DECIZIA nr. 324 din 9 iulie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1148 din 18 noiembrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 603 28/09/2017
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 23 20/01/2016
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 339 18/07/1997
ART. 7REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 453
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 339
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 603 28/09/2017
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 126
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 129
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 332
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 04/08/2005
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 03/06/2003
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 22/05/1998
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 285
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 317
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 327
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 496 23/06/2015
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 304
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 342
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 132
ART. 22REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 24REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 339
ART. 24REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ART. 24REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 486 02/12/1997
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (2) și (4) și ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Bogdan Ghiță în Dosarul nr. 4.152/288/2020 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 218D/2021.2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care, făcând referire la soluțiile pronunțate în cauza penală, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (2) și ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală și de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) din același act normativ. În ceea ce privește dispozițiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală apreciază că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 335 alin. (2) și ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală invocă Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea penală nr. 1.079 din 23 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.152/288/2020, Judecătoria Râmnicu Vâlcea – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (2) și (4) și ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Bogdan Ghiță într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii împotriva rezoluțiilor/ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază că dispozițiile criticate nu reglementează posibilitatea ca persoana a cărei cerere de redeschidere a urmăririi penale (după clasarea cauzei) a fost respinsă să se adreseze cu plângere la judecătorul de cameră preliminară, deși soluția de respingere a cererii de redeschidere a urmăririi penale este echivalentă, din punctul de vedere al consecințelor pe care le produce, cu o soluție de clasare. Aceste dispoziții exclud orice posibilitate procedurală de sesizare a unei instanțe, prin nereglementarea unei atari proceduri și a competenței de soluționare a unei asemenea cereri, cu încălcarea accesului liber la justiție. Acestui drept constituțional îi corespunde obligația pozitivă a legiuitorului de a configura cadrul procesual legal care să permită exercitarea acestuia. Accesul liber la justiție implică, din perspectivă constituțională, dreptul oricărei persoane de a se adresa unui judecător în orice situație care implică apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, drept a cărui exercitare nu poate fi îngrădită de nicio dispoziție legală.6.Face referire la jurisprudența Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2016 și Decizia nr. 339 din 18 iulie 1997. Prin modalitatea de legiferare, care instituie în mod expres premisele exercitării efective a garanțiilor procesuale aferente dreptului de acces la o instanță numai în ipoteza în care procurorul a decis redeschiderea urmăririi penale, iar nu și atunci când a respins o cerere formulată în acest sens, este impusă o diferență de tratament între persoane aflate în aceeași situație, care nu are însă nicio justificare obiectivă și nu servește realizării unui scop legitim.7.Apreciază că instituția juridică a redeschiderii urmăririi penale este corespondentă aceleia a revizuirii unei hotărâri definitive instituite de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, singura diferență fiind cea referitoare la momentul la care sunt descoperite faptele sau împrejurările noi – după clasare, respectiv după pronunțarea unei hotărâri definitive. Din perspectiva garanțiilor procesuale și a exigențelor constituționale cărora trebuie să le răspundă cele două proceduri nu se justifică existența unor diferențe, jurisprudența Curții Constituționale în materia revizuirii fiind aplicabilă mutatis mutandis.8.Judecătoria Râmnicu Vâlcea – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că instituția redeschiderii urmăririi penale constituie un caz de reluare a urmăririi penale. După cum rezultă din dispozițiile art. 335 din Codul de procedură penală, redeschiderea urmăririi penale nu se face în mod arbitrar de către organele judiciare, ci doar în condițiile expres reglementate de aceste prevederi. Instituția redeschiderii urmăririi penale nu este prerogativa exclusivă a procurorului, ci, în trei dintre cele patru situații prevăzute de art. 335 din Codul de procedură penală, este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, care, cu această ocazie, verifică legalitatea și temeinicia ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. 