DECIZIA nr. 326 din 11 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 29 din 12 ianuarie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ANEXA 0
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ANEXA 0
ART. 3REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 845 12/12/2019
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ANEXA 0
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ANEXA 0
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 17REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 108 14/02/2006
ART. 21REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 25REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACARTA 03/05/1996 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACARTA 03/05/1996 ART. 4
ART. 27REFERIRE LACARTA 03/05/1996 ART. 20
ART. 27REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 27REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 17
ART. 27REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 23
ART. 27REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 25
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 700 31/10/2019
ART. 28REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 29REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 29REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 706 11/09/2007
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 707 29/11/2016
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 291 22/05/2014
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 31 05/02/2013
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 33REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 33REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 34REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 34REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 7
ART. 34REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017
ART. 34REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 35REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 436 08/07/2014
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 6 14/01/2003
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 76 25/04/2000
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 81 25/05/1999
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 37REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 38REFERIRE LALEGE 287 29/11/2018 ART. 2
ART. 38REFERIRE LALEGE 79 28/03/2018
ART. 38REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 38REFERIRE LAORD DE URGENTA 91 06/12/2017
ART. 39REFERIRE LAORD DE URGENTA 41 16/05/2018 ART. 1
ART. 39REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 39REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ART. 40REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 41REFERIRE LADECIZIE 428 04/07/2019
ART. 41REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 41REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ANEXA 0
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 408 13/06/2017
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 108 14/02/2006
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 53 19/02/2002
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 47REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 50REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 50REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 4 11/03/2024





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale capitolului II cu referire la nr. crt. 1, 2, 3, 4, 7, 8 și 9 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Eduard Raymond Tvardochlib Iașcinschi în Dosarul nr. 3.001/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.398D/2019. 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 193D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale capitolului II cu referire la nr. crt. 1, 2, 3, 4, 7, 8 și 9 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Daniela Mirela Iuga, Marius Valentin Bîlu și Daniel Sorin Stroia în Dosarul nr. 3.190/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 204D/2020 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale capitolului II cu referire la nr. crt. 1, 2, 3, 4, 7, 8 și 9 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Fabian Costel Vîlcu în Dosarul nr. 3.002/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 193D/2020 și nr. 204D/2020 la Dosarul nr. 2.398D/2019.6.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 193D/2020 și nr. 204D/2020 la Dosarul nr. 2.398D/2019, care a fost primul înregistrat.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra unora dintre prevederile legale criticate prin Decizia nr. 845 din 12 decembrie 2019.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin Încheierea din 14 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.001/2/2018 Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale capitolului II cu referire la nr. crt. 1, 2, 3, 4, 7, 8 și 9 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Eduard Raymond Tvardochlib Iașcinschi, într-o cauză având ca obiect drepturi bănești, respectiv anularea unui act administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.398D/2019.9.Prin Sentința civilă nr. 662 din 21 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.190/2/2018, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Daniela Mirela Iuga, Marius Valentin Bîlu și Daniel Sorin Stroia, într-o cauză având ca obiect drepturi bănești, respectiv obligarea la emiterea unui act administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 193D/2020.10.Prin Sentința civilă nr. 4.516 din 6 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.002/2/2019, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale capitolului II cu referire la nr. crt. 1, 2, 3, 4, 7, 8 și 9 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Fabian Costel Vîlcu, într-o cauză având ca obiect drepturi bănești, respectiv anularea unui act administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 204D/2020.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că încadrarea specialiștilor IT pe aceeași grilă de salarizare cu cea a grefierilor este neconstituțională, având în vedere caracterul complex al activității desfășurate de un specialist IT, semnificativ diferită de cea a grefierului.12.Se instituie o discriminare vădită între specialiștii care asigură funcționarea tehnică în cele mai bune condiții a întregului sistem judiciar din România și ceilalți specialiști din cadrul acestui sistem. Autorii susțin că se creează, în mod nejustificat, o diferențiere de salarizare între specialiștii din cadrul instanțelor și parchetelor și ceilalți specialiști IT din sistemul judiciar, referindu-se la specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care fac aceeași muncă.13.