/2018
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 283 10/05/2016
ART. 11REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 12REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 1
ART. 13REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 13REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 13REFERIRE LALEGE 193 21/10/2008
ART. 13REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008
ART. 14REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 14REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008
ART. 14REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 4
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 260 22/04/2021
ART. 15REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 15REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008
ART. 16REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 43
ART. 16REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 15
ART. 17REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 201
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 749 22/11/2018
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 479 30/06/2016
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 608 06/10/2015
ART. 18REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 139
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 19REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 44
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 722 20/11/2018
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 811 06/12/2018
ART. 21REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 44
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 144 07/03/2013
ART. 24REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 406
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 432 13/09/2005
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 722 20/11/2018
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 264 10/05/2016
ART. 26REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 45
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 139
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 188 26/03/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 173 04/04/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (2) teza finală, ale art. 44 alin. (3) și ale art. 45 alin. (1) lit. d) teza finală și alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Newamport Asfalt – S.R.L. din municipiul Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.521/107/2017* al Curții de Apel Alba Iulia – Secția a II-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 547D/2019.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 martie 2022, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, și a domnului avocat Răzvan Constantin Murariu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, a amânat pronunțarea pentru data de 7 aprilie 2022 și, ulterior, pentru același motiv, pentru 19 mai 2022, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:3.Prin Încheierea din 28 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.521/107/2017* al Curții de Apel Alba Iulia – Secția a II-a civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (2) teza finală, ale art. 44 alin. (3) și ale art. 45 alin. (1) lit. d) teza finală și alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Societatea Newamport Asfalt – S.R.L. din municipiul Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat împotriva unei sentințe civile pronunțată de Tribunalul Alba, prin care instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei și a respins atât cererea acesteia de exonerare de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum a fost eșalonată de instanța de judecată prin încheiere, cât și solicitarea de radiere din evidențele organului fiscal a datoriei derivând din timbrajul datorat în cauză. 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia invocă existența unui vid legislativ în ceea ce privește posibilitatea exonerării de la plata taxei judiciare de timbru și a evitării dării în debit a justițiabilului, în condițiile în care dacă se dorește renunțarea la procesul civil, conform art. 406 din Codul de procedură civilă, ca urmare a imposibilității achitării taxei judiciare de timbru, astfel cum a fost stabilită prin cererea de acordare a facilităților de plată a acesteia, acest lucru este imposibil. Autoarea excepției susține, astfel, că ar trebuie să existe un termen procedural, de decădere, în care justițiabilul să aibă posibilitatea de a renunța la cererea de chemare în judecată până la plata primei rate/tranșe din taxa judiciară de timbru, astfel cum a fost eșalonată prin cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, fără să existe sancțiunea dării în debit către organele fiscale, astfel cum este reglementat prin art. 44 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, și, doar ulterior acestui termen procedural de „răzgândire“ cererea de chemare în judecată să fie comunicată părții adverse.5.Curtea de Apel Alba Iulia – Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanța de judecată susține că textele de lege criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 reprezintă norme de procedură care reglementează soluționarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, ce constituie un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanța de judecată. Menționează, totodată, că instanța constituțională a statuat că eventualele greșeli ale instanțelor de judecată nu pot reprezenta motive de neconstituționalitate care ar putea fi cenzurate pe calea controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, iar nu cu privire la modul de aplicare a legii.6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.7.