DECIZIA nr. 315 din 9 mai 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 381 alin. (7) coroborat cu art. 3 alin. (7), art. 4 și art. 10 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marcel Nicolae Dragoș, Alexandra Mihaela Lazăr și Teodor Labo în Dosarul nr. 200/84/2015 al Tribunalului Sălaj – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 400D/2016. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale și a instanței de la Strasbourg. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 3 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 200/84/2015, Tribunalul Sălaj – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 381 alin. (7) coroborat cu art. 3 alin. (7), art. 4 și art. 10 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marcel Nicolae Dragoș, Alexandra Mihaela Lazăr și Teodor Labo într-o cauză penală la fond. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece prevederile art. 381 alin. (7) din Codul de procedură penală, care permit citirea în fața instanței de judecată a depoziției unui martor dată în faza de urmărire penală, când audierea acestuia nu mai este posibilă, aduc atingere prezumției de nevinovăție reglementate de art. 4 din Codul de procedură penală și dreptului la apărare reglementat de art. 10 alin. (5) din același cod. Așadar, în această situație este încălcat dreptul la apărare prevăzut atât de Codul de procedură penală, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, drept care are o importanță deosebită în cadrul unui proces echitabil.  … 6.Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor legale criticate care prevăd că probele necontestate nu vor fi administrate rezultă că probele contestate vor fi administrate din nou. Însă, în situația expusă, dacă a fost contestată declarația martorului, fără ca această probă să fie readministrată, iar dacă în faza de judecată nu este posibilă audierea acestuia, apreciază că soluția dată de instanță este influențată de această declarație contestată, fiind astfel încălcate prevederile art. 10 alin. (5) din Codul de procedură penală.  … 7.Tribunalul Sălaj – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, dreptul la apărare al unei persoane ori dreptul la un proces echitabil ar putea fi restrâns într-o măsură incompatibilă cu drepturile constituționale și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale doar dacă hotărârea de condamnare ar fi întemeiată în exclusivitate sau într-un mod determinant pe o declarație dată de o persoană căreia inculpatul nu a avut posibilitatea să îi pună întrebări sau să solicite audierea acesteia în vederea confruntării, fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecății, așa cum se învederează în Hotărârea din 8 martie 2007, pronunțată în Cauza Dănilă împotriva României, Hotărârea din 22 iunie 2006, pronunțată în Cauza Guilloury împotriva Franței, paragraful 53, Hotărârea din 17 iulie 2001, pronunțată în Cauza Sadak împotriva Turciei, paragraful 67, Hotărârea din 8 aprilie 2004, pronunțată în Cauza Hulki Gunes împotriva Turciei, paragraful 86, și Hotărârea din 4 martie 2010, pronunțată în Cauza Khametsin împotriva Rusiei.  … 8.Ca regulă, dreptul la apărare impune ca inculpatul să aibă ocazia de a contesta și audia martorii fie atunci când fac declarații, fie într-o etapă ulterioară a procedurii (Hotărârea din 10 iunie 2012, pronunțată în Cauza Trampevschi împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei). Comisia Europeană a precizat însă că prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenție nu interzic instanței nici ca, în scopul stabilirii adevărului în cauză, să se bazeze pe probe indirecte, atât timp cât utilizarea acestora nu se realizează de o manieră neloială, așa cum se arată în Decizia din 4 iulie 1979, pronunțată în Cauza „X contra Germaniei nr. 8.414/1978“.  … 9.Așa fiind, în faza de judecată, în cazul imposibilității de administrare, punerea în discuția părților a unei probe administrate în faza de urmărire penală și încuviințate de instanță, urmată de luarea în considerare a acesteia la judecarea cauzei, nu poate conduce la concluzia încălcării dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil ori a prezumției de nevinovăție, atât timp cât hotărârea instanței nu este întemeiată în exclusivitate sau într-un mod determinant pe respectiva probă. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 11.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.  … 12.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. Face trimitere la punctul său de vedere reținut cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 16 din 19 ianuarie 2016 și Deciziei nr. 37 din 9 februarie 2016.  … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 381 alin. (7) – Audierea martorului și a expertului, coroborat cu art. 3 alin. (7) – Separarea funcțiilor judiciare, art. 4 – Prezumția de nevinovăție și art. 10 alin. (5) – Dreptul la apărare, toate din Codul de procedură penală. Cu toate acestea, Curtea constată că autorul excepției nu critică în concret prevederile art. 3 alin. (7),art. 4 și art. 10 alin. (5) din Codul de procedură penală, ele fiind menționate pentru a argumenta neconstituționalitatea art. 381 alin. (7) din același cod. Așa fiind, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, vizează numai aceste din urmă dispoziții, motiv pentru care obiectul excepției urmează a fi restrâns în consecință. Prevederile legale criticate au următorul conținut: Dacă audierea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, iar în faza de urmărire penală acesta a dat declarații în fața organelor de urmărire penală sau a fost ascultat de către judecătorul de drepturi și libertăți în condițiile art. 308, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și ține seama de ea la judecarea cauzei. … 16.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 21 – Accesul liber la justiție și art. 124 – Înfăptuirea justiției.  … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 381 alin. (7) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului Curții Constituționale prin Decizia nr. 836 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 24 februarie 2016, Decizia nr. 16 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2016 și Decizia nr. 37 din 9 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 22 martie 2016. Cu acele ocazii, Curtea a făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a cristalizat ideea potrivit căreia utilizarea probelor obținute în faza instrucției penale nu contravine art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât timp cât dreptul la apărare a fost respectat. De aceea, citirea declarațiilor unor martori care au refuzat să depună mărturie în fața tribunalului nu poate fi luată în considerare dacă acuzatul nu a avut posibilitatea, în niciun stadiu al procedurii anterioare, să interogheze persoanele ale căror declarații sunt citite în ședința de judecată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 septembrie 1993, pronunțată în Cauza Saidi împotriva Franței, paragrafele 43 și 44, și Hotărârea din 13 octombrie 2005, pronunțată în Cauza Bracci împotriva Italiei, paragrafele 51 și 54). Totodată, pentru a determina dacă admiterea unor astfel de probe este compatibilă cu dreptul la un proces echitabil, se impune ca mai întâi să se stabilească dacă a existat un motiv temeinic pentru neprezentarea martorului, iar, în măsura în care depoziția unui martor absent este temeiul unic sau decisiv pentru o condamnare, sunt necesare măsuri de contrabalansare suficiente care să permită o apreciere echitabilă și corespunzătoare a fiabilității probelor în cauză. Cerința de a exista un motiv întemeiat pentru a admite depoziția unui martor absent este o chestiune preliminară care trebuie examinată înainte de a se pronunța dacă proba a fost unică sau decisivă. Astfel, atunci când martorii nu se înfățișează pentru a depune mărturie, există obligația de a verifica dacă absența lor este justificată (a se vedea Hotărârea din 10 februarie 2015, pronunțată în Cauza Colac împotriva României, paragrafele 43 și 44). … 18.Așa fiind, Curtea a constatat că dreptul suspectului sau inculpatului de a propune probe și de a contesta temeinicia probelor în acuzare se păstrează în tot cursul urmăririi penale. Astfel, în acord cu art. 78 și art. 83 din Codul de procedură penală, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu două excepții (referitoare la utilizarea metodelor speciale de supraveghere ori cercetare prevăzute în cap. IV din titlul IV și la percheziția corporală sau a vehiculelor în cazul infracțiunilor flagrante), poate solicita să fie încunoștințat de data și ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi și libertăți și are, de asemenea, dreptul să participe la audierea oricărei persoane de către judecătorul de drepturi și libertăți, să formuleze plângeri, cereri și memorii – a se vedea art. 92 alin. (1), (2) și (4) din Codul de procedură penală. Totodată, avocatul părților și al subiecților procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv – a se vedea art. 94 din Codul de procedură penală. De aceea, în situația în care martorul nu se mai poate prezenta pentru a fi audiat în instanță, punerea în discuție și valorificarea declarației date de acesta în cursul urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legale, nu pot afecta dreptul la apărare al inculpatului, deoarece acesta a avut posibilitatea să cunoască această declarație în cursul urmăririi penale, iar dacă se consideră prejudiciat, poate formula plângere în condițiile art. 95 raportat la art. 