9.Procedura de confirmare de către judecătorul de cameră preliminară a redeschiderii urmăririi penale constituie o garanție procesuală a caracterului echitabil al actului de redeschidere a urmăririi penale acordată participanților la procesul penal, conform prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție și celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Ca urmare a instituirii acestor garanții, atât persoana în privința căreia este formulată o acuzație în materie penală, cât și ceilalți participanți la procesul penal au dreptul de a-și apăra interesele procesuale, în mod echitabil, în fața unei instanțe independente și imparțiale, instituite prin lege. În aceste condiții, ordonanța de respingere a unei cereri de redeschidere a urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, întrucât – spre deosebire de ordonanța de redeschidere a urmăririi penale – o asemenea soluție nu presupune o acuzație în materie penală, astfel că nu schimbă cu nimic situația juridică a persoanelor care au avut calitatea de părți sau de subiecți procesuali principali în dosarul penal în care s-a dispus de către procuror o soluție de neurmărire sau de netrimitere în judecată. Totodată, așa cum reiese din analiza prevederilor Codului de procedură penală și a jurisprudenței recente a Curții Constituționale, accesul la justiție al persoanelor interesate este asigurat, oricare ar fi soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de către procuror – clasare, respectiv renunțare la urmărirea penală.10.În ceea ce privește ordonanțele de clasare, persoana interesată are la dispoziție procedura plângerii la procurorul ierarhic superior, reglementată de dispozițiile art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în cazul soluțiilor de clasare, plângerea se poate face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția. Legiuitorul a reglementat, prin prevederile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală, procedura plângerii la judecătorul de cameră preliminară. În acest sens, dispozițiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilesc că persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Dacă judecătorul de cameră preliminară – în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. b) sau alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală – admite plângerea împotriva soluției de clasare și trimite cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale, atunci, potrivit prevederilor art. 335 alin. (5) din Codul de procedură penală, devine incidentă instituția redeschiderii urmăririi penale.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Arată că autorul excepției deduce neconstituționalitatea art. 335 alin. (2) și (4) din Codul de procedură penală prin compararea acestui text cu cel al art. 340 alin. (1) din același act normativ. Or, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederi din Constituție sau din actele internaționale la care România este parte, iar nu compararea dispozițiilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor sau posibilele contradicții din cadrul legislației interne. De asemenea, susține că autorul excepției dorește de fapt completarea art. 335 din Codul de procedură penală, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale.13.Pe fondul excepției, apreciază că sunt neîntemeiate criticile de neconstituționalitate. Dreptul constituțional prevăzut la art. 129 din Legea fundamentală nu este unul absolut, ci se exercită în condițiile legii, revenindu-i legiuitorului infraconstituțional atribuția reglementării acestor limite, cu respectarea prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție. Legiuitorul, în marja sa constituțională, a apreciat că singurele soluții care pot fi supuse controlului unor instanțe de judecată sunt doar cele prin care procurorul de caz sau cel ierarhic superior dispune, la cerere sau din oficiu, redeschiderea urmăririi penale, și nu cele prin care este respinsă o astfel de cerere. Raționamentul pentru care o astfel de soluție nu este supusă unui control judecătoresc rezidă și din efectele in personam pe care le produce o eventuală reluare a urmăririi penale. Astfel, dacă în cazul redeschiderii urmăririi penale, acest lucru va presupune, în mod implicit, formularea/întărirea unei acuzații în materie penală, nu același lucru se poate spune în cazul respingerii unei astfel de cereri. În acest din urmă caz, respingerea cererii de redeschidere a urmăririi penale nu va schimba cu nimic situația juridică a persoanelor care au avut calitatea de părți sau de subiecți procesuali principali în dosarul penal în care s-a dispus de către procuror o soluție de neurmărire sau netrimitere în judecată. Prin urmare, este justificată soluția legiuitorului de a impune aplicarea unui tratament juridic diferit unor situații care, în fond, nu sunt similare. O astfel de soluție nu urmărește limitarea accesului liber la justiție, ci exclusiv instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21 din Constituție. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu poate constitui o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. În final, invocă Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 335 alin. (2) și (4) și ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: – Art. 335 alin. (2) și (4):(2)În cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea, procurorul revocă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale. […](4)Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancțiunea nulității. Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau, după caz, a inculpatului și cu participarea procurorului, asupra legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluționarea cererii de confirmare.“;– Art. 340 alin. (1): „Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.“17.Autorul excepției susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul român, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și art. 126 alin. (1) și (2) referitor la instanțele judecătorești.