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:8.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.9.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 33 alin. (2) teza finală, ale art. 44 alin. (3) și ale art. 45 alin. (1) lit. d) teza finală și alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins normativ:– Art. 33 alin. (2) teza finală: „Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.“;– Art. 44 alin. (3): „În cazul eșalonării sau amânării, instanța transmite hotărârea de încuviințare, care constituie titlu executoriu, organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmărirea executării obligației de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite.“;– Art. 45 alin. (1) lit. d) teza finală și alin. (2) teza întâi:(1)Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: […]d)când acțiunea corect timbrată a fost anulată în condițiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă sau când reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât;(2)În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), e) și i) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporțional cu admiterea contestației. În cazul prevăzut la alin. (1) lit. h) se restituie jumătate din taxa plătită, indiferent de modalitatea în care a fost soluționat procesul, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.10.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege“, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 care consacră libertatea economică, ale art. 56 alin. (2), potrivit cărora „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale“, ale art. 124 alin. (1) și (2) referitoare la înfăptuirea justiției, ale art. 135 alin. (2) lit. a) potrivit cărora „Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;“, și art. 136 alin. (5), potrivit cărora „Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice.“ De asemenea, se invocă și încălcarea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 și ale art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și interzicerea abuzului de drept, ale art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, care consacră protecția proprietății, precum și a celor ale art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil.11.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 283 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 20 iulie 2016, Decizia nr. 749 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019, Decizia nr. 722 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 martie 2019, Decizia nr. 457 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 octombrie 2019, Decizia nr. 357 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 949 din 5 octombrie 2021, sau Decizia nr. 599 din 30 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1150 din 3 decembrie 2021, prin care s-a statuat în sensul constituționalității reglementării criticate.12.Din perspectiva criticilor formulate în speță, Curtea reține că, potrivit art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru. Aceste taxe judiciare de timbru sunt datorate de către toate persoanele fizice și juridice și reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești, precum și de către Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind stabilite în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.13.Cât privește sediul materiei pentru acordarea ajutorului public judiciar, Curtea reține că persoanele fizice beneficiază de acesta în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, cu modificările și completările ulterioare, în schimb persoanele juridice pot beneficia, în anumite condiții, doar de facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, potrivit art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Prin urmare, persoanele juridice nu beneficiază de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008, care vizează exclusiv persoanele fizice, ci numai de facilități în privința plății taxelor judiciare de timbru, acordate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. 14.Astfel, potrivit art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, orice persoană fizică poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale, iar potrivit art. 42 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008. În ceea ce privește persoanele juridice, potrivit art. 42 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, „instanța acordă persoanelor juridice, la cerere, facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești“, în situația în care „cuantumul taxei reprezintă mai mult de 10% din media venitului net pe ultimele 3 luni de activitate“ sau când „plata integrală a taxei nu este posibilă deoarece persoana juridică se află în curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, în condițiile legii, indisponibilizate“. Totodată, în mod excepțional, instanța poate acorda persoanelor juridice reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în alte cazuri în care apreciază, față de datele referitoare la situația economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice.15.