DECIZIA nr. 312 din 18 iunie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 30/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1208 din 29 noiembrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 44 04/02/2020
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 44 04/02/2020
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 599 21/10/2014
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016 ART. 2
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 10REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 31
ART. 11REFERIRE LALEGE 201 05/07/2023 ART. 1
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 44 04/02/2020
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 487 17/09/2019
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 485 17/09/2019
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 801 05/12/2017
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 563 19/09/2017
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 434 22/06/2017
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 789 15/12/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 755 13/12/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 453 28/06/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 384 07/06/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 446 16/06/2015
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 408 28/05/2015
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 294 28/04/2015
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 233 07/04/2015
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 139 12/03/2015
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 58 24/02/2015
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 663 11/11/2014
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 599 21/10/2014
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 260 27/04/2023
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Bizz Coffee România – S.R.L. din comuna Giroc, județul Timiș, în Dosarul nr. 1.160/83/2020 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 562D/2021.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 44 din 4 februarie 2020.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea penală nr. 10/CCP din 8 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.160/83/2020, Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Societatea Bizz Coffee România – S.R.L. din comuna Giroc, județul Timiș, într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de aceasta împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară, prin care, în baza art. 340 și a art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, s-a admis plângerea formulată în cauză împotriva ordonanței procurorului privind clasarea cauzei, s-a dispus desființarea în întregime a ordonanței atacate și s-a trimis cauza la procuror în vederea începerii (in personam) și completării urmăririi penale.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală prevede că încheierea prin care s-au pronunțat soluțiile expres menționate în conținutul acestuia este definitivă, comparativ cu alin. (9) al aceluiași articol din același act normativ, care prevede că, în situația în care se admite plângerea, se desființează soluția atacată și se dispune începerea judecății cu privire la faptele și persoanele în cauză, încheierea poate fi atacată, motivat, cu contestație. În aceste condiții, susține că justițiabilului îi este permis accesul la o cale de atac în mod cu totul excepțional, doar în situația în care judecătorul de cameră preliminară admite plângerea împotriva soluției procurorului și dispune începerea judecății. În orice altă situație, reglementată de art. 341 din Codul de procedură penală, chiar și în prezența unor vicii procedurale, autoarea excepției este lipsită de posibilitatea de a deduce judecății o împrejurare ce nu tinde la analiza temeiniciei vreunei soluții, ci privește legalitatea acesteia. Susține că, în cauză, a fost încălcat grav dreptul la apărare (ca efect al nelegalei citări la vreun termen de judecată, contestatoarea, autoare a excepției de neconstituționalitate, neavând cunoștință de existența vreunui proces pe rolul instanței de judecată, dincolo de necunoașterea acuzației aduse acesteia în fața unui magistrat și de posibilitatea de a participa la proces), iar acest fapt nu poate fi supus analizei instanței din cauza inexistenței unei reglementări privind formularea unei căi de atac. Susține că se ajunge la o limitare și îngrădire a exercitării dreptului la apărare, singurul criteriu de delimitare în funcție de care legea prevede sau nu prevede calea de atac fiind soluția pronunțată în respectiva cauză. Apreciază că aceste aspecte sunt în contradicție cu principiile generale ale dreptului, precum și cu dreptul la apărare, fiind inadmisibil să se stipuleze calea de atac în raport cu natura soluției. Susține, astfel, că soluția legislativă ce permite părților să introducă o cale de atac în funcție de conținutul hotărârii pronunțate este neconstituțională, cu atât mai mult cu cât autoarea excepției este lipsită de o cale de atac efectivă prin care să reclame o situație de iure gravă, precum este aceea a nelegalei citări.6.Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014 și nr. 44 din 4 februarie 2020.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. 11.Ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate, dispozițiile art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. I pct. 36 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Pentru aceste motive, instanța de contencios constituțional se va pronunța asupra constituționalității prevederilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, forma în vigoare la data sesizării Curții Constituționale. Normele procesual penale criticate au următorul conținut:(8)Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) este definitivă.(9)În cazul prevăzut la alin. (7) pct.2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii procurorul, petentul și intimații pot face, motivat, contestație cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale. Contestația nemotivată este inadmisibilă.12.Autoarea excepției susține că normele procesual penale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 126 privind instanțele judecătorești. Din formularea motivelor de neconstituționalitate, rezultă că sunt invocate și dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalității, precum și ale art. 24 privind dreptul la apărare. 13.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, Curtea reține că normele menționate dispun cu privire la contestația pe care o pot formula procurorul, petentul și intimații, în ipoteza reglementată de normele procesual penale ale art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c), cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale. În cauza penală în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, în temeiul art. 340 și al art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, s-a admis plângerea formulată împotriva ordonanței procurorului privind clasarea cauzei, s-a dispus desființarea în întregime a ordonanței atacate și s-a trimis cauza la procuror în vederea începerii (in personam) și completării urmăririi penale, iar împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară autoarea excepției a formulat contestație.14.În aceste condiții, Curtea observă că în cauză nu a fost reținută ipoteza prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, ci ipoteza reglementată la art. 341 alin. (6) lit. b) din același cod. Așa încât, ținând seama de exigențele dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanța de contencios constituțional decide asupra dispozițiilor legale „care au legătură cu soluționarea cauzei“, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.15.Totodată, Curtea constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, atât în forma anterioară modificării prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, cât și în forma ulterioară acestei modificări – cu păstrarea soluției legislative criticate -, au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție invocate și în prezenta cauză și față de critici similare.16.Astfel, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus menționate regăsindu-se în numeroase decizii ulterioare ale Curții, cum ar fi Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015; Decizia nr. 58 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015; Decizia nr. 139 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015; Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015; Decizia nr. 294 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 17 iunie 2015; Decizia nr. 408 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015; Decizia nr. 446 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 13 august 2015; Decizia nr. 384 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 15 iulie 2016; Decizia nr. 453 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016; Decizia nr. 755 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017; Decizia nr. 789 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 21 februarie 2017; Decizia nr. 434 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 2 noiembrie 2017; Decizia nr. 563 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 5 decembrie 2017; Decizia nr. 801 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 16 februarie 2018; Decizia nr. 485 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 4 decembrie 2019; Decizia nr. 487 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 19 noiembrie 2019, și Decizia nr. 44 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 16 aprilie 2020.17.În motivarea soluției sale, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, mai sus citată, paragraful 25, Curtea a reținut că încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute de dispozițiile art. 341 alin. (6) și alin. (7) pct. 1 și pct. 2 lit. a), b) și d) din Codul de procedură penală este definitivă, însă acest fapt nu este de natură să afecteze constituționalitatea textului de lege criticat, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât prevederile art. 129, cât și cele ale art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând să fie prevăzute „numai prin lege“. Curtea a mai statuat că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici dreptului la apărare consacrat de prevederile art. 24 din Legea fundamentală și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, prevăzute de dispozițiile art. 21 din Constituție, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.18.Tot prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, mai sus citată, paragraful 26, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală. Astfel, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului, având în vedere natura cauzelor vizate de dispozițiile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală, cauze în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau al urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror.19.Totodată, având în vedere motivele arătate mai sus, Curtea a constatat că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 126 alin. (1) referitor la instanțele judecătorești și nici celor ale art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, deoarece se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare (Decizia nr. 260 din 27 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 3 august 2023, paragrafele 21 și 22).20.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Bizz Coffee România – S.R.L. din comuna Giroc, județul Timiș, în Dosarul nr. 1.160/83/2020 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori. 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x