DECIZIA nr. 32 din 17 mai 2021

Redacția Lex24
Publicat in ICCJ: DECIZII, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 730 din 26 iulie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORDIN 901 06/06/2019
ActulREFERIRE LAORDIN 2073 29/10/2014
ActulREFERIRE LALEGE 125 23/09/2014
ActulINTERPRETARELEGE 125 23/09/2014 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 125 23/09/2014 ART. 1
ActulINTERPRETARENORMA 29/10/2014 ART. 10
ActulREFERIRE LANORMA 29/10/2014 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 179
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 521
ART. 1REFERIRE LAORDIN 901 06/06/2019 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAORDIN 901 06/06/2019
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 15 05/03/2018
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 40 29/05/2017
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 33 15/05/2017
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 33 24/10/2016
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 10 11/05/2015
ART. 1REFERIRE LAORDIN 2073 29/10/2014
ART. 1REFERIRE LALEGE 125 23/09/2014
ART. 1REFERIRE LALEGE 125 23/09/2014 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 124 23/09/2014 ART. 2
ART. 1REFERIRE LALEGE 124 23/09/2014 ART. 3
ART. 1REFERIRE LANORMA 29/10/2014
ART. 1REFERIRE LANORMA 29/10/2014 ART. 5
ART. 1REFERIRE LANORMA 29/10/2014 ART. 10
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 179
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 520
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 521
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 5
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 519
ART. 1REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 23
ART. 1REFERIRE LAREGULAMENT (R) 21/09/2004 ART. 37
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 4
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 1REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 3REFERIRE LAREGULAMENT (R) 21/09/2004 ART. 38
ART. 4REFERIRE LAORDIN 901 06/06/2019
ART. 4REFERIRE LAORDIN 2073 29/10/2014
ART. 4REFERIRE LALEGE 125 23/09/2014
ART. 4REFERIRE LALEGE 125 23/09/2014 ART. 1
ART. 4REFERIRE LANORMA 29/10/2014 ART. 10
ART. 4REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 179
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 2 29/01/2024





Dosar nr. 593/1/2021

Gabriela Elena Bogasiu – vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție – președintele completului
Laura-Mihaela Ivanovici – președintele Secției I civile
Marian Budă – președintele Secției a II-a civile
Denisa Angelica Stănișor – președintele Secției de contencios administrativ și fiscal
Adina Georgeta Nicolae – judecător la Secția I civilă
Cristina Petronela Văleanu – judecător la Secția I civilă
Lavinia Dascălu – judecător la Secția I civilă
Lavinia Curelea – judecător la Secția I civilă
Mihaela Paraschiv – judecător la Secția I civilă
Minodora Condoiu – judecător la Secția a II-a civilă
Ruxandra Monica Duță – judecător la Secția a II-a civilă
Eugenia Voicheci – judecător la Secția a II-a civilă
Diana Manole – judecător la Secția a II-a civilă
Cosmin Horia Mihăianu – judecător la Secția a II-a civilă
Mona Magdalena Baciu – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
Cezar Hîncu – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
Carmen Maria Ilie – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
Horațiu Pătrașcu – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
Mariana Constantinescu – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

1.Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 593/1/2021 este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 37 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare.2.Ședința este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.3.La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare.4.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:Dacă, în urma abrogării, prin Ordinul nr. 901/2.460/2019, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574/12.07.2019, a dispozițiilor alin. 2 al art. 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014, norme ce au fost aprobate prin Ordinul nr. 2.073/1.623/2014, abrogare ce a avut în vedere Sentința civilă nr. 313/17.10.2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a de Contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 620/33/2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2.251/2019 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii se interpretează în sensul că nu se mai recuperează nici debitele corespunzătoare perioadei ulterioare datei de 1.10.2014 și pentru care s-au emis decizii de debit în conformitate cu dispozițiile art. 179 din Legea nr. 263/2010.5.Magistratul-asistent învederează că, la dosarul cauzei, au fost depuse raportul întocmit, comunicat părților, și punctul de vedere din partea intimaților.6.Președintele completului, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:I.Titularul și obiectul sesizării7.Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 14 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.523/111/2016, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menționată.II.Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile8.Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (în forma în vigoare la data emiterii deciziilor de debit contestate), cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 263/2010 + 
Articolul 179(1)Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani. […](4)Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
9.Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, denumită în continuare Legea nr. 125/2014 + 
Articolul 1(1)Prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2020 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflați în evidența sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a prezentei legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație pentru însoțitor, nu se recuperează.