În acest context, prin Decizia nr. 260 din 22 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 16 iulie 2021, paragraful 23, Curtea a reținut faptul că numai persoanele fizice pot beneficia de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008. Persoanele juridice, astfel cum s-a arătat, intră sub incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, iar instanța poate acorda facilități și acestora, în mod excepțional, și în alte cazuri în care se apreciază, față de datele referitoare la situația economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei judiciare de timbru la valoarea datorată ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice. Persoanele juridice nu se află în aceeași situație cu persoanele fizice, natura juridică diferită a acestora și scopul pentru care este înființată persoana juridică reprezintă temeiuri suficiente pentru a se aplica un tratament juridic diferit, dar cu menținerea principiului conform căruia indiferent de natura persoanei, statul are obligația pozitivă de a reglementa un cadru juridic care să cuprindă remedii pentru ca părțile să facă față cheltuielilor de judecată, exigență a accesului liber la justiție.16.Curtea constată că, potrivit art. 15 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, asupra cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar formulată de persoana fizică instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu, iar potrivit art. 15 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, cerere care se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă. Curtea observă că astfel cum reiese din cadrul legislativ analizat, persoana fizică beneficiază de calea de atac a reexaminării doar împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar, spre deosebire de persoana juridică, în cazul căreia legiuitorul nu distinge, astfel încât aceasta poate formula cerere de reexaminare indiferent de modalitatea de soluționare a cererii de acordare a ajutorului public judiciar de către instanță, respectiv atât împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar, cât și împotriva încheierii prin care instanța acordă facilități, sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în situația în care acestea nu profită persoanei juridice. În acest sens sunt dispozițiile art. 43 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, care dispune că asupra cererii de acordare a facilităților la plata taxei de timbru instanța se pronunță fără citare, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu, iar împotriva încheierii părțile interesate pot formula cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, această cerere fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.17.Raportat la același cadru legislativ, Curtea reține că potrivit art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței, prin aceeași comunicare instanța punând în vedere reclamantului și posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Instanța nu va proceda însă la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.18.În jurisprudența sa, spre exemplu fiind Decizia nr. 749 din 22 noiembrie 2018, precitată, paragrafele 43 și 44, referitor la termenele prevăzute de art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 stabilite de legiuitor pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru sau pentru formularea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, Curtea a statuat, în mod constant, că reglementarea de către legiuitor a condițiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. Mai mult, obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 608 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 24 noiembrie 2015). De asemenea, Curtea a reținut că din coroborarea art. 139 și art. 56 din Constituție rezultă că acestea instituie garanția că obligația constituțională a cetățenilor de a contribui prin impozite, taxe și alte contribuții la bugetul de stat se face în condițiile legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 479 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 12 decembrie 2016, paragraful 20). 19.Raportat la situația de fapt din cauza dedusă judecății, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate este o persoană juridică ce a inițiat un demers judiciar în calitate de reclamantă, constând într-o acțiune civilă în pretenții pentru repararea prejudiciului creat prin fapta delictuală comisă de către Unitatea Administrativ-Teritorială Oraș Cugir. Având în vedere că acțiunea în cadrul căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate este o acțiune în pretenții, deci evaluabilă în bani, Curtea învederează faptul că art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 stabilește în mod clar și explicit modalitatea de taxare a unor astfel de acțiuni introduse la instanțele judecătorești. Prin urmare, Curtea apreciază că pornind un atare demers judiciar, reclamanta – autoare a excepției de neconstituționalitate, trebuia să previzioneze, în mod responsabil și realist, implicațiile unei asemenea acțiuni în justiție din punctul de vedere al cuantumului taxei judiciare de timbru ce trebuie achitată. În acest context, Curtea reține că, în temeiul art. 42 alin. (2) și (4) coroborat cu art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, reclamanta a formulat o cerere prin care a solicitat să se dispună acordarea facilităților la plata taxei judiciare de timbru sub forma reducerii și/sau eșalonării pe o perioadă de 24 de luni a cuantumului taxei judiciare de timbru sau amânarea achitării acesteia pentru o perioadă de cel puțin 6 luni.20.În acest sens, prin Decizia nr. 722 din 20 noiembrie 2018, precitată, paragraful 26, Curtea a reținut că în măsura în care reclamanții au solicitat ei înșiși eșalonarea sau amânarea plății taxelor judiciare de timbru, rezultă că au apreciat că dispun de mijloacele necesare plății taxei în aceste condiții. În plus, reclamanții cunosc anticipat care sunt consecințele legale ale cererii de eșalonare sau amânare a plății taxelor judiciare de timbru, astfel încât sunt liberi să decidă cu privire la modul în care își vor exercita dreptul de acces la justiție, anterior formulării acestei cereri. Prin urmare, și această categorie de persoane are posibilitatea de a refuza anticipat achitarea taxei judiciare de timbru anterior formulării cererii de amânare sau eșalonare a acesteia, sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată.21.De altfel, din această perspectivă, în ceea ce privește problema previzibilității stabilirii și achitării taxelor judiciare de timbru, pentru asigurarea predictibilității normelor de procedură, astfel încât părțile să cunoască încă de la momentul sesizării instanței care este modul de judecată a pricinii lor și a securității situației juridice a părților, prin Decizia nr. 811 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 12 martie 2019, paragraful 32, spre exemplu, Curtea a reținut că dreptul național român prevede cu claritate ipotezele în care este datorată taxa judiciară de timbru, modalitățile sale de calcul și consecințele în caz de neplată, reclamantul putânduse aștepta, în mod rezonabil, ca aceste reguli să fie aplicate. Astfel, Curtea observă că art. 44 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 se referă la facilitățile fiscale acordate pentru plata taxelor judiciare de timbru, ce vor fi acordate, însă, numai persoanelor juridice. În cazul în care instanța eșalonează plata taxelor judiciare de timbru, aceasta se poate face pe parcursul a cel mult 24 de luni și pentru maximum 12 termene, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, în cazul în care instanța eșalonează sau amână plata taxei judiciare de timbru, aceasta va transmite hotărârea de încuviințare, care constituie titlu executoriu, organelor competente pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite. Persoana juridică ce a beneficiat de acordarea facilităților fiscale sub forma eșalonării sau amânării trebuie să aibă în vedere faptul că neplata uneia din aceste rate (indiferent de rată sau de cuantumul acesteia) sau nerespectarea unui termen de plată dintre cele stabilite de instanță prin încheiere nu atrage anularea cererii ca insuficient timbrată de către instanță, organele fiscale fiind cele care, în cazul eșalonării, procedează la urmărirea executării obligației.22.Curtea a statuat, de altfel, în mod constant în jurisprudența sa că accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului. Așa fiind, atunci când timbrarea acțiunii este o cerință imperativă a legii, judecătorul nu poate soluționa o cerere fără a constata în prealabil valabilitatea efectuării plății taxei de timbru aferente valorii obiectului cererii de chemare în judecată (Decizia nr. 144 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013).23.Raportat la susținerile autoarei excepției, în sensul că ar trebui să poată dispune în mod liber și fără ingerințe, printr-un act de dispoziție, de renunțarea la judecată și de neachitarea primei rate din taxa judiciară de timbru, astfel cum a fost eșalonată de instanța de judecată, Curtea precizează că noțiunea de „proces civil“ reprezintă mijlocul de realizare a justiției constând într-o serie de activități desfășurate de către instanță, părți, organe de executare și alte persoane sau organe care participă la înfăptuirea de către instanțele judecătorești a justiției, în vederea realizării sau stabilirii drepturilor civile, conform procedurii stabilite de lege. În sens tehnic și juridic, procesul civil parcurge o evoluție, în faze de desfășurare, începând cu etapa sesizării instanței și până la actul final al judecății, care este hotărârea. Fiecare etapă evoluează, la rândul său, cu ajutorul și în baza unor acte de procedură, care sunt stabilite de lege astfel încât să asigure scopul final al procesului – pronunțarea unei hotărâri.24.Din perspectiva criticilor formulate privind renunțarea la judecată, prin Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 3 octombrie 2005, Curtea a reținut că art. 406 din Codul de procedură civilă reglementează renunțarea la judecată a reclamantului, precum și obligarea acestuia la cheltuieli de judecată, în condițiile legii, ca urmare a renunțării la judecată. Obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată, atunci când renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, este consecința firească a culpei sale procesuale, urmând astfel