În același timp, autorii consideră că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece determină în cazul specialiștilor IT stabilirea unor salarii substanțial diminuate în raport cu cele actuale – pe perioadă nedeterminată și fără caracter excepțional. Reducerea cu mai mult de 50% a nivelului salarial actual aduce atingere dreptului la salariu, în timp ce măsurile de restrângere a exercițiului dreptului la muncă în componenta sa privind dreptul la salariu sunt discriminatorii, reducerile salariale aplicându-se numai specialiștilor IT, nu și altor angajați din sistemul judiciar. În speță este vorba de norme juridice cu efect permanent, și nu temporar.14.Nu se poate face o comparație cu diverse categorii de personal din alte autorități și instituții publice care desfășoară activități ce presupun specializarea informatică, cât timp respectivele persoane sunt încadrate pe funcții eterogene; (spre exemplu, la primării sau la casele de pensii, informaticienii au statut de funcționar public, fiind salarizați similar funcționarilor publici ce exercită alte atribuții).15.Restrângerea exercițiului dreptului la un salariu decent, corespunzător cu munca prestată de fiecare, și-a pierdut, în acest context, caracterul de măsură proporțională și rezonabilă.16.Principiul speranței legitime este indisolubil legat de statul de drept. În virtutea acestui principiu, organele statului sunt obligate să acționeze în conformitate cu dispozițiile legale și să respecte speranțele legitime întemeiate pe prevederile legale în vigoare, indivizii putând conta pe previzibilitatea normelor legal adoptate și fiind astfel în măsură să își planifice viitorul în contextul drepturilor conferite de aceste dispoziții. Desigur, acest principiu nu împiedică statul să facă schimbări legislative, însă îi impune obligația ca, ori de câte ori o face, să mențină o balanță rezonabilă între încrederea indivizilor în prevederile legale existente și interesele pentru a căror satisfacere operează modificarea cadrului legal. Se menționează jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010.17.Art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 este considerat neconstituțional, întrucât blochează în mod discriminatoriu orice altă majorare salarială ulterioară care se prezumă a se acorda întregului sistem bugetar. Pe lângă reducerea drastică prevăzută de noua grilă de salarizare, această prevedere conduce la încă o reducere majoră datorată trecerii contribuțiilor de la angajator la angajat.18.Se mai arată că, la nivel național, cei 500 de specialiști IT (inclusiv și cei din instanțe) asigură servicii pentru 17.000 de magistrați, grefieri și alte categorii de personal auxiliar, administrează un parc tehnic de peste 45.000 de stații de lucru, servere, imprimante, echipamente de comunicații, sisteme de înregistrare în sălile de judecată, sisteme de audiere, inclusiv martori sub acoperire. De asemenea, acești specialiști au contribuit la crearea și îmbunătățirea aplicațiilor utilizate în sistemul judiciar (modul statistic, desfășurătoare statistice, redistribuire dosare penale). În acest context, la acest moment, funcționarea sistemului judiciar în absența aplicațiilor informatice cu caracter specific, inclusiv ECRIS, nu este posibilă.19.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, arată, în Dosarul nr. 2.398D/2019 că, pe fondul expunerii detaliate de către reclamant a argumentelor favorabile excepției de neconstituționalitate, se limitează la justificarea admisibilității sesizării Curții Constituționale în raport cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în contextul în care aspecte invocate în motivarea excepției au fost menționate de reclamant și ca argumente în justificarea caracterului fondat al acțiunii.20.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ, în Dosarul nr. 193D/2020, apreciază că textele legale criticate sunt constituționale. Astfel, se susține că prevederile de lege criticate nu sunt contrare principiului constituțional al egalității în drepturi. Acordând drepturile bănești reglementate de aceste prevederi, legiuitorul a avut în vedere diferențele de atribuții și condiții de muncă pe care le au diferitele categorii de persoane implicate în mod direct sau indirect în înfăptuirea justiției. Totodată, instanța reține că sporurile avute în vedere nu reprezintă drepturi fundamentale, legiuitorul având competența exclusivă de a stabili conținutul, condițiile și limitele acordării unor astfel de drepturi, precum și de a decide cu privire la acordarea acestora ori, dimpotrivă, sistarea lor pe viitor. În acest sens, sunt și cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006.21.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 204D/2020, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că prin Legea-cadru nr. 153/2017 întreaga categorie profesională a specialiștilor IT este salarizată prin raportare la aceleași dispoziții din cuprinsul actului normativ, reclamanții solicitând încadrarea în altă grilă de salarizare – grilă stabilită de cap. I lit. B nr. crt. 4, care stabilește nivelul salariului pentru procurorul cu grad de judecătorie. Or, astfel cum au arătat chiar reclamanții aceștia nu îndeplinesc o atare funcție, astfel că nu se poate discuta despre existența unui tratament inegal.22.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 23.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 24.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.25.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, și ale capitolului II cu referire la nr. crt. 1, 2, 3, 4, 7, 8 și 9 din anexa nr. V la aceeași lege. Dispozițiile legale criticate punctual au următorul conținut: – Art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017:(6)În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.26.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta sa privind principiul securității raporturilor juridice, art. 16 privind principiul egalității în fața legii, art. 41 privind dreptul la muncă în componenta sa privind dreptul la salariu și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține ca normă de referință și art. 47 privind nivelul de trai din Constituție.27.Se mai invocă încălcarea dispozițiilor art. 1 privind dreptul de proprietate din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 17 privind dreptul de proprietate, ale art. 23 pct. 3 privind dreptul la o retribuire echitabilă și la protecție socială și ale art. 25 pct. l privind dreptul la un nivel de trai decent din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și ale art. 1 pct. 2 și 4 privind dreptul la muncă, art. 4 privind dreptul lucrătorilor la o salarizare echitabilă, precum și ale art. 20 privind egalitatea de șanse a lucrătorilor din Carta Socială Europeană Revizuită.28.