10.Ordinul ministrului muncii și justiției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 901/2.460/2019 pentru abrogarea alin. 2 al art. 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii și procedura de efectuare a restituirilor, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice și al ministrului finanțelor publice nr. 2.073/1.623/2014, denumit în continuare Ordinul nr. 901/2460/2019 + 
Articolul 1La articolul 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii și procedura de efectuare a restituirilor, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice și al ministrului finanțelor publice nr. 2.073/1.623/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 3 decembrie 2014, alineatul 2 se abrogă.
III.Expunerea succintă a procesului11.Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, contestatorii persoane fizice au solicitat, în contradictoriu cu intimata A, să se dispună anularea deciziilor de înființare debit, emise la 2 iunie 2016 pe seama contestatorilor, cu privire la constituirea de debite reprezentând drepturi încasate în perioada 1 octombrie 2014 – 31 mai 2016.12.Tribunalul Bihor, prin Sentința civilă nr. 1.124/LM din 9 decembrie 2019, a admis contestația formulată, a dispus anularea deciziilor emise de intimată pe numele contestatorilor și a obligat intimata A să restituie contestatorilor sumele reținute în temeiul acestor decizii de debit.13.În motivare s-a arătat că, limitând aplicarea în timp la sumele încasate necuvenit corespunzătoare perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014, se încalcă dispozițiile art. 16 din Constituția României, precum și prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzic aplicarea unui tratament discriminatoriu între persoane aflate în aceeași situație; în acest sens, nelegalitatea normei atacate derivă din introducerea unui nou criteriu care este de natură a duce la un tratament discriminatoriu față de alte categorii de pensionari care au fost scutiți de la plată în baza altor acte normative, abrogate în prezent, dar pentru unificarea cărora s-a emis Legea nr. 125/2014 și care nu prevedeau nicio limitare temporală.14.În cuprinsul expunerii de motive a Legii nr. 125/2014 se arată că aceasta a fost adoptată pentru a unifica diversele prevederi legale ce acordau scutire anumitor categorii de pensionari de la sumele încasate necuvenit, fără a se introduce vreun criteriu temporal și prevăzând expres că este vorba de sume încasate necuvenit și care exclud culpa pensionarilor, dorindu-se adoptarea unei reglementări unitare aplicabile tuturor pensionarilor.15.S-a mai reținut că, prin Decizia nr. 10 din 11 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că dispozițiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești.16.Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate în sensul înlăturării dispozițiilor cu privire la anularea în totalitate a deciziilor de înființare de debit contestate și restituirea sumelor deja reținute de la contestatori înainte de 12 iulie 2019.17.În motivarea apelului s-a arătat că tribunalul a reținut în mod greșit că dispoziția legală din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, precum și a Procedurii de efectuare a restituirilor, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice și al ministrului finanțelor publice nr. 2.073/1.623/2014, cu modificările ulterioare, denumite în continuare Norme metodologice, ce limita aplicarea amnistiei fiscale reglementate de Legea nr. 125/2014 la perioada anterioară datei de 1 octombrie 2014, a fost abrogată și a dispus anularea deciziilor de debit contestate, cu obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate de contestatori.18.Apelanta a susținut că prevederile art. 1 din Ordinul nr. 901/2.460/2019 au aplicabilitate începând cu 12 iulie 2019: astfel, sumele reținute deja până la această dată din totalul debitului constituit în baza deciziilor de debit pentru fiecare dintre contestatori nu pot fi restituite.IV.Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării19.În conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă s-a constatat admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept, având în vedere următoarele:a)cauza se află pe rolul unui complet al Curții de Apel Oradea, care judecă în ultimă instanță;b)de dezlegarea chestiunii de drept depinde soluționarea pe fond a procesului, modul de interpretare a dispozițiilor legale în discuție constituind însăși problema de drept a speței, în cauză solicitându-se anularea unor decizii privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale, debite corespunzătoare perioadei ulterioare datei de 1 octombrie 2014;c)problema de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre prealabilă și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.V.Punctul de vedere al titularului sesizării20.Instanța de sesizare a arătat că intrarea în vigoare a Ordinului nr. 901/2.460/2019 nu poate duce la concluzia că beneficiul scutirii de la plată în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 operează și pentru drepturi încasate necuvenit corespunzătoare perioadei ulterioare datei de 1 octombrie 2014 și că nu mai există temei pentru emiterea deciziei de recuperare debit.21.Astfel, este de precizat că temeiul de drept al deciziilor de recuperare al sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale îl reprezintă dispozițiile art. 179 din Legea nr. 263/2010.22.Prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014, intrată în vigoare la 1 octombrie 2014, s-a instituit o excepție de la regula recuperării la bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație pentru însoțitor, prevăzându-se că debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflați în evidența sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a acestei legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație de însoțitor, nu se recuperează.23.