să suporte cheltuielile ocazionate pentru cealaltă parte în legătură cu judecarea cauzei respective. Cât privește existența unei inegalități de tratament aplicabil părților din proces sub acest aspect, Curtea a reținut că poziția juridică a reclamantului care a declanșat procesul, dar care, ulterior, renunță la judecată, este total diferită de cea a pârâtului chemat în judecată prin acțiunea introdusă de reclamant. Cu privire la nerestituirea taxei judiciare de timbru, în situația în care reclamantul renunță la judecata cererii de chemare în judecată, Curtea a reținut că legiuitorul are în vedere faptul că, în momentul în care justiția a fost învestită cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care îl presupun declanșarea și desfășurarea unui proces a fost deja pus în mișcare, ceea ce implică anumite cheltuieli. Totodată, având în vedere caracterul de serviciu public al justiției, legiuitorul a apreciat că restituirea taxei judiciare de timbru în situația renunțării la un anumit moment la judecată nu se justifică, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege.25.Astfel, prin Decizia nr. 722 din 20 noiembrie 2018, precitată, paragrafele 23 și 24, Curtea a reținut că în cazul în care se dispune amânarea sau eșalonarea plății taxei judiciare de timbru, hotărârea instanței de judecată constituie titlu executoriu, fiind comunicată organelor de executare ale unităților administrativ-teritoriale, în vederea executării creanțelor. Curtea a apreciat însă că prin învestirea hotărârilor judecătorești cu titlu executoriu în ceea ce privește serviciile deja prestate de instanțele judecătorești ori în privința obligațiilor reclamantului de a plăti în viitor taxa judiciară, legiuitorul a urmărit facilitarea executării creanțelor vizând această taxă. Acest fapt nu impietează în niciun fel asupra dreptului persoanelor de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime și nici asupra libertății de a renunța la judecată, în virtutea principiului disponibilității.26.Cu privire la reglementarea de către legiuitor în cuprinsul art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a situațiilor în care sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în jurisprudența sa, de exemplu, Decizia nr. 264 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 6 iulie 2016, paragraful 20, Curtea a constatat că, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este prevăzută de lege, astfel încât stabilirea cazurilor în care se restituie taxele judiciare de timbru este de competența legiuitorului, judecătorul urmând să aprecieze care este cuantumul sumei care va fi reținută, corespunzător, în funcție de specificitatea cauzei și a activităților desfășurate până la momentul la care acesta constată că devine aplicabil vreunul dintre cazurile de restituire, integrală sau parțială, a sumei plătite de reclamant cu titlu de taxă judiciară de timbru.27.Referitor la susținerile autoarei excepției formulate prin prisma unui cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru care nu reprezintă o contraprestație în raport cu serviciul public ce urmează a fi prestat, ci dobândește caracterul unei sancțiuni care nu are nicio legătură cu pretinsul serviciu prestat de către statul român, Curtea precizează că taxele judiciare de timbru reprezintă acele sume de bani datorate bugetului public de către persoanele fizice sau juridice care solicită și beneficiază de un serviciu public din partea unor instituții publice, fără, însă, ca acest serviciu să reprezinte o contraprestație perfect echivalentă a sumei de bani plătite. Restituirea acestor taxe reprezintă o opțiune a legiuitorului, o facilitate pe care acesta o acordă în funcție de specificul situațiilor concrete. Instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare a principiului consacrat de art. 56 alin. (1) din Constituție privind contribuțiile financiare, dispoziții potrivit cărora „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice“. Totodată, în considerarea dispozițiilor art. 139 alin. (1) din Constituție, este la latitudinea legiuitorului stabilirea atât a modului de timbrare a cererilor, cât și a cazurilor în care se justifică restituirea taxei de timbru.28.În subsidiar, cu privire la susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la inexistența unui termen procedural, de decădere, în care justițiabilul să aibă posibilitatea de a renunța la cererea de chemare în judecată până la plata primei rate/tranșe din taxa judiciară de timbru datorată, Curtea subliniază că aceste aspecte excedează competenței Curții Constituționale care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea Constituțională nu are competența de a crea noi norme legale prin completarea unui text legal deja existent, ci doar să verifice conformitatea normelor existente cu exigențele constituționale și să constate constituționalitatea sau neconstituționalitatea acestora.29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Newamport Asfalt – S.R.L. din municipiul Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.521/107/2017* al Curții de Apel Alba Iulia – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 33 alin. (2) teza finală, ale art. 44 alin. (3) și ale art. 45 alin. (1) lit. d) teza finală și alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x