DECIZIA nr. 312 din 19 mai 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 940 din 26 septembrie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 426
ActulREFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 21
ActulREFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 22
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 211 27/05/2004 ART. 21
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 211 27/05/2004 ART. 22
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 14
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 14
ART. 1REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 21
ART. 1REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 22
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 167 09/03/2021
ART. 4REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 21
ART. 4REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 22
ART. 5REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 21
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 194
ART. 10REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 218
ART. 10REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 21
ART. 10REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 22
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 24/11/1983
ART. 13REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004
ART. 14REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 194
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 218
ART. 15REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 21
ART. 15REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 CAP. 5
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 19
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 75
ART. 16REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 21
ART. 16REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 22
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 73
ART. 17REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 21
ART. 17REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 22
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 75
ART. 18REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 21
ART. 18REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 22
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 73
ART. 19REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 367
ART. 19REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004
ART. 19REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 21
ART. 20REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004
ART. 20REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 21
ART. 21REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 21
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 192 31/03/2005
ART. 22REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 21
ART. 22REFERIRE LALEGE 211 27/05/2004 ART. 22
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 lit. c) raportate la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, excepție ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.518/108/2018 al Tribunalului Arad – Secția I civilă, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.370D/2018.2.La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, întrucât excepția este nemotivată, sens în care invocă Decizia nr. 167 din 9 martie 2021.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea nr. 15 din 20 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.518/108/2018, Tribunalul Arad – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 lit. c), raportat la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, excepție ridicată de Faur Nistor Isai într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind acordarea de compensații financiare victimelor unor infracțiuni, formulată de autorul excepției.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate creează discriminare, sub aspectul dreptului de a beneficia de compensații financiare, între persoanele ce au calitatea de victime ale infracțiunilor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 care au fost condamnate definitiv pentru săvârșirea unor infracțiuni dintre cele reglementate în art. 21 alin. (1) din Legea nr. 211/2004 și persoanele din aceeași categorie care nu au fost condamnate pentru comiterea unor astfel de infracțiuni.6.Tribunalul Arad – Secția I civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și arată că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 22 alin. (1) lit. c) raportate la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004, care au următorul cuprins:– Art. 21 alin. (1) lit. a): „(1) Compensația financiară se acordă, la cerere, în condițiile prezentului capitol, următoarelor categorii de victime: a) persoanele asupra cărora a fost săvârșită o tentativă la infracțiunile de omor și omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul penal, o infracțiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracțiune de viol, act sexual cu un minor și agresiune sexuală, prevăzute la art. 218-220 din Codul penal, o infracțiune de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute la art. 210 și 211 din Codul penal, o infracțiune de terorism, precum și orice altă infracțiune intenționată comisă cu violență; […]“;– Art. 22 alin. (1) lit. c): „(1) Compensația financiară nu se acordă dacă: […] c) victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracțiunile prevăzute la art. 21 alin. (1); […]“.11.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 11 – Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 – Egalitatea în drepturi și ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că Legea nr. 211/2004 a fost adoptată având în vedere nevoile actuale de protecție a victimelor infracțiunilor din România, dispozițiile Convenției europene privind compensarea victimelor infracțiunilor violente (Strasbourg, 24 noiembrie 1983), precum și prevederile Recomandării nr. R (85) 11 privind poziția victimei în cadrul dreptului penal și al procedurii penale, astfel cum rezultă din expunerea de motive a legii analizate. La nivelul Uniunii Europene, preocuparea pentru a asigura protecția victimelor într-un spațiu comun de libertate, securitate și justiție se reflectă în Comunicarea Comisiei Europene „Victimele infracțiunilor în Uniunea Europeană – reflecții privind standarde și acțiune“ (14 iulie 1999), în Decizia-cadru a Consiliului European privind poziția victimelor în procedura penală (15 martie 2001) și în Cartea verde „Compensarea victimelor infracțiunilor“ a Comisiei Europene (28 septembrie 2001).13.Mecanismul cel mai important de protecție a victimelor prevăzut prin dispozițiile Legii nr. 211/2004 constă în compensarea financiară de către stat a victimelor unor infracțiuni săvârșite cu violență, mecanism ce are ca fundament principiul echității și al solidarității sociale și realitatea că ori de câte ori făptuitorul rămâne necunoscut, este insolvabil sau dispărut „costurile“ infracțiunii sunt suportate exclusiv de victimă.14.În acest sens, art. 1 din Legea nr. 211/2004 prevede că dispozițiile sale reglementează măsurile de informare, de sprijin și de protecție acordate victimelor infracțiunilor, iar art. 1^1 din aceeași lege reglementează faptul că orice persoană victimă a unei infracțiuni are dreptul de a fi recunoscută ca atare din momentul identificării, de a fi tratată cu respect și profesionalism, de a beneficia de protecție și de sprijin individualizate, de a obține compensații financiare și de a i se restabili drepturile ce i-au fost încălcate.15.În acest context, capitolul V al Legii nr. 211/2004 reglementează acordarea de către stat a compensațiilor financiare victimelor unor infracțiuni, prevăzând, la art. 21 alin. (1), că aceste compensații se acordă, la cerere, următoarelor categorii de victime: persoanele asupra cărora a fost săvârșită o tentativă la infracțiunile de omor și omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul penal, o infracțiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracțiune de viol, act sexual cu un minor și agresiune sexuală, prevăzute la art. 218-220 din Codul penal, o infracțiune de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute la art. 210 și 211 din Codul penal, o infracțiune de terorism, precum și orice altă infracțiune intenționată comisă cu violență; soțul, copiii și persoanele aflate în întreținerea persoanelor decedate prin săvârșirea infracțiunilor anterior enumerate. Totodată, alin. (2) al aceluiași art. 21 prevede condițiile care trebuie îndeplinite pentru acordarea compensațiilor financiare, respectiv ca victima să fie cetățean român, cetățean străin ori apatrid care locuiește legal în România, cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracțiunii, sau cetățean străin sau apatrid cu reședința pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracțiunii. Nu în ultimul rând, alin. (3) al art. 21 din Legea nr. 211/2004 prevede că, în cazul victimelor care nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute la alin. (1) și (2) ale art. 21 anterior menționat, compensația financiară se acordă în baza convențiilor internaționale la care România este parte.16.De la regulile mai sus analizate legiuitorul a prevăzut, la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2004, excepții referitoare la acordarea compensațiilor financiare, respectiv situațiile în care: se stabilește că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală ori că fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare împotriva atacului victimei în condițiile art. 44 din Codul penal din 1969art. 19 din Codul penal în vigoare [art. 22 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004]; victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracțional organizat [art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2004]; victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracțiunile prevăzute la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 211/2004 [art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 211/2004]; instanța reține în favoarea făptuitorului circumstanța atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări împotriva atacului victimei, prevăzută la art. 73 lit. a) din Codul penal din 1969art. 75 lit. b) din Codul penal în vigoare, sau circumstanța atenuantă a provocării prevăzută la art. 73 lit. b) din Codul penal din 1969art. 75 lit. a) din Codul penal în vigoare [art. 22 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 211/2004].17.Astfel, prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2004 reglementează printre cazurile în care compensațiile financiare pentru sprijinul și protecția victimelor infracțiunilor nu se acordă și ipoteza criticată de autorul excepției, aceea în care victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracțiunile prevăzute la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 211/2004.18.Analizând toate cazurile reglementate, cu titlu de excepție, la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2004, Curtea constată că acestea au în vedere fie ipoteza în care în privința făptuitorului există un caz care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale [art. 22 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004] sau este reținută o circumstanță atenuantă dintre cele prevăzute la art. 73 lit. a) și b) din Codul penal din 1969art. 75 lit. a) și b) din Codul penal în vigoare [art. 22 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 211/2004], fie ipoteza în care victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracțional organizat sau pentru comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 211/2004 [art. 22 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 211/2004].19.Dintre acestea, cea de-a doua ipoteză vizează săvârșirea de către victimă a infracțiunii prevăzute la art. 367 din Codul penal, fie a uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 211/2004, respectiv a uneia dintre infracțiunile ale căror victime beneficiază de compensații financiare, aceste excepții fiind reglementate de legiuitor în considerarea pericolului social considerabil al faptelor săvârșite de persoana care solicită despăgubiri în temeiul Legii nr. 211/2004.20.În ceea ce privește ipoteza prevăzută la art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 211/2004, acordarea de compensații financiare persoanelor care sunt victime ale infracțiunilor prevăzute la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 211/2004, dar care, la rândul lor, au comis una dintre aceste infracțiuni, aspect reținut printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ar echivala cu acordarea unor sume de bani atât victimelor, cât și autorilor infracțiunilor astfel reglementate. Or, o astfel de soluție juridică nu ar fi în acord cu obiectivele avute în vedere de legiuitor cu prilejul adoptării Legii nr. 211/2004, obiective ce vizează protecția victimelor infracțiunilor din România și au la bază rațiuni de echitate.21.Așadar, persoanele care sunt victime ale infracțiunilor prevăzute la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 211/2004, dar care nu au săvârșit infracțiuni din aceeași categorie, se află într-o situație diferită de cele care sunt atât victime, cât și autori ai unor astfel de infracțiuni, această diferență constituind un criteriu obiectiv ce justifică reglementarea de către legiuitor în privința acestora a unui regim juridic distinct sub aspectul posibilității de a beneficia de compensații financiare potrivit art. 21 din Legea nr. 211/2004.22.Or, conform jurisprudenței Curții Constituționale, egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și deci instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat (a se vedea Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). Pentru aceste motive, prevederile art. 22 alin. (1) lit. c) raportate la cele ale art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1).23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.518/108/2018 al Tribunalului Arad – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 22 alin. (1) lit. c) raportate la cele ale art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Arad – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x