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 40 din 29 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 14 iulie 2017 (denumită în continuare Decizia nr. 40/2017) pronunțându-se asupra sesizării formulate privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 125/2014, a reținut că analiza sesizării comportă două aspecte distincte: domeniul de aplicabilitate al legii, anume ce categorii de pensii intră în sfera de reglementare a acestui act normativ, și „condiția temporală“, însemnând care sunt limitele temporale între care actul normativ se aplică.24.Instanța supremă a arătat că „din perspectivă temporală, în raport cu momentul intrării în vigoare a acestui act normativ, debitele sunt cele aferente perioadei anterioare momentului de referință al legii – 1 octombrie 2014, decurgând din pensii, indemnizații sociale pentru pensionari și indemnizații pentru însoțitor necuvenite beneficiarului prestației sociale care fie erau deja constituite – caz în care casele de pensii competente au emis un titlu executoriu în temeiul art. 179 din Legea nr. 263/2010, fie aceste titluri executorii, vizând drepturi necuvenite pentru aceeași perioadă anterioară datei de 1 octombrie 2014, urmau a fi emise, așadar, constituite, ulterior intrării în vigoare a legii. Deci, limita temporală este dată de momentul intrării în vigoare a Legii nr. 125/2014, respectiv 1 octombrie 2014. În consecință, indiferent de momentul la care debitul a fost constatat, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 125/2014, scutirea de la plata debitului se aplică dacă suma reprezentând debitul este corespunzătoare perioadei anterioare acestei date (paragraful 73).[…] Interpretând teleologic dispozițiile acestui act normativ, se poate susține că legiuitorul a intenționat să adopte o dispoziție unitară, de clemență, pentru toate pensiile ce intră în domeniul de reglementare al acestui act normativ și în limitele temporale stabilite în chiar conținutul legii – 1 octombrie 2014, astfel încât, după epuizarea incidenței normei de excepție, se va reveni la aplicarea regulii recuperării sumelor plătite necuvenit pensionarilor sau beneficiarilor prestațiilor sociale enumerate de lege“ (paragraful 85).25.În același sens, prin Decizia nr. 33/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 21 iunie 2017 (denumită în continuare Decizia nr. 33/2017), s-a statuat că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. (1) alin. 1 din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, prin raportare la dispozițiile art. 5 și art. 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, precum și a Procedurii de efectuare a restituirilor, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice și al ministrului finanțelor publice nr. 2.073/1.623/2014, nu se recuperează sumele reprezentând pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație pentru însoțitor, încasate necuvenit după data de 1 octombrie 2014, dacă aceste sume reprezintă drepturi aferente unei perioade anterioare datei de 1 octombrie 2014.“26.Așadar, prin deciziile menționate, obligatorii pentru instanțe de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, instanța supremă a fixat domeniul de aplicabilitate a Legii nr. 125/2014 atât din perspectiva categoriilor de pensie, cât și a limitelor temporale, stabilind că limita temporală este dată de momentul intrării în vigoare a Legii nr. 125/2014, respectiv 1 octombrie 2014.27.Pentru a statua cu privire la limitele temporare între care Legea nr. 125/2014 se aplică, prin Decizia nr. 33/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut o analiză a dispozițiilor legii raportat inclusiv la principiul ierarhiei actelor normative prevăzut de Constituția României și de art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reținând că ordinul prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 nu poate adăuga, restrânge sau modifica dispoziția legală pe care o explicitează și a cărei executare o asigură (paragrafele 101-106).28.Astfel, s-a arătat că un criteriu prevăzut de legiuitor în delimitarea domeniului de aplicare a legii în cuprinsul art. 1 din Legea nr. 125/2014 privește constituirea debitului înainte sau după intrarea în vigoare a actului normativ pentru drepturi încasate necuvenit cu titlu de pensie corespunzătoare perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014 (paragraful 107).29.