DECIZIA nr. 320 din 9 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 65^1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Lavinia Nicoleta Coțofană în Dosarul nr. 1.003/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 16D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că, în ipoteza admiterii contestației formulate împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus excluderea din magistratură, suspendarea de drept din funcția ocupată devine inoperantă. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 13 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.003/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65^1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția a fost ridicată de Lavinia Nicoleta Coțofană, în calitate de contestatoare în cauza care are ca obiect contestația împotriva Hotărârii nr. 228 din 28 februarie 2017 a plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțată în temeiul art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1 din 3 ianuarie 2017 a Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care, în temeiul art. 65^1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, s-a dispus excluderea din magistratură a contestatoarei.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea arată că măsura suspendării de drept din funcție pe perioada soluționării recursului formulat împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus excluderea din magistratură poate avea o întindere temporală deosebită (minimum 6 luni, uneori peste un an), iar consecințele negative ale unei asemenea măsuri se repercutează, în mod direct, asupra vieții profesionale și personale a judecătorului sau a procurorului, prin prisma faptului că acesta este pus atât în imposibilitatea de a-și exercita funcția, respectiv de a înfăptui justiția sau de a apăra interesele generale ale societății, ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, după caz, cât și în situația de a nu-și primi indemnizația pe perioada suspendării până la soluționarea recursului. Faptul că magistratul nu are la îndemână nicio posibilitate efectivă de a contesta măsura suspendării rezultă și din soluțiile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. În concluzie, prin art. 65^1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în fapt, se refuză beneficiul dreptului de acces liber la justiție pe perioada soluționării recursului împotriva hotărârii de excludere a magistratului. … 6.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală își exprimă opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât instanței de contencios administrativ i-a fost conferită competența de a verifica legalitatea hotărârilor adoptate de plenul Consiliului Superior al Magistraturii, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în cadrul unei proceduri care respectă exigențele unui proces echitabil, asigurând dreptul la apărare al părților și toate celelalte garanții procesuale oferite de lege cu privire la liberul acces la justiție, în raport cu dispozițiile art. 65^1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, instanța de contencios administrativ putând verifica dacă măsura suspendării a fost dispusă în condițiile prevăzute de lege.  … 7.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 65^1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul conținut: „(2) În cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din funcție a judecătorului sau procurorului se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcție până la soluționarea irevocabilă a cauzei de către instanța competentă.“ … 11.Dispozițiile criticate au fost modificate prin art. I pct. 124 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, și au în prezent următorul conținut: „(2) În cazul în care judecătorul sau procurorul exercită calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii de eliberare din funcție sau împotriva hotărârii prin care se propune eliberarea din funcție, acesta va fi suspendat din funcție până la soluționarea definitivă a cauzei de către instanța competentă“. Având în vedere însă Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“, din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale în forma anterioară modificării operate prin Legea nr. 242/2018. … 12.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiție, precum și prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că pretinsa neconstituționalitate vizează faptul că magistratul împotriva căruia s-a dispus măsura disciplinară a excluderii din magistratură nu are la îndemână posibilitatea de a contesta măsura suspendării din funcție până la soluționarea definitivă a cauzei de către instanța competentă. … 14.Curtea constată că, potrivit dispozițiilor criticate, în cazul în care judecătorul sau procurorul exercită calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii de eliberare din funcție, acesta va fi suspendat din funcție până la soluționarea definitivă a cauzei de către instanța competentă. Suspendarea din funcție operează de drept și are ca scop înlăturarea temporară a efectului extinctiv al raportului de serviciu pe care îl are hotărârea de eliberare din funcție. Astfel, norma criticată, prevăzând suspendarea raportului de serviciu, până la soluționarea definitivă a cauzei, constituie, pe de o parte, o garanție a dreptului la apărare și, implicit, a dreptului la un proces echitabil desfășurat în fața instanței judecătorești competente să soluționeze calea de atac formulată împotriva hotărârii plenului Consiliului Superior al Magistraturii și, pe de altă parte, o garanție a dreptului la muncă al judecătorului sau procurorului împotriva căruia a fost dispusă măsura disciplinară a excluderii din magistratură. Norma legală criticată înlătură caracterul executoriu al hotărârii plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus eliberarea din funcție, prezervând calitatea de judecător sau de procuror a persoanei împotriva căreia a fost luată măsura disciplinară pe toată perioada în care instanța judecătorească verifică legalitatea și temeinicia sancțiunii disciplinare aplicate. Măsura suspendării raporturilor de serviciu reprezintă, în această lumină, un beneficiu pe care legea îl pune la dispoziția persoanei sancționate, care are posibilitatea în cadrul controlului judecătoresc al procedurii disciplinare să își probeze nevinovăția în calitate de magistrat, iar nu de persoană care a pierdut această calitate. … 15.Cu privire la dispozițiile legale care reglementează procedura disciplinară declanșată împotriva magistraților, Curtea a statuat că, referitor la accesul liber la justiție și, implicit, dreptul la un proces echitabil, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, „dreptul la un tribunal nu este absolut și este compatibil cu limitări implicite, statele contractante dispunând în această materie de o anumită marjă de apreciere (Hotărârea din 18 octombrie 1982, pronunțată în Cauza Le Compte, Van Leuven și DeMeyere împotriva Belgiei, sau Hotărârea din 15 februarie 2000, pronunțată în Cauza Garcia Manibardo împotriva Spaniei). Însă garantarea unui proces echitabil, așa cum prevede art. 6 paragraful 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, implică în mod necesar ca tribunalul să fie stabilit de lege, să fie independent și să fie imparțial. Cât privește prima cerință, și anume ca organul de jurisdicție să fie organizat în conformitate cu voința legiuitorului, Curtea a constatat că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcționează ca instanță de judecată în temeiul legii, dispozițiile legale criticate respectând exigența menționată nu numai sub aspectul existenței înseși a tribunalului, ci și sub aspectul compoziției formațiunii învestite cu judecarea litigiului. A doua și a treia condiție impuse tribunalului în vederea garantării procesului echitabil sunt cele referitoare la independența și imparțialitatea organului de jurisdicție. Or, potrivit art. 133 alin. (1) din Constituție, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției, în realizarea acestei competențe consacrate prin Legea fundamentală el îndeplinind atribuțiile stabilite prin lege. Factorii ce asigură independența și imparțialitatea acestui organ de jurisdicție îi constituie modul de desemnare a membrilor săi, durata mandatului și inamovibilitatea membrilor în cursul mandatului, precum și existența unei protecții adecvate împotriva presiunilor exterioare“ (a se vedea Decizia nr. 1.556 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 6 februarie 2012). … 16.Mai mult, Curtea a observat că dispozițiile Legii nr. 303/2004 referitoare la suspendarea din funcție a judecătorilor și procurorilor fac parte din capitolul VII – Suspendarea din funcție și încetarea funcției de judecător și procuror titlul II – Cariera judecătorilor și procurorilor. Or, potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așadar, magistratul în cauză dispune de mijloacele de apărare prevăzute de lege, inclusiv de posibilitatea atacării în justiție a măsurii de suspendare din funcție dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii. … 17.Așa fiind, împrejurarea că instanța judecătorească învestită cu soluționarea căii de atac formulate împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară a excluderii din magistratură, cu consecința eliberării din funcție a judecătorului sau procurorului, nu are posibilitatea de a analiza, separat de fondul cauzei care privește temeinicia sau/și legalitatea sancțiunii disciplinare aplicate, temeinicia suspendării raportului de serviciu, ci doar de a constata că această măsură decurge din lege, fiind incidentă ope legis, nu împietează asupra liberului acces la justiție sau dreptului la apărare al magistratului. O astfel de soluție legislativă este justificată de activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor, nefiind permis ca un judecător sau procuror împotriva căruia s-a dispus măsura disciplinară a excluderii din magistratură de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (organism care, așa cum s-a demonstrat în prealabil, se bucură de garanțiile unei tribunal imparțial) să își mai poată îndeplini aceste activități până la data la care o instanță judecătorească nu stabilește, în mod definitiv, caracterul nelegal sau netemeinic al măsurii disciplinare dispuse. … 18.Pentru aceste argumente, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție și nici art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. … 19.În plus, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la critici diferite, Curtea constatând constituționalitatea lor, în acest sens fiind Decizia nr. 511 din 19 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011. Curtea a constatat, printre altele, că nu se poate susține că reglementarea prin lege a unei proceduri disciplinare a judecătorilor și a suspendării din funcție a acestora în cazul în care există o hotărâre de eliberare din funcție a lor ar avea ca efect încălcarea principiului independenței acestora, întrucât, așa cum prevede art. 124 alin. (3) din Constituție, judecătorii se supun numai legii. … 20.Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, Curtea urmând să respingă prezenta excepție ca neîntemeiată. … 21.Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lavinia Nicoleta Coțofană în Dosarul nr. 1.003/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 65^1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește