DECIZIA nr. 313 din 30 mai 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 27/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 901 din 6 octombrie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 612
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 612
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 12REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 612
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 270 07/05/2014
ART. 13REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 556
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 19 08/04/1993
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 750 04/11/2021
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 865 17/12/2019
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 59 17/02/2004
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 612 teza a doua din Codul civil, excepție ridicată de Constantin Niculaie în Dosarul nr. 12.126/212/2018 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 427D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, dreptul de proprietate se exercită în condițiile legii, una dintre acestea constând în obligația de a se păstra o distanță minimă între construcții.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 25 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 12.126/212/2018, Tribunalul Constanța – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 612 teza a doua din Codul civil, excepție ridicată de Constantin Niculaie într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a pârâților să își dea acordul, în calitate de vecini, în vederea edificării unei construcții de către reclamant pe terenul acestuia, construcție ce se intenționa a fi amplasată la limita de hotar cu proprietatea pârâților.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile de lege criticate reprezintă o știrbire a dreptului de proprietate, garantat de Constituție, întrucât vecinul de rea-credință nu își va da acordul niciodată și nu va încheia în acest sens un act autentic în fața notarului, astfel că dreptul de proprietate nu se va putea realiza din cauza celui care beneficiază de un drept de veto în ceea ce privește ridicarea construcției. Se critică, totodată, sentința primei instanțe, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâților să își dea acordul, în calitate de vecini, în vederea edificării unei construcții la limita de hotar, sentință în care s-a precizat că reclamantul nu a încercat o soluționare amiabilă. Autorul excepției susține că, de vreme ce hotărârea judecătorească este un act autentic, judecătorul ar fi trebuit să dea acest accept. Totodată, arată că ar fi suficient și necesar ca aprobarea pentru acest tip de construcție să se dea prin serviciul local de urbanism și să se elibereze solicitantului odată cu certificatul de urbanism. Consideră că textul de lege criticat incită la ură și vrajbă între vecini.6.Tribunalul Constanța – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 612 teza a doua din Codul civil nu contravin dreptului de proprietate prevăzut de art. 44 din Constituție. În acest sens, arată că, deși prin instituirea obligativității obținerii acordului criticat, titularul dreptului de proprietate poate suferi o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, pe această cale se preîntâmpină exercitarea abuzivă a dreptului, evitându-se apariția stărilor conflictuale între vecini.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 612 teza a doua din Codul civil, cu denumirea marginală Distanța minimă în construcții, care au următorul cuprins: „Orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 de cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanța minimă se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic.“11.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea normelor, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiție și art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea proprietății private.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că art. 612 din Codul civil reglementează în teza întâi, ca regulă generală, obligația proprietarului unui teren care intenționează să edifice o construcție pe propriul său teren de a respecta o distanță minimă de 60 de cm față de linia de hotar a fondului vecin. Această normă reprezintă o limitare legală a exercițiului dreptului de proprietate, justificată de existența raporturilor de vecinătate, care trebuie să se stabilească în condiții de bună înțelegere și care își găsește fundamentul în prevederile art. 44 alin. (7) din Constituție, potrivit cărora „Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului“.13.Posibilitatea instituirii unor astfel de limitări legale ale exercitării atributelor dreptului de proprietate privată este consacrată și prin art. 556 alin. (2) din Codul civil, care dă expresie dispozițiilor constituționaleale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Din această perspectivă, în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat în mod constant că, în principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragraful 19).14.De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul ordinar are competența de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Așadar, textul art. 44 din Constituție cuprinde expres la alin. (1) o dispoziție în temeiul căreia legiuitorul are competența de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiții, Curtea a reținut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăși suprimarea dreptului de proprietate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, precitată, paragraful 19, Decizia nr. 865 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 27 mai 2020, paragraful 47, sau Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 7 iunie 2022, paragraful 28).15.În ceea ce privește prezenta excepție de constituționalitate, Curtea reține că, dacă teza întâi a art. 612 din Codul civil instituie regula respectării distanței minime de 60 cm față de limita de hotar a fondului proprietarului vecin, teza a doua a aceluiași articol, criticată în cauza de față, permite o flexibilizare a acestei reguli, ca urmare a exprimării acordului proprietarului terenului în vecinătatea căruia urmează să se construiască. Așadar, prevederile supuse controlului de constituționalitate nu doar că nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, ci, dimpotrivă, fac posibilă eliminarea restricției legale, în condițiile exteriorizării în formă autentică a consimțământului proprietarului a cărui liniștită posesie, ca atribut al dreptului de proprietate, ar putea fi afectată prin construcția edificată de proprietarul vecin în imediata proximitate a hotarului dintre cele două fonduri. Ca atare, în măsura în care există un înscris autentic în care să fie exprimat în mod neîndoielnic acordul proprietarului, legea oferă proprietarilor vecini posibilitatea de a compatibiliza cu interesele individuale rigorile disciplinei în construcții, care impun instituirea anumitor restricții, tocmai în considerarea apărării intereselor concurente ale proprietarilor.16.În ipoteza în care proprietarul vecin refuză să își dea acordul în ceea ce privește ridicarea construcției fără respectarea distanței minime impuse de teza întâi a art. 612 din Codul civil, chiar dacă acesta ar fi de rea-credință, așa cum autorul excepției de neconstituționalitate susține că ar fi situația în cauză, proprietarul nu poate trece peste acest refuz, ci trebuie să respecte distanța minimă prevăzută de lege, având la dispoziție alte mijloace procesuale pentru a echilibra situația, respectiv posibilitatea acționării în instanță a proprietarului de rea-credință, de care, de altfel, autorul prezentei excepții a și uzat în cauza de față.17.În concluzie, refuzul vecinului de a-și da acordul necesar construirii nu afectează dreptul de proprietate al constructorului, ci doar limitează dreptul său de a construi în proximitatea liniei de hotar, ceea ce nu este de natură a contraveni dispozițiilor art. 44 din Constituție. Mai mult, textul de lege criticat nu face altceva decât să atenueze, prin acordul părților, exigențele tezei întâi ale art. 612 din Codul civil care fixează distanța minimă la 60 cm.18.Totodată, Curtea observă că, deși invocă dispozițiile art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 21 referitor la accesul liber la justiție, autorul excepției nu argumentează pretinsa neconcordanță a textului de lege criticat cu prevederile constituționale menționate.19.În ceea ce privește criticile formulate cu referire la soluția și considerentele pronunțate prin sentința primei instanțe, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâților să își dea acordul, în calitate de proprietari vecini, în vederea edificării unei construcții la limita de hotar, instanța de contencios constituțional reamintește că nu are competența de a analiza corectitudinea soluțiilor instanțelor judecătorești, această problematică găsindu-și rezolvare în sistemul căilor judiciare de atac.20.În fine, referitor la afirmația autorului excepției în sensul că ar fi necesar și suficient ca aprobarea pentru construirea la limita hotarului proprietăților vecine să se dea prin serviciul local de urbanism și să se elibereze solicitantului odată cu certificatul de urbanism, Curtea constată că nu este altceva decât o opinie personală ce tinde a se constitui într-o propunere de modificare și completare a textului de lege criticat, care excedează competenței Curții Constituționale.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Niculaie în Dosarul nr. 12.126/212/2018 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 612 teza a doua din Codul civil sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Constanța – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 mai 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x