În consecință, nu se poate considera că prin anularea de către instanța de contencios administrativ a dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Normele metodologice, statuările Înaltei Curți de casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din deciziile de unificare a practicii judiciare au rămas fără efect.30.Legea nr. 125/2014 a reglementat o excepție de la regula în materie, astfel încât, după epuizarea incidenței normei de excepție, se revine la aplicarea regulii recuperării sumelor plătite necuvenit pensionarilor, în temeiul art. 179 din Legea nr. 263/2010.31.Prin abrogarea art. 10 teza II alin. (2) din capitolul II al anexei la Ordinul nr. 2.073/1.623/2014 (Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014), având în vedere Sentința civilă nr. 313/2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2.251/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, nu dispare temeiul legal pentru recuperarea debitelor încasate necuvenit pentru perioada ulterioară datei de 1 octombrie 2014, deciziile de recuperare debit fiind emise în baza art. 179 din Legea nr. 263/2010.32.A interpreta că, după abrogarea dispoziției menționate din Normele metodologice, atât drepturile încasate necuvenit aferente perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014, cât și cele ulterioare acestei date sunt scutite de la plată, respectiv nu se mai recuperează, înseamnă a nega caracterul special al Legii nr. 125/2014 – act de clemență, de excepție de la regula generală reglementată de dispozițiile art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.VI.Punctul de vedere al părților33.Contestatorii persoane fizice au solicitat respingerea sesizării instanței supreme pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, arătând că asupra chestiunii temporalității instanța supremă s-a pronunțat în considerentele Deciziei nr. 2.251 din 8 aprilie 2019 pronunțate în Dosarul nr. 620/33/2016, reținându-se că: „Totodată, trebuie avut în vedere principiul constituțional conform căruia legea produce efecte pentru viitor, iar dacă legiuitorul nu a dorit acest lucru trebuie exprimat expres aceasta în cuprinsul actului normativ. Este adevărat că prin Legea nr. 125/2014 s-a prevăzut aplicarea acesteia și unor situații juridice născute anterior intrării ei în vigoare, dar ale căror efecte se produceau în momentul aplicării acesteia, însă art. 1 din Legea nr. 125/2014 stabilește sfera persoanelor vizate de scutire ca fiind pensionarii aflată în evidența sistemului public de pensii la 1 octombrie 2014 și se referă la debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina acestora fără a face o distincție cu privire la perioada pentru care sunt constituite aceste debite. Or, astfel, cum a reținut prima instanță, prin art. 5 și art. 10 alin. 2 din Ordinul comun nr. 2.073/1.623/2014 se adaugă la sintagma citată mai sus o condiție restrictivă/limitativă în sensul că debitele care urmează a fi constituite ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 125/2014 trebuie să vizeze o perioadă anterioară datei de 1 octombrie 2014“.Așadar, situația a fost clarificată, astfel încât nu se impune dezlegarea chestiunii de drept, aceasta fiind dezlegată ca urmare a pronunțării hotărârii menționate; de altfel, însăși apelanta, după momentul publicării în Monitorul Oficial al României a acestei hotărâri, cu consecința anulării dispozițiilor din actul administrativ, a emis decizii de încetare a debitării, iar în prezenta cauză se mai contestă sumele reținute până la momentul încheierilor de suspendare a executării.34.B. nu a exprimat niciun punct de vedere asupra chestiunii de drept.VII.Jurisprudența instanțelor naționale în materie35.Din punctele de vedere și jurisprudența înaintate de curțile de apel rezultă interpretarea potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 125/2014 sunt clare în privința limitelor temporale între care actul normativ se aplică, anume scutirea la plată operează pentru drepturi încasate necuvenit, corespunzătoare perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014, indiferent de momentul la care debitul a fost constatat, iar împrejurarea că prin Sentința nr. 313/2016 dată de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă, a fost anulat art. 10 teza II (alin. 2) din capitolul II al anexei la Ordinul nr. 2.073/1.623/2014 nu poate duce la concluzia că beneficiul scutirii de la plată, conform Legii nr. 125/2014, acoperă și debitele corespunzătoare perioadei ulterioare datei de 1 octombrie 2014, acest punct de vedere fiind împărtășit de Curtea de Apel București, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Hunedoara.36.În sens contrar, la nivelul Curții de Apel Oradea s-a identificat și opinia potrivit căreia, întrucât norma de drept ce instituia obligativitatea emiterii deciziei de recuperare pentru sumele plătite necuvenit corespunzătoare perioadei de după 1 octombrie 2014 a fost abrogată, concluzia ce se impune este aceea că decizia de constituire a debitului reprezentând drepturi încasate în perioada 1 octombrie 2014-31 mai 2016 apare ca fiind lipsită de fundament legal, beneficiul scutirii de la plată conform Legii nr. 125/2014 acoperind atât perioada anterioară datei de 1 octombrie 2014, cât și cea posterioară respectivei date.37.Curțile de apel Bacău, Craiova, Galați, Pitești, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara nu au identificat hotărâri judecătorești relevante.38.Ministerul Public, prin Adresa nr. 390/C/l 103/III-5/2021 din 2 aprilie 2021, a arătat că, la nivelul Secției judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă.VIII.Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale39.La nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție prezintă relevanță următoarele decizii: Decizia nr. 33 din 15 mai 2017, Decizia nr. 40 din 29 mai 2017 și Decizia nr. 15 din 5 martie 2018, pronunțate de Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, precum și Decizia nr. 2.251 din 18 aprilie 2019, pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 620/33/2016.IX.Raportul asupra chestiunii de drept40.Prin raportul întocmit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă s-a apreciat că sesizarea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.X.Înalta Curte de Casație și JustițieX.1.Asupra admisibilității sesizării41.În privința obiectului și a condițiilor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv:– existența unei cauze aflate în curs de judecată;– cauza să fie soluționată în ultimă instanță;– cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza;– ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată;– chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.42.Primele condiții formale prevăzute de legiuitor pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile sunt îndeplinite, neexistând aspecte de inadmisibilitate în ceea ce privește existența unui litigiu care să fie soluționat în ultimă instanță și calitatea instanței de sesizare, situație în care se impune analiza admisibilității cererii prin raportare la condițiile legate de caracterul de noutate al problemei de drept.43.Pentru a se conchide asupra noutății chestiunii de drept este necesar a se observa scopul legiferării procedurii hotărârii prealabile ca mecanism de unificare a practicii, anume acela de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare (control a priori), spre deosebire de mecanismul recursului în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în practica instanțelor judecătorești (control a posteriori).44.Un act normativ recent adoptat sau recent intrat în vigoare are mai degrabă un potențial de a conține probleme noi de drept care ar fi susceptibile a genera practică neunitară decât un act normativ intrat în vigoare de mai mult timp. Cu toate acestea, nu se poate nega, de plano, doar pe baza criteriului vechimii, că un act normativ mai vechi nu poate genera chestiuni noi de drept, întrucât este posibil ca o instanță să fie chemată să se pronunțe pentru prima dată asupra respectivei probleme de drept, după cum sunt posibile modificări sau completări ulterioare, mai recente, ale actului normativ, care să ridice probleme de interpretare.45.Ca atare, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, în timp ce opiniile jurisprudențiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile.46.Semnificative sub acest aspect sunt verificarea existenței și dezvoltării unei jurisprudențe în materia ce face obiectul sesizării, precum și a condiției ca asupra acestei chestiuni Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat.47.Sesizarea de față a fost formulată într-un litigiu generat de solicitarea unor contestatori persoane fizice de a se anula deciziile emise la 1 iunie 2016 în temeiul art. 179 din Legea nr. 263/2010 de recuperare a sumelor plătite în perioada 1 octombrie 2014-31 mai 2016 în condițiile abrogării art. 10 teza a II-a (alin. 2) din capitolul II al anexei la Ordinul nr. 2.073/1.623/2014, având în vedere Decizia nr. 2.251 din 18 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.48.Dispozițiile Legii nr. 125/2014 au constituit obiect de interpretare al instanței supreme în procedurile de unificare a practicii judiciare atât din perspectiva categoriilor de pensii vizate, cât și a limitelor temporale, devenind astfel evident că problema de drept la care face referire sesizarea nu are caracter de noutate în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă.49.Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 33 din 24 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.432/1/2016 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 8 februarie 2017, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secția I civilă în Dosarul nr. 1.619/104/2015 și a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 1 lit. a), art. 2 alin. (1) și art. 3 din Legea nr. 124/2014, este exonerat de la obligația restituirii pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială încasate necuvenit până la data intrării în vigoare a legii, respectiv 27 septembrie 2014, personalul salarizat sub imperiul actelor normative enumerate în art. 1 din lege.50.Prin Decizia nr. 33/2017 din 15 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.105/1/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 21 iunie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, prin raportare la dispozițiile art. 5 și art. 