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate. Astfel, referitor la prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, se reține că acestea au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată.29.Cu acel prilej, Curtea a constatat că stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare“, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătite din fonduri publice.30.Curtea Constituțională a reiterat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007).31.De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014 și Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15.32.În raport cu cele enunțate și aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea a reținut că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.33.Referitor la invocarea principiului securității juridice, care rezultă din dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție, și a dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a observat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaților din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu are semnificația încălcării dispozițiilor Legii fundamentale și convenționale invocate.34.În ceea ce privește aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 față de luna decembrie 2017, Curtea a reținut că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează consecințele aplicării concomitente a prevederilor de lege și a altor prevederi legale cu incidență în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018, precum: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care a prevăzut transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, și art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, potrivit căruia „Sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017“.35.De asemenea, reținând că situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică și chiar impune un tratament juridic diferit (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20), Curtea a constatat că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuși conținutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituție.36.În același timp, Curtea a precizat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situație nu se pune în discuție o chestiune privind constituționalitatea, ci una de coordonare a legislației în vigoare, de competența autorității legiuitoare (a se vedea. în acest sens, Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999 sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003).37.Sub acest aspect, Curtea a observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte de competența autorității legiuitoare.38.Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, stabilind prin art. II că: „Începând cu luna aprilie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege.“ În același sens, prin art. II din Legea nr. 287/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 4 decembrie 2018, „Începând cu luna decembrie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege“.39.De asemenea, prin articolul unic pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, s-a stabilit că, „Începând cu luna mai 2018, în situația în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar și nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condițiile pentru acordarea acesteia.“40.În plus, Curtea a subliniat că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, aceasta revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești.41.Referitor la prevederile cuprinse la nr. crt. 1-4, 7-9 din capitolul II: „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V: „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea observă că acestea au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 428 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 17 octombrie 2019, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate.42.Cu acel prilej, Curtea a reținut că prevederile legale criticate instituie salarii de bază și coeficienți în raport cu vechimea în funcție și nivelul de studii pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, inclusiv pentru specialiștii IT.43.Curtea a observat că, invocând încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, autorii excepției consideră că stabilirea aceluiași tratament juridic precum cel de care beneficiază grefierii, sub aspectul salarizării, este nejustificată, având în vedere importanța și complexitatea muncii desfășurate de specialiștii în domeniul informatic.44.În acest context, Curtea a reținut că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiștilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere, permisă de dispozițiile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi. Astfel, prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, și prin Decizia nr. 408 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 26 octombrie 2017, Curtea Constituțională a statuat că este dreptul și obligația autorității legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În acest sens, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat.45.În plus, Curtea a observat că acceptarea susținerilor autorilor excepției ar echivala cu imposibilitatea legiuitorului de a mai putea modifica sistemul de salarizare, pe motiv că ar crea diferențe față de sistemul anterior de salarizare.46.Referitor la critica de neconstituționalitate vizând instituirea unei discriminări între specialiștii IT și alte categorii de specialiști din sistemul judiciar, Curtea a precizat că este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, la diferite autorități sau instituții publice. De altfel, art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).47.Pe altă parte, criticile autorilor excepției referitoare la instituirea unei discriminări chiar în cadrul categoriei specialiștilor în domeniul informatic se bazează pe modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017. Or, vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale, asemenea aspecte excedează controlului de constituționalitate, fiind de resortul instanțelor judecătorești.48.În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 41 și ale art. 53 din Constituție, Curtea reține că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, iar modificarea reglementărilor în această materie nu înseamnă restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia.49.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.50.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Eduard Raymond Tvardochlib Iașcinschi în Dosarul nr. 3.001/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Daniela Mirela Iuga, Marius Valentin Bîlu și Daniel Sorin Stroia în Dosarul nr. 3.190/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Fabian Costel Vîlcu în Dosarul nr. 3.002/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale capitolului II cu referire la nr. crt. 1, 2, 3, 4, 7, 8 și 9 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x