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor criticate, dintr-o perspectivă identică, prin Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 14 noiembrie 2017. Cu acel prilej, Curtea a constatat că procurorul, ca titular al dreptului de a exercita acțiunea penală, este cel care decide cu privire la rezultatul urmăririi penale, fie prin trimiterea în judecată a inculpatului, fie prin adoptarea unei alte soluții. Terminarea urmăririi are însă un caracter relativ, întrucât există posibilitatea ca urmărirea penală să fie reluată, actele emise de procuror nebucurându-se de autoritate de lucru judecat.19.În ceea ce privește instituția redeschiderii urmăririi penale, Curtea Constituțională a reținut că aceasta constituie, în acord cu art. 332 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, un caz de reluare a urmăririi penale, sens în care legiuitorul a prevăzut, în art. 335 din același cod, cazurile și condițiile în care urmărirea penală poate fi redeschisă. Astfel, așa cum rezultă din însăși denumirea instituției, ea vizează situația în care urmărirea penală a fost finalizată, fie printr-o ordonanță de clasare, fie printr-una de renunțare la urmărirea penală – a se vedea art. 335 alin. (3) din Codul de procedură penală. Redeschiderea se dispune atât de către procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția, dacă, ulterior, constată că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, cât și de către însuși procurorul care a dispus soluția, dacă au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea ori dacă constată că suspectul sau inculpatul nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligațiile stabilite conform art. 318 alin. (6). De asemenea, potrivit art. 335 alin. (5), redeschiderea urmăririi penale are loc și atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluției de clasare și a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale, sens în care dispozițiile judecătorului de cameră preliminară sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală.20.Curtea Constituțională a reținut, ca regulă generală, că redeschiderea urmăririi penale este, sub sancțiunea nulității, supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile. O astfel de abordare a fost desprinsă din necesitatea punerii de acord a instituției cu exigențele art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârilor din 22 mai 1998, 3 iunie 2003 și 4 august 2005, în cauzele Vasilescu împotriva României, paragraful 41, Pantea împotriva României, paragraful 236, și Stoianova și Nedelcu împotriva României, paragraful 21, prin care s-a constatat că procurorii români, care acționează în calitate de magistrați ai Ministerului Public, nu răspund cerințelor de independență față de executiv. Totodată, prin hotărârea pronunțată în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României, paragraful 21, instanța europeană a constatat necesitatea ca posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală să fie supusă autorizării unei instanțe naționale, care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul aprecierii dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la încetarea anchetei nu este excesivă. De asemenea, Curtea a constatat că lipsurile care apar în realizarea anchetelor inițiale nu sunt imputabile reclamanților și nu trebuie să îi pună pe aceștia în situații defavorabile. Astfel, procedura confirmării de către judecătorul de cameră preliminară a ordonanței de redeschidere a urmăririi penale reprezintă un remediu împotriva puterii discreționare a procurorului de a reactiva procesul penal.21.Curtea Constituțională a constatat că redeschiderea urmăririi penale are ca efect reluarea urmăririi penale, conform dispozițiilor art. 285 și următoarele din Codul de procedură penală. În acest sens, art. 335 alin. (1) din același cod prevede că, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale, dispozițiile art. 317 din Codul de procedură penală urmând să fie aplicate în mod corespunzător. Astfel, redeschiderea urmăririi penale va avea ca finalitate dispunerea de către procuror a uneia dintre soluțiile prevăzute la art. 327 din Codul de procedură penală, respectiv fie trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de inculpat și că acesta răspunde penal, fie clasarea sau renunțarea la urmărire. Dacă ultimele două potențiale soluții nu schimbă situația juridică a persoanei în privința căreia se dispune redeschiderea urmăririi penale, soluția de trimitere în judecată, prin rechizitoriu, poate avea ca efect supunerea acesteia cercetării judecătorești. Dar, în oricare dintre cele trei situații juridice analizate, împotriva persoanei cu privire la care este confirmată soluția de redeschidere a urmăririi penale va fi formulată o acuzație în materie penală.22.Astfel, Curtea a reținut că procedura de confirmare de către judecătorul de cameră preliminară a redeschiderii urmăririi penale, astfel reglementată, constituie o garanție procesuală a caracterului echitabil al actului de redeschidere a urmăririi penale acordată participanților la procesul penal, conform dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție și celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenție (a se vedea Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 22 septembrie 2015, paragraful 17). Ca urmare a instituirii acestor garanții, atât persoana în privința căreia este formulată o acuzație în materie penală, cât și ceilalți participanți la procesul penal au dreptul de a-și apăra interesele procesuale, în mod echitabil, în fața unei instanțe independente și imparțiale, instituite prin lege. Totodată, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, legiuitorul a instituit o excepție de la regula potrivit căreia ordonanțele de redeschidere a urmăririi penale trebuie supuse confirmării judecătorului de cameră preliminară. Astfel, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția infirmă soluția de netrimitere în judecată și dispune redeschiderea urmăririi penale, anterior comunicării ordonanței care cuprinde această soluție, redeschiderea urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. O astfel de soluție își găsește justificare în dispozițiile constituționale ale art. 132 referitoare la principiile care guvernează activitatea procurorilor, conform cărora „Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic“ . În acord cu art. 304 alin. (2) din Codul de procedură penală referitor la infirmarea actelor procesuale sau procedurale, procurorul ierarhic superior, când constată că un act sau o măsură procesuală (deci inclusiv o ordonanță de clasare) al/a procurorului ierarhic inferior nu este dat/dată cu respectarea dispozițiilor legale sau este neîntemeiat/ neîntemeiată, îl/o infirmă motivat, din oficiu sau la plângerea persoanei interesate. De aceea, dacă procurorul ierarhic superior constată necesitatea infirmării soluției, pronunță o ordonanță al cărei efect imediat constă în necomunicarea ordonanței de clasare. Fiind infirmată și necomunicată, ordonanța de clasare nu există și, deci, nu produce niciun efect cu privire la drepturile procesuale ale persoanelor interesate și, cu precădere, cu privire la dreptul acestora de a se adresa cu plângere judecătorului de cameră preliminară. Un astfel de drept nu a fost însă suprimat, ci numai prorogat până la pronunțarea unei noi soluții în cauză, fie de clasare ori renunțare la urmărirea penală, fie de trimitere în judecată, situații în care persoana interesată se poate adresa judecătorului de cameră preliminară, după comunicare, în termenul stabilit în art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, urmând ca, în situația emiterii unui rechizitoriu, toate aspectele relevate să fie supuse judecătorului de cameră preliminară în procedura de filtru prevăzută de art. 342 și următoarele din același cod. În plus, este posibil ca, după infirmare, procurorul să pronunțe tot o soluție de clasare, care, ulterior, să fie din nou infirmată de către procurorul ierarhic superior. Dacă infirmarea intervine ca urmare a unei plângeri formulate după comunicarea soluției, atunci o asemenea ordonanță va fi supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. Dacă însă infirmarea intervine din oficiu, anterior comunicării soluției de clasare, vor fi aplicabile dispozițiile art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, care dau expresie principiului subordonării ierarhice, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiție. Astfel, Curtea a reținut că dispozițiile de lege anterior menționate nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, asigură exercitarea acestuia, prin aceea că au menirea de a garanta soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin eficientizarea activității de urmărire penală.23.Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea nu a putut reține critica potrivit căreia soluția legislativă care asigură posibilitatea exercitării controlului judiciar doar în cazul admiterii cererii de redeschidere a urmăririi penale, cu excluderea ordonanței prin care este respinsă o astfel de cerere, încalcă principiul legalității, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. Ordonanța de respingere a unei cereri de redeschidere a urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, întrucât – spre deosebire de ordonanța de redeschidere a urmăririi penale – o asemenea soluție nu presupune o acuzație în materie penală, astfel că nu schimbă cu nimic situația juridică a persoanelor care au avut calitatea de părți sau de subiecți procesuali principali în dosarul penal în care s-a dispus de către procuror o soluție de neurmărire sau netrimitere în judecată. Totodată, așa cum reiese din analiza prevederilor Codului de procedură penală și a jurisprudenței recente a Curții Constituționale, accesul la justiție al persoanelor interesate este asigurat, oricare ar fi soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de către procuror – clasare, respectiv renunțare la urmărirea penală.24.Astfel, în ceea ce privește ordonanțele de clasare, persoana interesată are la dispoziție procedura plângerii la procurorul ierarhic superior, reglementată de dispozițiile art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în cazul soluțiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția. Ținând cont de jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat că actele prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal, fiind modalități de înfăptuire a justiției, trebuie să fie supuse cenzurii judecătorului (Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998), legiuitorul a reglementat, prin prevederile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală, procedura plângerii la judecătorul de cameră preliminară. În acest sens, chiar dispozițiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, criticate în prezenta cauză, stabilesc că persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Dacă judecătorul de cameră preliminară – în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. b) sau alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală – admite plângerea împotriva soluției de clasare și trimite cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale, atunci, potrivit prevederilor art. 335 alin. (5) din Codul de procedură penală, devine incidentă instituția redeschiderii urmăririi penale.25.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Bogdan Ghiță în Dosarul nr. 4.152/288/2020 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secția penală și constată că dispozițiile art. 335 alin. (2) și (4) și ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 iulie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x