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, precum și a Procedurii de efectuare a restituirilor, aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice și al ministrului finanțelor publice nr. 2.073/1.623/2014, nu se recuperează sumele reprezentând pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație pentru însoțitor, încasate necuvenit după data de 1 octombrie 2014, dacă aceste sume reprezintă drepturi aferente unei perioade anterioare datei de 1 octombrie 2014.51.Prin Decizia nr. 40 din 29 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 14 iulie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secția I civilă în Dosarul nr. 7.015/63/2015 și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, sumele reprezentând pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație pentru însoțitor, încasate în baza unor hotărâri judecătorești desființate în căile de atac, nu se recuperează.52.Nu în ultimul rând, prin Decizia nr. 15 din 5 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.011/1/2017, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 302 din 4 aprilie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.793/93/2016 și a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 179 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, recuperarea sumelor plătite cu titlu de prestații de asigurări sociale, în temeiul unei hotărâri judecătorești desființate în calea de atac, se poate face de către casa de pensii, în mod direct, prin emiterea unei decizii de debit, care constituie titlu executoriu.53.Dezlegările date de instanța supremă cu privire la interpretarea prevederilor Legii nr. 125/2014 prin deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept își păstrează actualitatea, nefiind înlăturate din ordinea de drept ca efect al anulării unei norme cu forță juridică inferioară legii.54.Dispozițiile Legii nr. 125/2014 sunt clare în privința limitelor temporale între care actul normativ se aplică, și anume scutirea la plată operează pentru drepturi încasate necuvenit, corespunzătoare perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014, indiferent de momentul la care debitul a fost constatat, iar împrejurarea că prin Sentința nr. 313/2016 dată de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă, a fost anulat art. 10 teza II (alin. 2) din capitolul II al anexei la Ordinul nr. 2.073/1.623/2014 nu poate duce la concluzia că legea devine inaplicabilă în lipsa unor norme administrative de organizare a executării legii.55.Totodată, orientarea jurisprudenței naționale spre o anumită interpretare a normelor analizate, dându-se eficiență deciziilor instanței supreme anterior menționate, determină pierderea caracterului de noutate a chestiunii de drept supuse analizei.56.Rezultă că instanța de trimitere dispune de suficiente repere de analiză care să îi permită interpretarea corectă a chestiunii de drept care face obiectul sesizării, nefiind vorba, în mod real, despre dispoziții neclare sau incomplete, care să se constituie într-un veritabil obstacol pentru judecătorii recursului.57.Rămâne atributul exclusiv al instanței operațiunea de interpretare și de aplicare a unor dispoziții legale la diferite circumstanțe care caracterizează fiecare litigiu, făcând parte din activitatea curentă a instanței de judecată, obligație ce este ridicată la rang de principiu fundamental, găsindu-și consacrarea în prevederile cuprinse în art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“.58.Prin urmare, revine instanței solicitante obligația soluționării cauzei cu judecata căreia a fost învestită, aplicând mecanismele de interpretare a actelor normative.59.În considerarea argumentelor expuse, sesizarea de față nu este admisibilă, deoarece mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă poate fi utilizat doar ca urmare a întrunirii condițiilor restrictive de admisibilitate evocate, rolul său unificator putând fi exercitat numai în privința chestiunilor de drept noi, care se impun cu pregnanță a fi lămurite și care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme.60.Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate impuse de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:Dacă, în urma abrogării, prin Ordinul nr. 901/2.460/2019, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 12.07.2019, a dispozițiilor alin. 2 al art. 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014, norme ce au fost aprobate prin Ordinul nr. 2.073/1.623/2014, abrogare ce a avut în vedere Sentința civilă nr. 313/17.10.2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 620/33/2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2.251/2019 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii se interpretează în sensul că nu se mai recuperează nici debitele corespunzătoare perioadei ulterioare datei de 1.10.2014 și pentru care s-au emis decizii de debit în conformitate cu dispozițiile art. 179 din Legea nr. 263/2010.Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2021.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
GABRIELA ELENA BOGASIU
Magistrat-asistent,
Ileana Peligrad

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x