336-339 din Codul de procedură penală. … 19.De asemenea, din perspectiva legalității administrării probelor, Curtea a constatat că aceste aspecte pot fi cenzurate, în acord cu art. 342 din Codul de procedură penală, în fața judecătorului de cameră preliminară, care, potrivit art. 346 alin. (4) din același cod, va exclude una, mai multe sau toate probele administrate în cursul urmăririi penale. … 20.Prin urmare, nu se poate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt afectate prevederile constituționale invocate, câtă vreme acuzatul, deși a avut posibilitatea, nu a contestat temeinicia acestor probe. De altfel, soluționarea unei cauze penale în baza unei probe nereadministrate de instanța de judecată în fața acuzatului nu este incompatibilă în sine cu dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece, în procesul penal, cerința ca elementele de probă să fie produse întotdeauna în fața persoanei acuzate nu este absolută, putând exista situații particulare de excepție cu respectarea dreptului persoanei acuzate de a fi avut ocazia adecvată și suficientă de a contesta proba și de a solicita refacerea ei sau de a fi participat la administrarea probei (a se vedea mutatis mutandis Hotărârea din 27 martie 2014, pronunțată în Cauza Matytsina împotriva Rusiei, paragrafele 151-153). … 21.Curtea a mai reținut că, potrivit dispozițiilor legale criticate, dacă audierea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanța de judecată va dispune citirea depoziției dată de martor în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei. Așa fiind, reglementarea nu face altceva decât să dea eficiență viziunii Curții de la Strasbourg, care a statuat că o astfel de procedură este compatibilă cu dreptul la un proces echitabil în măsura în care depoziția unui martor absent nu este temeiul unic sau decisiv pentru o condamnare. … 22.Totodată, faptul că instanța de judecată va ține seama de o astfel de declarație la judecarea cauzei nu înseamnă că își va fundamenta hotărârea de condamnare exclusiv pe aceasta, deoarece, potrivit art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală, în luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța va hotărî motivat, cu trimitere la toate probele evaluate (deci și asupra unei astfel de declarații), putând dispune condamnarea doar atunci când are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Practic prin sintagma „va ține seama de ea la judecarea cauzei“ se înțelege faptul că proba respectivă – în măsura în care acuzatul a avut posibilitatea în procedura anterioară să o conteste – este legală și face parte din ansamblul probator care fundamentează hotărârea, neputând fi exclusă din cauza imposibilității audierii de către instanță a martorului care a dat declarații în fața organelor de urmărire penală. … 23.În sfârșit, potrivit art. 374 alin. (7)-(9) din Codul de procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de părți, deși nu se readministrează, sunt puse în dezbaterea contradictorie a acestora sau pot fi administrate din oficiu de către instanță dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului și pentru justa soluționare a cauzei. Per a contrario, o probă contestată va fi readministrată, iar, în speță, readministrarea nemaifiind posibilă, face aplicabil textul legal criticat, ipoteză care, potrivit art. 383 alin. (4) din același cod, obligă instanța să o pună în discuția părților, a persoanei vătămate și a procurorului, dacă imposibilitatea de administrare se referă la o probă administrată în faza de urmărire penală și încuviințată de instanță. … 24.Curtea a mai constatat că o soluție legislativă identică se regăsea și în art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968, potrivit căruia „Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei“, și că, prin numeroase decizii, a validat conformitatea acesteia atât cu Legea fundamentală, cât și cu dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 275 din 26 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, și Decizia nr. 375 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013). … 25.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 26.Cât privește critica raportată la prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și ale art. 124, Curtea constată autorul excepției nu a arătat în ce constă contrarietatea reclamată, limitându-se la o simplă trimitere la acestea. … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marcel Nicolae Dragoș, Alexandra Mihaela Lazăr și Teodor Labo în Dosarul nr. 200/84/2015 al Tribunalului Sălaj – Secția penală și constată că dispozițiile art. 381 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Sălaj – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru –-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește