DECIZIA nr. 322 din 9 mai 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 647 din 7 august 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ActulREFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 246
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 246
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 246
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 3REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 3REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 246
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 5REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 5REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 246
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 11REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 11REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 246
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 246
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 246
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 246
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 783 15/12/2016
ART. 19REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 20REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 21REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 22REFERIRE LALEGE 278 04/07/2006 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 247
ART. 23REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 24REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 din Codul penal și ale art. 246 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Cătălin Vasile Pepenescu și Ion Grigorescu în Dosarul nr. 117/216/2016/a1 al Judecătoriei Curtea de Argeș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 981D/2016.2.->La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 246 din Codul penal din 1969 și art. 297 alin. (1) din Codul penal, întrucât prin Decizia nr. 405 din 16 iunie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“. 4.->În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (2) din Codul penal, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a acesteia, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 12 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 117/216/2016/a1, Judecătoria Curtea de Argeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 din Codul penal și ale art. 246 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Cătălin Vasile Pepenescu și Ion Grigorescu într-o cauză penală aflată în procedura de cameră preliminară, în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 297 din Codul penal.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece sunt lipsite de previzibilitate. Astfel, nu pot fi determinate cu exactitate criteriile în funcție de care se poate face diferența între o simplă abatere disciplinară și o sancțiune penală. Totodată, sunt lipsite de claritate, atât din perspectiva elementelor ce intră în componența elementului material al laturii obiective, cât și din perspectiva definirii în concret a sintagmelor „nu îndeplinește un act“, „îl îndeplinește în mod defectuos“, „prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane“, „îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane“ și „creează pentru aceasta o situație de inferioritate“.7.Se mai arată că, în ipoteza infracțiunii criticate, legiuitorul trebuia să indice în mod clar și neechivoc căror categorii exacte de acte materiale i se adresează textul din legea penală și, de asemenea, trebuia să identifice în mod clar obiectul material exact al acestei fapte prevăzute de cele două texte de lege.8.Judecătoria Curtea de Argeș opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece ambele texte legale, prin prisma sintagmelor folosite „nu îndeplinește un act“, „îl îndeplinește în mod defectuos“ și „prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane“ sunt de natură a afecta previzibilitatea legii. 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.10.Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.11.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. De asemenea a mai precizat că prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 297 din Codul penal și ale art. 246 din Codul penal din 1969, care au următorul conținut: – Art. 297 din Codul penal:(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.(2)Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.“;– Art. 246 din Codul penal din 1969: „Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.“ 15.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării legilor, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalității pedepselor, precum și dispozițiile art. 7 cu denumirea marginală Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 405 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“.17.Ca urmare a admiterii excepției și observând că decizia menționată a fost pronunțată și publicată la un moment ulterior sesizării instanței de contencios constituțional, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal și art. 246 din Codul penal din 1969 a devenit inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare de Curte.18.Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în cauză, instanța de judecată urmează să respecte Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 16 iunie 2016, atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acesta se sprijină.19.În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (2) din Codul penal, Curtea constată că prin Decizia nr. 783 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 24 aprilie 2017, a respins ca neîntemeiată o excepție identică. Cu acel prilej s-a statuat că abuzul în serviciu se poate realiza într-o variantă de bază [art. 297 alin. (1)], o variantă asimilată [art. 297 alin. (2)], una atenuată (art. 308) și una agravată (art. 309). 20.Astfel, abuzul în serviciu în varianta asimilată, reglementată de alin. (2) al art. 297 din Codul penal, constă în fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA. Întrucât textul art. 297 alin. (2) din Codul penal prevede două acțiuni care pot alternativ să constituie elementul material al infracțiunii, rezultă două modalități normative posibile pentru săvârșirea faptei, din care prima constă în îngrădirea exercitării dreptului unei persoane, iar a doua rezidă în crearea pentru o persoană a unei situații de inferioritate. În afară de aceste modalități normative – și în raport cu fiecare din ele – pot exista numeroase modalități faptice, determinate de împrejurările concrete ale fiecărei fapte, și anume loc, timp, mijloace de săvârșire, natura dreptului îngrădit, felul mobilului, relațiile dintre subiecți etc.21.Curtea a observat că pentru a constitui infracțiunea prevăzută în art. 297 alin. (2) din Codul penal, acțiunea prin care s-a cauzat o lezare a dreptului unei persoane – prin îngrădirea exercitării dreptului respectiv ori prin crearea pentru aceasta a unei situații de inferioritate – trebuie să fie săvârșită „pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA“. Cu alte cuvinte, pentru existența acestei infracțiuni se cere ca autorul faptei să fi fost determinat de un anumit mobil. În timp ce la varianta-tip a infracțiunii mobilul constituie un element de fapt, util doar pentru individualizarea pedepselor, în cazul abuzului în serviciu în modalitatea asimilată reglementată de art. 297 alin. (2) din Codul penal, mobilul constituie o cerință esențială a laturii subiective, fiind un element component al infracțiunii. Dacă cerința esențială lipsește, fapta poate constitui eventual infracțiunea de abuz în serviciu în varianta-tip prevăzută de art. 297 alin. (1) din Codul penal.22.În ceea ce privește criteriile de discriminare avute în vedere, de-a lungul timpului, de legiuitor, Curtea a reținut că art. 247 din Codul penal din 1969 prevedea inițial, sub denumirea marginală de „Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi“, infracțiunea cu următorul cuprins: „Îngrădirea, de către un funcționar public, a folosinței sau a exercițiului drepturilor vreunui cetățean, ori crearea pentru acesta a unor situații de inferioritate pe temei de naționalitate, rasă, sex sau religie, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani“. Prin art. I pct. 59 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006), conținutul incriminării din art. 247 din Codul penal din 1969 a fost modificat, prin introducerea unor noi temeiuri de discriminare, după cum urmează: „Îngrădirea, de către un funcționar public, a folosinței sau a exercițiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situații de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani“.23.Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile art. 297 alin. (2) din Codul penal reprezintă opțiunea legiuitorului și au fost adoptate de Parlament potrivit politicii sale penale, în considerarea rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin adoptarea acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere.24.Așa fiind, Curtea a constatat că dispozițiile art. 297 alin. (2) din Codul penal sunt suficient de clare și previzibile, întrucât destinatarul normei penale de incriminare are posibilitatea să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea ei, sens în care își poate adapta conduita în mod corespunzător. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011).25.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția care au fundamentat decizia mai sus menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal și art. 246 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Cătălin Vasile Pepenescu și Ion Grigorescu în Dosarul nr. 117/216/2016/a1 al Judecătoriei Curtea de Argeș.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 297 alin. (2) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Curtea de Argeș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x