DECIZIA nr. 315 din 19 mai 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Amina-Roxana Bota în Dosarul nr. 685/221/2020 al Judecătoriei Deva și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.369D/2020.  … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de necontituționalitate. Susține că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la art. 21 din Constituție, deoarece obligația de a comunica organelor de poliție rutieră datele de identificare ale persoanei căreia proprietarul i-a încredințat vehiculul pentru a-l conduce pe drumurile publice se circumscrie etapei administrative, prealabile celei judiciare, în care părțile beneficiază de întregul ansamblu de garanții specifice exercitării dreptului de acces liber la justiție. În plus, instituirea acestei obligații este necesară pentru angajarea răspunderii contravenționale. Menționează că în același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 532 din 5 iulie 2016.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia nr. 10/R/2020 din 13 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. nr. 685/221/2020/a1, Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Amina-Roxana Bota într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, aflat pe rolul Judecătoriei Deva, în fața căreia petenta a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate. Judecătoria Deva a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, iar în urma recursului formulat împotriva acestei soluții Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a casat încheierea de respingere și a sesizat Curtea Constituțională. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că materia contravențională se subsumează procedurii penale sub aspectul noțiunii de „contravenție“ și „contravenient“, în sensul respectării acelorași garanții consacrate de textele convenționale invocate cu privire la noțiunea de „acuzație“ în materie penală. Astfel, dreptul la un proces echitabil, coroborat cu dreptul la respectarea vieții private și de familie, garantate de art. 6 paragraful 1 și, respectiv, de art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, asigură și pentru contravenient, nu numai pentru persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni/fapte penale, aceeași protecție din perspectiva respectării prezumției de nevinovăție, a dreptului la tăcere și a dreptului împotriva autoincriminării. De altfel, în considerarea jurisprudenței în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 24 octombrie 1984, pronunțată în Cauza Öztürk împotriva Germaniei), s-a consacrat o practică judiciară constantă, potrivit căreia, în esență: (i) contravenția este subsumată noțiunii de acuzație în materie penală; (ii) sarcina probei revine acuzării (agentului constatator), cu aplicarea prezumției de nevinovăție; (iii) mențiunile din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu pot constitui singurele probe, agentului constatator revenindu-i sarcina de a dovedi temeinicia și legalitatea procesului-verbal. … 6.În aceste condiții, autoarea excepției consideră că art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu conține nicio dispoziție care să împiedice autoincriminarea sau denunțarea membrilor de familie, așa cum prevede art. 269 alin. (3) din Codul penal referitor la fapta de favorizare a făptuitorului. … 7.Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, prin raportare la art. 21 alin. (3) și art. 26 din Constituție.  … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Ulterior sesizării formulate, textul legal criticat a fost modificat prin art. I pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 28 ianuarie 2022, în noua sa redactare art. 39 cuprinzând două alineate. Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va examina dispozițiile art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 astfel cum au fost criticate, și anume în redactarea anterioară modificării legislative operate prin Ordonanța Guvernului nr. 1/2022, în vigoare la data la care acestea au produs efecte juridice în cauză. Conținutul normativ al art. 39 este următorul: „Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.“  … 12.În opinia autoarei excepției, textul de lege criticat încalcă prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Întrucât, în cadrul controlului de constituționalitate, unica normă de referință o reprezintă dispozițiile cuprinse în Constituție, Curtea Constituțională va examina prezenta excepție prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 26 – Viața intimă, familială și privată din Legea fundamentală, interpretate prin raportare la art. 6 și 8 din Convenție.  … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia consideră că art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la respectarea vieții private și de familie deoarece nu conține nicio dispoziție care să împiedice autoincriminarea sau denunțarea membrilor de familie, garanții instituite în materie penală [art. 269 alin. (3) din Codul penal referitor la fapta de favorizare a făptuitorului] și care trebuie aplicate, în opinia acesteia, și în materie contravențională. … 14.Curtea observă că textul de lege criticat reglementează obligația proprietarului sau a deținătorului mandatat al unui vehicul de a comunica poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul indicat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice. Această soluție legislativă a mai constituit obiect al analizei Curții Constituționale, din perspectiva unor critici asemănătoare și prin raportare la aceleași norme fundamentale invocate și în prezenta cauză, Curtea pronunțând în acest sens Decizia nr. 532 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 25 octombrie 2016, care își menține valabilitatea și în prezenta cauză.  … 15.În privința dreptului la tăcere, invocat în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea a reiterat jurisprudența sa (Decizia nr. 999 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009), prin care a reținut că dreptul de a păstra tăcerea – fără a fi, însă, un drept absolut – reprezintă o garanție implicită a desfășurării unui proces echitabil, sens în care în materie penală se coroborează cu o altă garanție specifică referitoare la prezumția de nevinovăție. Așa fiind, o eventuală recunoaștere de către proprietarul vehiculului a faptului că el este cel care l-a condus într-un moment determinat nu poate fi convertită, în cadrul unui posibil proces ce ar avea ca obiect contestarea sancțiunii contravenționale, într-o probă peremptorie. … 16.Totodată, Curtea a observat că, prin instituirea, la art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, a obligației legale de comunicare a elementelor de identificare a persoanei care a condus autovehiculul, legiuitorul a urmărit să creeze cadrul legal în scopul efectuării de către poliția rutieră a demersurilor necesare pentru aflarea adevărului, și anume a persoanei care, în mod real, a condus, la un moment dat, respectivul autovehicul, în ipoteza în care nu există identitate de persoană între proprietarul autovehiculului și persoana care l-a condus. Dacă nu ar proceda astfel, atunci ar fi sancționat proprietarul autovehiculului, și nu cel care a condus în mod real autovehiculul, concluzie ce s-ar baza, în lipsa comunicării solicitate la art. 39, exclusiv pe înregistrările mijloacelor tehnice certificate sau omologate și verificate metrologic și pe evidențele administrativ-fiscale, care indică persoana proprietarului autovehiculului. În aceste condiții rezultă cu evidență că este interesul proprietarului autovehiculului să comunice, în etapa prealabilă, cea administrativă, identitatea persoanei căreia i-a încredințat autovehiculul pentru a circula pe drumurile publice. Dacă proprietarul și conducătorul autovehiculului sunt una și aceeași persoană, acesta se poate prevala de dreptul său la tăcere și de a nu se autoincrimina, în acest caz fiind sancționată contravențional, cu puncte-amendă, doar încălcarea art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005, adică lipsa colaborării cu poliția rutieră pentru stabilirea adevărului, nu și contravenția în sine, autorul fiind, în acest caz, necunoscut. Pe de altă parte, chiar dacă proprietarul a recunoscut, în această etapă administrativă, calitatea sa de conducător al autovehiculului, în cadrul obligației instituite de art. 39 din ordonanța de urgență criticată, instanța de judecată competentă să judece o eventuală plângere a acestuia are obligația de a încuviința probe și de a administra probatoriul necesar aflării adevărului judiciar, astfel că o atare recunoaștere nu are caracter absolut pentru soluționarea definitivă a respectivei cauze (Decizia nr. 532 din 5 iulie 2016, precitată, paragrafele 28 și 29). … 17.În concluzie, Curtea reține că obligația instituită de art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu împiedică destinatarul acesteia să se prevaleze de dreptul la tăcere, de vreme ce, ulterior acestei etape administrative, are posibilitatea contestării sancțiunii în fața instanței de judecată, în cadrul unui proces în care poate exercita toate drepturile și garanțiile procesuale specifice etapei judiciare. Însă, tocmai pentru a se evita deschiderea etapei judiciare și încărcarea rolului instanțelor judecătorești, legiuitorul a instituit, în etapa premergătoare, administrativă, această obligație ca un mijloc necesar, pus la dispoziția organelor de poliție rutieră pentru a-și îndeplini rolul de constatare a faptelor contravenționale și stabilire a răspunderii contravenționale corespunzătoare.  … 18.În ceea ce privește premisa criticilor de neconstituționalitate, bazată pe principiul asimilării materiei contravenționale cu cea din domeniul penal, este relevantă Decizia nr. 532 din 5 iulie 2016, prin care Curtea a reamintit jurisprudența sa constantă, potrivit căreia, în dreptul românesc, contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și au fost supuse unui regim administrativ, însă, în anumite condiții, legislația contravențională poate intra sub incidența garanțiilor instituite de art. 6 din Convenție, sub aspectul noțiunii de „acuzație în materie penală“. În acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a dezvoltat trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul național; 2. natura faptei; 3. natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicate persoanei în cauză (Hotărârea din 8 iunie 1976, pronunțată în Cauza Engel și alții împotriva Olandei, paragrafele 80-82). Prin urmare, modul de definire a faptelor în dreptul intern are o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii. Mai mult, Curtea Constituțională a observat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului (exemplificative în acest sens sunt Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Decizia nr. 1.360 din 27 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 15 decembrie 2009, sau Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012).  … 19.Este adevărat că respectarea obligației instituite de art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 presupune obligația de comunicare a datelor de identificare ale persoanei căreia proprietarul i-a încredințat vehiculul pentru a-l conduce pe drumurile publice. Nerespectarea acestei obligații se sancționează conform art. 102 alin. (1) pct. 14 din același act normativ cu sancțiunea contravențională principală a amenzii prevăzute în clasa a IV-a de sancțiuni, respectiv de la 9 la 20 de puncte-amendă, aceasta având, așadar, caracterul unei măsuri de autoritate, coercitive și intruzive a statului asupra dreptului la respectarea vieții private și de familie.  … 20.Într-o atare situație, de conflict între acest drept individual și interesul general de constatare și sancționare a faptelor contravenționale, Curtea urmează să aplice testul de proporționalitate structurat pentru a determina dacă această ingerință se justifică raportat la exigențele indicate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în sensul de a determina dacă măsura adoptată de legiuitor are scop legitim, caracter adecvat, este necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit, astfel încât să se mențină un just echilibru între interesele colective și cele individuale aflate în conflict (a se vedea exemplificativ Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 26 februarie 2016, Decizia nr. 789 din 23 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 19 ianuarie 2022, paragrafele 16 și 17).  … 21.Așa fiind, Curtea constată că măsura criticată are un scop legitim, ce se circumscrie realizării scopului întregii Ordonanțe de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și care, potrivit art. 1 alin. (2) din aceasta, constă în „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului“. … 22.Caracterul adecvat constă în capacitatea măsurii intruzive de a asigura atingerea scopului urmărit, iar Curtea reține că obligația instituită de art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 este aptă în mod obiectiv și teoretic să asigure realizarea scopului legitim urmărit, și anume identificarea persoanelor responsabile de săvârșirea unor fapte contravenționale și aplicarea răspunderii contravenționale corespunzătoare. Într-adevăr, fără o atare obligație, care să atragă, în caz de nerespectare, o sancțiune contravențională, statul, în general, prin entitățile cu autoritate publică (organele de poliție rutieră, în acest caz), nu poate să asigure respectarea legii și nici tragerea la răspundere în caz contrar. În acest sens, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că tuturor obligațiilor legale, și cu atât mai mult unora de ordin constituțional, trebuie să le corespundă sancțiuni legale în cazul nerespectării lor. Altfel, obligațiile juridice ar fi reduse la semnificația unor simple deziderate, fără niciun rezultat practic în cadrul relațiilor sociale, fiind anulată însăși rațiunea reglementării juridice a unora dintre aceste relații (a se vedea Decizia nr. 629 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 21 decembrie 2014, paragraful 47). … 23.Curtea constată că obligația reglementată de textul de lege criticat este necesară într-o societate democratică, în care ordinea publică și respectarea legii reprezintă valori supreme. În cadrul mecanismului prin care sunt apărate aceste valori supreme, statul a creat un instrument legal, constând într-o sancțiune contravențională, de natură financiară, care să răspundă interesului public de respectare a normelor privind circulația pe drumurile publice. Curtea constată că astfel este respectată cerința necesității acestei măsuri și, totodată, a ingerinței minime pe care statul, prin adoptarea măsurii legale criticate, o poate realiza asupra drepturilor individuale. În acest sens, Curtea a arătat, în jurisprudența sa în materie, că ori de câte ori sunt în discuție drepturi fundamentale, exigențele constituționale de protecție a acestor drepturi impun o gradare a intervenției etatice, astfel încât opțiunea legislativă să se îndrepte către măsura cel mai puțin restrictivă de drepturi (a se vedea Decizia nr. 789 din 23 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 19 ianuarie 2022, paragraful 22, sau Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 26 februarie 2016, paragraful 35). Or, în condițiile în care nu există un alt mijloc legal cu grad de intruziune mai scăzut, apt să îndeplinească același scop urmărit de legiuitor, cu aceeași eficiență și fără a afecta substanța dreptului la respectarea vieții private și de familie, Curtea reține caracterul minim al ingerinței etatice analizate în prezenta cauză.  … 24.În sfârșit, cu privire la existența justului echilibru între măsura intruzivă și scopul urmărit, Curtea constată că există un raport rezonabil de proporționalitate între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului. Mai exact, obligația de comunicare, la solicitarea organelor de poliție, a datelor de identificare ale persoanei care a condus un autovehicul nu creează un dezechilibru nejustificat între dreptul individual la viață intimă, familială și privată, pe de o parte, și, pe de altă parte, interesul general al societății ca normele referitoare la circulația pe drumurile publice să fie respectate. Prevalența interesului general în acest raport nu compromite desfășurarea în condiții de normalitate a vieții private, în parametrii stabiliți de art. 26 din Constituție, care, la alin. (2), precizează că persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. În acest context sunt relevante și prevederile art. 57 din Constituție, care consacră îndatorirea fundamentală a cetățenilor de a-și exercita drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți. … 25.În consecință, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) și ale art. 26 din Constituție, astfel cum sunt interpretate prin prisma dispozițiilor art. 6 și 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar excepția de neconstituționalitate va fi respinsă ca neîntemeiată. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Amina-Roxana Bota în Dosarul nr. 685/221/2020 al Judecătoriei Deva și constată că dispozițiile art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară adusă prin Ordonanța Guvernului nr. 1/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește