DECIZIA nr. 326 din 9 iulie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal, excepție ridicată de Darius Alin Togoie în Dosarul nr. 1.337/176/2019 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2D/2020. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 205D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal, excepție ridicată de Petrică Vasile Buzdugan în Dosarul nr. 444/266/2019 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori. … 4.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 5.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 559D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 3.215/249/2019 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală. … 6.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 7.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.120D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal, excepție ridicată de Sergiu Marian Rîpan în Dosarul nr. 7.412/190/2020 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori. … 8.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 9.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.768D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3), respectiv a sintagmei „instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei“, și ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal, excepție ridicată de Viorel Nină în Dosarul nr. 38/751/2021 al Curții Militare de Apel București. … 10.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 11.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2D/2020, nr. 205D/2020, nr. 559D/2021, nr. 3.120D/2021 și nr. 3.768D/2021, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. … 12.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt întrunite condițiile pentru conexarea dosarelor. … 13.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 205D/2020, nr. 559D/2021, nr. 3.120D/2021 și nr. 3.768D/2021 la Dosarul nr. 2D/2020, care a fost primul înregistrat. … 14.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul excepției compară regimul juridic al amânării aplicării pedepsei cu cel al suspendării sub supraveghere a executării acesteia. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:15.Prin Încheierea din 18 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.337/176/2019, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Darius Alin Togoie într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe penale. … 16.Prin Încheierea din 15 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 444/266/2019, Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Petrică Vasile Buzdugan într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe penale. … 17.Prin Încheierea din 19 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.215/249/2019, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe penale. … 18.Prin Încheierea penală din 20 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 7.412/190/2020, Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Sergiu Marian Rîpan într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe penale. … 19.Prin Încheierea din 8 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 38/751/2021, Curtea Militară de Apel București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3), respectiv a sintagmei „instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei“, și ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Viorel Nină într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe penale. … 20.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă principiile fundamentale privind statul de drept în componenta sa referitoare la garantarea drepturilor cetățenilor, separația și echilibrul puterilor, respectarea legilor, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție, legalitatea incriminării și a pedepsei, dreptul la apărare, restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, independența judecătorilor, instanțele judecătorești, integrarea în Uniunea Europeană, interzicerea torturii, dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași infracțiune, precum și proporționalitatea infracțiunilor și pedepselor, întrucât exclud posibilitatea ca instanța judecătorească să aprecieze, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse, în ce măsură se impun revocarea amânării și aplicarea pedepsei, respectiv executarea acesteia. Arată că a pierde beneficiul amânării aplicării pedepsei după expirarea termenului de supraveghere, deci după considerarea ca executată a pedepsei, aduce o atingere gravă dreptului de a nu fi pedepsit de două ori pentru aceeași faptă. Practic, pierderea în aceste condiții a beneficiului amânării aplicării pedepsei cu dispunerea concomitentă a executării din nou a pedepsei în regim privativ de libertate echivalează cu executarea a două pedepse pentru aceeași faptă. Apreciază că dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care permit revocarea amânării aplicării pedepsei numai înainte de executarea sau considerarea ca executată a acesteia. De asemenea, arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, încălcarea principiului egalității apare atunci când se aplică un tratament juridic diferențiat unor situații de fapt asemănătoare, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție vădită între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. Astfel, dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal prevăd că în situația în care după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârșit o nouă infracțiune, cu intenție sau intenție depășită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunțat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei. Așadar, legiuitorul nu face distincție între condamnarea la pedeapsa amenzii penale, respectiv a închisorii, așa cum procedează în cazul revocării suspendării executării pedepsei în ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 96 alin. (4) din Codul penal, unde se stabilește că, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere, cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei. În acest sens, instanța judecătorească autoare a excepției arată că, în speță, cel puțin la nivel teoretic, este posibilă aplicarea unei sancțiuni de drept penal constând în amendă penală în cazul ambelor infracțiuni deduse judecății. Prin urmare, apreciază că reglementarea criticată creează un regim discriminatoriu, în ipoteza comiterii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere, între persoanele cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei și persoanele pentru care executarea pedepsei a fost suspendată sub supraveghere, fără a exista o justificare obiectivă și rațională. Deși este unanim admis în doctrină și în practica judiciară faptul că amânarea aplicării pedepsei reprezintă o modalitate de individualizare judiciară a sancțiunii de drept penal chiar mai blândă decât suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, tratamentul sancționator aplicabil în cazul în care este comisă o nouă infracțiune în interiorul termenului de supraveghere este inegal. Astfel, revocarea amânării aplicării pedepsei devine obligatorie, indiferent de natura sancțiunii de drept penal aplicate pentru noua infracțiune (condamnare la pedeapsa amenzii penale sau la pedeapsa închisorii), în timp ce în cazul în care persoana condamnată săvârșește o nouă infracțiune pe parcursul termenului de supraveghere stabilit conform prevederilor art. 92 din Codul penal, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere devine obligatorie doar dacă se pronunță o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii, ceea ce determină o disproporție vădită între scopul urmărit prin tratamentul inegal (sancționarea persoanei care nu respectă obligația de a nu comite infracțiuni în cadrul termenului de supraveghere) și mijloacele folosite (caracterul obligatoriu al revocării amânării aplicării pedepsei indiferent de natura noii sancțiuni de drept penal aplicate și executarea în regim de detenție a noii pedepse, respectiv caracterul obligatoriu al revocării suspendării executării pedepsei doar în situația în care se aplică pentru noua infracțiune pedeapsa închisorii). Apreciază că dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal creează discriminare, întrucât legiuitorul nu face distincție între condamnarea la pedeapsa amenzii penale și condamnarea la pedeapsa închisorii, așa cum a procedat în cazul revocării suspendării executării pedepsei în ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 96 alin. (4) din Codul penal. Astfel, textul de lege criticat încalcă principiul egalității în fața legii, neexistând nicio justificare obiectivă și rațională pentru care, în ipoteza comiterii unei infracțiuni în termenul de supraveghere, să se instituie o diferență de tratament sancționator între persoanele cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei și persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere, fiind creată o disproporție vădită între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. … 21.Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală apreciază că dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal nu contravin textelor constituționale invocate de autorul excepției. Consideră că soluția juridică criticată reprezintă opțiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție. În ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal, legiuitorul a reglementat o individualizare legală a pedepsei pentru faptele săvârșite, care constă în revocarea amânării aplicării pedepsei și în stabilirea unei noi pedepse, potrivit dispozițiilor legale referitoare la concursul de infracțiuni, pedeapsă ce trebuie executată într-un loc de detenție. Arată că maniera de reglementare a regimului individualizării pedepsei în cazul concursului de infracțiuni săvârșit în ipoteza prevăzută prin textul de lege criticat nu este de natură să încalce dreptul judecătorului de a proceda la individualizarea judiciară a pedepsei în situația analizată, fiind determinată de aprecierea de către legiuitor a pericolului pe care îl prezintă pentru valorile sociale ocrotite prin legea penală săvârșirea de către persoana supravegheată a unei noi infracțiuni, pe parcursul termenului de supraveghere. Apreciază că soluția juridică criticată nu este de natură să creeze discriminare între persoanele față de care s-a pronunțat o soluție de amânare a aplicării pedepsei și cele față de care s-a pronunțat o soluție de condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât la momentul pronunțării uneia sau alteia dintre soluții ele se află în situații diferite. În prima ipoteză, judecătorul apreciază că simpla pronunțare a soluției are efect de reeducare a persoanei și aceasta este în măsură să se reintegreze social. În cea de-a doua ipoteză, judecătorul apreciază că doar prin pronunțarea unei pedepse și supravegherea conduitei inculpatului pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp se poate asigura reintegrarea socială a acestuia și implicit reeducarea sa. În ceea ce privește comparația făcută, în susținerea excepției de neconstituționalitate, între revocarea amânării aplicării pedepsei și revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, sub aspectul menținerii acesteia din urmă în ipoteza săvârșirii, pe parcursul termenului de supraveghere, a unei infracțiuni pentru care este aplicată pedeapsa amenzii și, respectiv, al imposibilității menținerii amânării aplicării pedepsei în situația comiterii, pe parcursul termenului de supraveghere, a unei infracțiuni similare celei anterior menționate, critica este inadmisibilă, întrucât neconstituționalitatea dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal nu poate fi dedusă prin compararea lor cu prevederile art. 96 alin. (4) din Codul penal, ci doar din raportarea textului de lege criticat la principiile Constituției. … 22.Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori consideră că excepția invocată este întemeiată, întrucât soluția legislativă prevăzută de dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal nu respectă exigențele impuse de prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 11 alin. (1), ale art. 16, ale art. 20, ale art. 21 alin. (3) și ale art. 23 alin. (12) din Constituție și de prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special în urma interpretării oferite prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. … 23.Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori apreciază că dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal sunt clare, precise și previzibile și nu contravin principiului egalității în fața legii, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare. Arată că, prin dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal, legiuitorul a prevăzut o formă de individualizare legală a pedepsei pentru faptele săvârșite, care constă în revocarea amânării aplicării pedepsei și în stabilirea unei noi pedepse, potrivit dispozițiilor legale referitoare la concursul de infracțiuni, pedeapsă ce trebuie executată într-un loc de detenție. Astfel, maniera de reglementare a regimului individualizării pedepsei în cazul concursului de infracțiuni săvârșit în ipoteza prevăzută prin textul de lege criticat nu este de natură să încalce dreptul judecătorului de a proceda la individualizarea judiciară a pedepsei în situația analizată, fiind determinată de aprecierea de către legiuitor a pericolului pe care îl prezintă pentru valorile sociale ocrotite prin legea penală săvârșirea de către persoana supravegheată a unei noi infracțiuni, pe parcursul termenului de supraveghere. Consideră că soluția juridică criticată reprezintă opțiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale, și a fost reglementată în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acestea. … 24.Curtea Militară de Apel București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 306 din 9 iunie 2020.  … 25.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 26.Guvernul, în punctul de vedere transmis în Dosarul Curții Constituționale nr. 559D/2021, consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal este, în principal, inadmisibilă. Astfel, arată că motivele de neconstituționalitate a acestor prevederi de lege se bazează pe o comparație între regimul juridic al instituției amânării aplicării pedepsei și cel al instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu privire la condițiile revocării. Invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 70 din 29 ianuarie 2019, paragraful 24, prin care aceasta a reținut că – în ceea ce privește comparația făcută, în susținerea excepției de neconstituționalitate, între revocarea amânării aplicării pedepsei și revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, sub aspectul menținerii acestei din urmă forme de individualizare a pedepsei în ipoteza săvârșirii, pe parcursul termenului de supraveghere, a unei infracțiuni pentru care este aplicată pedeapsa amenzii și al imposibilității menținerii amânării aplicării pedepsei, în situația comiterii, pe parcursul termenului de supraveghere, a unei infracțiuni similare celei anterior menționate – o astfel de critică este inadmisibilă, întrucât neconstituționalitatea dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal nu poate fi dedusă prin compararea lor cu prevederile art. 96 alin. (4) din Codul penal, ci doar din raportarea textului criticat la dispozițiile Constituției. În subsidiar, apreciază că excepția este neîntemeiată. Așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, prevederile art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic cu privire la aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor. Totodată, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. Or, instituția amânării aplicării pedepsei este o modalitate distinctă de individualizare a pedepsei în Codul penal, având un regim juridic propriu, diferit de cel al altor măsuri de individualizare a pedepsei. Astfel, instituția amânării aplicării pedepsei capătă natura unui beneficiu recunoscut de lege inculpaților care au săvârșit infracțiuni cu un grad de pericol social redus, beneficiu de care pot avea parte dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de Codul penal. Tocmai pentru că amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă o soluție de condamnare, ci are natura unui beneficiu, apreciază că față de condițiile restrictive de dispunere, anulare și revocare, persoana față de care se dispune amânarea aplicării pedepsei trebuie să dea dovadă de o diligență sporită pentru a arăta că a înțeles implicațiile faptei sale, gravitatea pe care o prezintă pentru ordinea publică, mai ales că, la dispunerea măsurii, instanța o avertizează cu privire la conduita viitoare și la consecințele la care se expune dacă va mai comite infracțiuni. De altfel, prin Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2019, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal, inclusiv din perspectiva prevederilor art. 16 din Constituție, reținând că textul de lege criticat nu contravine principiului egalității în drepturi. Prin aceeași decizie, instanța de contencios constituțional a mai reținut că soluția juridică prevăzută de dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal reprezintă opțiunea legiuitorului, conform politicii sale penale și a fost reglementată conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acestea. … 27.Totodată, Guvernul, în punctul de vedere transmis în Dosarul Curții Constituționale nr. 3.768D/2021, consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) și ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal este neîntemeiată. Referitor la prevederile art. 88 alin. (3) din Codul penal, invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume considerentele Deciziei nr. 70 din 29 ianuarie 2019. În ceea ce privește dispozițiile art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal, arată că textul de lege criticat constituie o aplicare a prevederilor art. 88 alin. (3) din același Cod, care stabilesc obligativitatea executării pedepsei în cazul revocării amânării aplicării acesteia. … 28.Avocatul Poporului, în punctul de vedere transmis în Dosarul Curții Constituționale nr. 205D/2020, consideră că dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal sunt constituționale. Astfel, apreciază că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate privind încălcarea prevederilor art. 11, ale art. 20 și ale art. 23 alin. (1) din Constituție, ale art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție și ale art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Consideră că săvârșirea cu intenție a unei noi infracțiuni, după amânarea aplicării pedepsei, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal, constituie o ignorare a obligației legale stabilite în sarcina persoanei supravegheate și a beneficiului acordat acesteia de îndreptare fără aplicarea unei pedepse, fiind o consecință a comportamentului său necorespunzător. Nerespectarea interdicției de săvârșire a unei noi infracțiuni demonstrează ineficiența amânării aplicării pedepsei, iar soluția juridică criticată referitoare la revocarea acesteia din urmă și la aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni reprezintă opțiunea legiuitorului, conform politicii sale penale. Invocă în acest sens și considerentele care au fundamentat Decizia Curții Constituționale nr. 70 din 29 ianuarie 2019. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal față de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, menționează că textul de lege supus controlului de constituționalitate reprezintă o normă de drept substanțial, situație în care nu sunt aplicabile prevederile constituționale privind dreptul la un proces echitabil. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal față de prevederile art. 1 alin. (5) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, arată că aceasta nu poate fi reținută, întrucât textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza normei, tratamentul juridic fiind același, fără discriminări. Amintește și Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept vizând modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. b) și ale art. 88 alin. (3) din Codul penal. … 29.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:30.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 31.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 88 alin. (3) și ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal, care au următorul cuprins: – Art. 88 alin. (3): „Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârșit o nouă infracțiune, cu intenție sau intenție depășită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunțat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării și pedeapsa pentru noua infracțiune se calculează conform dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni.“; … – Art. 91 alin. (3) lit. b): „(3) Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă: (…) b) aplicarea pedepsei a fost inițial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată;“. …  … 32.În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept în componenta sa referitoare la garantarea drepturilor cetățenilor, ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor, ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminării și a pedepsei, ale art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 alin. (3) referitor la independența judecătorilor, ale art. 126 alin. (1) privind instanțele judecătorești, ale art. 148 alin. (2) – (4) referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum și ale art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 3 referitor la interzicerea torturii, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 7 referitor la legalitatea incriminării și a pedepsei și ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 4 referitor la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori din Protocolul nr. 7 la Convenție, precum și ale art. 49 privind principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor și ale art. 50 referitor la dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. … 33.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 88 alin. (3) și ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederi din Constituție, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. … 34.Astfel, prin Decizia nr. 306 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1130 din 24 noiembrie 2020, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) și ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal, pentru argumentele reținute în paragrafele 13-24 din această decizie. Cu acel prilej, Curtea a reținut că dispozițiile art. 80 – 106 din Codul penal prevăd următoarele patru moduri de individualizare a pedepsei: renunțarea la aplicarea pedepsei (art. 80-82), amânarea aplicării pedepsei (art. 83-90), suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 91-98) și liberarea condiționată (art. 99-106). Acestea reprezintă excepții de la regula executării pedepselor penale în regim de detenție și, respectiv, a plății sumei de bani reprezentând amenda penală, excepții reglementate de legiuitor în considerarea gravității reduse a faptelor prevăzute de legea penală săvârșite. Astfel, pericolul redus al faptelor ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii indică faptul că pentru realizarea scopului pedepsei penale, acela de reeducare a persoanei condamnate și de prevenire a săvârșirii unor noi infracțiuni, nu este necesară executarea de către făptuitor a pedepsei penale potrivit regulilor generale, prevăzute la art. 56 – 64 din Codul penal, având eficiență renunțarea la aplicarea pedepsei sau dispunerea unei pedepse individualizate conform art. 83-106 din Codul penal. Cele patru forme de individualizare a pedepsei sunt reglementate gradual, în funcție de intensitatea efectelor juridice pe care le produc, respectiv de restrângerile pe care le presupun asupra exercitării drepturilor și libertăților fundamentale de către persoana condamnată, atât în cursul executării pedepsei, cât și ulterior momentului în care pedeapsa este executată. Așa fiind, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, în cazul fiecărei forme de individualizare a pedepselor, condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a putea fi dispusă, lăsând, totodată, la aprecierea judecătorului dispunerea lor. De asemenea, sunt reglementate, în cazul fiecărei forme de executare a pedepsei penale, condițiile în care acestea se revocă sau se anulează, soluțiile de revocare sau de anulare fiind obligatorii pentru instanțe. … 35.Prin Decizia nr. 306 din 9 iunie 2020, precitată, Curtea a reținut că amânarea aplicării pedepsei reprezintă un mod de individualizare a pedepsei ce poate fi dispus, conform art. 83 alin. (1) și (2) din Codul penal, în următoarele condiții: pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și b) din Codul penal sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată; pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mică de 7 ani, infractorul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților. … 36.Prevederile art. 88 din Codul penal reglementează condițiile revocării amânării aplicării pedepsei, această soluție fiind obligatorie în următoarele cazuri: dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse; în cazul când, până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, în afară de cazul când persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârșit o nouă infracțiune, cu intenție sau intenție depășită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunțat o condamnare chiar după expirarea acestui termen. Revocarea amânării aplicării pedepsei este facultativă dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă. … 37.La rândul său, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi dispusă, conform art. 91 alin. (1) din Codul penal, în următoarele condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 din Codul penal sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. … 38.În aceste condiții, dispozițiile art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal prevăd că nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă aplicarea pedepsei a fost inițial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată. Această limitare a aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie o aplicare a dispozițiilor art. 88 din Codul penal care stabilesc, în toate cazurile de revocare a amânării aplicării pedepsei, obligația instanței de a dispune executarea acesteia. Așa fiind, unul dintre efectele revocării amânării executării pedepsei este cel potrivit căruia pedeapsa penală a cărei amânare a aplicării constituie obiectul revocării nu poate fi individualizată conform art. 91 și următoarele din Codul penal, fiind obligatoriu să fie executată. Prin urmare, prevederile art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal nu reglementează, în privința persoanelor care au fost condamnate anterior la pedeapsa închisorii mai mică de un an, o ipoteză juridică contrară celei prevăzute la art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal, ci trebuie interpretate coroborat cu acestea din urmă, ele eliminându-le din sfera persoanelor care au fost condamnate anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mică de un an pe acelea care au beneficiat de amânarea aplicării pedepsei, formă de executare care, ulterior, a fost revocată. … 39.Pentru aceste motive, prin Decizia nr. 306 din 9 iunie 2020, precitată, Curtea a constatat că sintagma „instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei“ din cuprinsul art. 88 alin. (3) din Codul penal este clară, precisă și previzibilă, întrunind atât standardele de calitate a legii, cât și exigențele principiului legalității incriminării, prevăzut la art. 23 alin. (12) din Constituție. Curtea a reținut că această manieră de reglementare a formelor de individualizare a pedepselor constituie opțiunea legiuitorului, fiind determinată de caracterul excepțional al acestora, de la regulile referitoare la executarea pedepselor penale, mai sus referit. În acest sens, prin Decizia nr. 250 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 18 iulie 2017, paragrafele 23 și 25, Curtea a statuat că, în actualul Cod penal, legiuitorul român are o orientare mai degrabă preventivă decât represivă, de vreme ce s-a optat pentru reducerea limitelor speciale de pedeapsă pentru mai multe infracțiuni, concomitent cu înăsprirea tratamentului penal al pluralității de infracțiuni; legiuitorul a urmărit ca noul Cod penal să ofere și instrumente mult mai eficiente pentru individualizarea și sancționarea pluralității de infracțiuni, așa încât noul Cod penal răspunde unei puternice exigențe sociale, de a reglementa mai sever tratamentul sancționator al celui care repetă comportamentul infracțional. Potrivit expunerii de motive la proiectul de Lege privind Codul penal, într-un stat de drept, întinderea și intensitatea represiunii penale trebuie să rămână în limite determinate, în primul rând, prin raportare la importanța valorii sociale lezate pentru cei care înfrâng pentru prima oară legea penală, urmând să crească progresiv pentru cei care comit mai multe infracțiuni înainte de a fi definitiv condamnați și cu atât mai mult pentru cei aflați în stare de recidivă. De aceea, limitele de pedeapsă prevăzute în Partea specială trebuie corelate cu dispozițiile Părții generale, care vor permite o agravare proporțională a regimului sancționator prevăzut pentru pluralitatea de infracțiuni; săvârșirea mai multor infracțiuni de către aceeași persoană demonstrează o perseverență pe calea infracțională a acesteia, așa încât sunt necesare sisteme de sancționare adecvate pentru asigurarea constrângerii și reeducării, iar reglementarea acestora trebuie să se facă respectând Constituția și supremația sa. Totodată, Curtea a reținut că individualizarea sancțiunilor de drept penal este, pe de o parte, legală – revine legiuitorului, care stabilește normativ pedepsele și celelalte sancțiuni de drept penal, prin fixarea unor limite minime și maxime ale fiecărei pedepse, care să corespundă în abstract importanței valorii sociale ocrotite prin săvârșirea faptei incriminate, iar, pe de altă parte, judiciară – pe care o realizează judecătorul în cadrul limitelor stabilite de lege. Curtea a subliniat importanța individualizării legale a sancțiunilor de drept penal prin aceea că legiuitorul nu poate să confere judecătorului o libertate absolută în stabilirea pedepsei concrete, întrucât ar exista riscul unei interpretări și aplicări arbitrare a pedepsei. Pe de altă parte, Curtea a apreciat că, în reglementarea sancțiunilor de drept penal de către legiuitor, trebuie stabilit un echilibru între dreptul fundamental, care face obiectul limitării impuse de sancțiune, și valoarea socială a cărei protecție a determinat limitarea. … 40.Având în vedere aceste considerente, prin Decizia nr. 306 din 9 iunie 2020, precitată, Curtea a constatat că persoanele condamnate la pedepse cu închisoarea mai mici de un an, în privința cărora au fost dispuse amânarea aplicării pedepsei, iar apoi revocarea soluției anterior menționate, se află într-o situație diferită de cea a persoanelor condamnate anterior la pedepse cu închisoarea mai mici de un an, care nu au beneficiat de amânarea aplicării pedepsei, în cazul cărora se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal. Pentru acest motiv, prevederile art. 88 alin. (3) și ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal sunt în acord cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa, că principiul egalității presupune reglementarea aceluiași regim juridic în cazul persoanelor care se află în situații similare și că acesta nu obligă la prevederea unor reguli identice în privința persoanelor aflate în situații diferite. … 41.În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 49 alin. (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea a constatat că acestea nu sunt aplicabile în cauză. … 42.Referitor la susținerea conform căreia textele de lege criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin Decizia nr. 306 din 9 iunie 2020, precitată, Curtea a reținut că acestea nu sunt aplicabile în cauză, întrucât dreptul la un proces echitabil este asigurat prin norme ale dreptului procesual penal, iar prevederile art. 88 alin. (3) și ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal constituie norme de drept penal substanțial. … 43.Cu privire la susținerea potrivit căreia dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 146 lit. d) și ale art. 148, Curtea a constatat, prin decizia mai sus menționată, că acestea nu au legătură cu cauza, întrucât reglementează atribuția Curții Constituționale de a soluționa excepții de neconstituționalitate și, respectiv, integrarea României în Uniunea Europeană. … 44.În același sens sunt și Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 7 mai 2019, Decizia nr. 522 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1108 din 22 noiembrie 2021, și Decizia nr. 570 din 22 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 26 ianuarie 2023, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal. … 45.Prin Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2019, precitată, paragraful 22, Curtea a mai reținut că maniera de reglementare a regimului individualizării pedepsei în cazul concursului de infracțiuni săvârșit în ipoteza prevăzută prin textul criticat nu este de natură să încalce dreptul judecătorului de a proceda la individualizarea judiciară a pedepsei în situația analizată, fiind determinată de aprecierea de către legiuitor a pericolului pe care îl prezintă pentru valorile sociale ocrotite prin legea penală săvârșirea de către persoana supravegheată a unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere. Pentru aceste motive, nu poate fi reținută încălcarea, prin dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal, a prevederilor art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală. … 46.De asemenea, prin Decizia nr. 570 din 22 noiembrie 2022, precitată, paragraful 34, Curtea a reținut că soluția juridică criticată reprezintă opțiunea legiuitorului, conform politicii sale penale, și a fost reglementată conform dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acestea. Din această perspectivă, prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, consacrat și de dispozițiile art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nu își găsesc incidența în cauză. … 47.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) și ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal, pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 48.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Darius Alin Togoie în Dosarul nr. 1.337/176/2019 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală, de Petrică Vasile Buzdugan în Dosarul nr. 444/266/2019 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, de instanța judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 3.215/249/2019 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală, de Sergiu Marian Rîpan în Dosarul nr. 7.412/190/2020 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și de Viorel Nină în Dosarul nr. 38/751/2021 al Curții Militare de Apel București și constată că dispozițiile art. 88 alin. (3) și ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală, Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, Curții de Apel București – Secția a II-a penală, Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și Curții Militare de Apel București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 iulie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește