DECIZIA nr. 311 din 19 mai 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Băloi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) raportate la cele ale art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, raportate la Decizia Curții Constituționale nr. 302 din 4 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gina Cristiana Pruiu în Dosarul nr. 501/54/2018 al Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.575D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autoarea excepției de neconstituționalitate a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și judecarea cauzei în lipsă. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Se susține că nu intră în competența Curții Constituționale atribuția de a complini viciul la care face referire autoarea excepției. Sunt invocate, în acest sens, deciziile nr. 302 din 4 mai 2017, nr. 221 din 17 aprilie 2018 și nr. 163 din 26 mai 2020. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 9 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 501/54/2018, Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) raportate la cele ale art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, raportate la Decizia Curții Constituționale nr. 302 din 4 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gina Cristiana Pruiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unor apeluri formulate de inculpații din cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituțională, dar că legiuitorul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 147 alin. (1) din Constituție, aceea de a pune dispozițiile legale constatate ca fiind neconstituționale în acord cu prevederile Constituției. Se susține că, în urma pronunțării deciziei anterior menționate, se impune a fi reglementate, în cuprinsul Codului de procedură penală, soluțiile care trebuie să fie pronunțate de instanțe, ca urmare a constatării cazului de nulitate absolută constând în încălcarea competenței materiale sau personale a organului de urmărire penală. În acest sens se arată că prevederile art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală nu prevăd posibilitatea instanței de apel de a trimite cauza organelor de urmărire penală, în situația în care se constată nulitatea absolută a actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea competenței materiale sau personale. Se susține, totodată, că dispozițiile legale criticate nu prevăd care ar fi soluția ce poate fi dispusă de către instanța de apel, în situația în care se constată nulitatea actelor de urmărire penală. … 6.În aceste condiții, se susține lipsa de eficacitate a căii de atac a apelului, ca urmare a faptului că, în contextul legislativ actual, această cale de atac nu poate să garanteze dreptul la un proces echitabil, prin asigurarea unei soluții care să poată fi dispusă de instanța de apel în sensul trimiterii cauzei, după anularea actelor de urmărire penală, organului competent să efectueze urmărirea penală, ci doar instanței care a soluționat cauza în primă instanță. … 7.Pentru aceste motive, se susține că legiuitorul și-a încălcat una dintre obligațiile fundamentale, aceea de a reglementa modul de desfășurare a procesului penal, obligațiile ce cad în sarcina fiecărui organ judiciar, atribuțiile organelor judiciare în actul de înfăptuire a justiției, precum și soluțiile pe care acestea pot să le dispună, în scopul eliminării arbitrarului și al prevenirii apariției unor erori judiciare. Se arată că această obligație a legiuitorului a fost statuată chiar de către instanța de contencios constituțional, care a stabilit că o consecință a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, ce prevăd obligativitatea respectării, în România, a Constituției, a supremației sale și a legilor, este aceea că legiuitorul trebuie să reglementeze atât cadrul de desfășurare a procesului penal, cât și competența organelor judiciare și modul concret de realizare a fiecărei etape a procesului penal. Aceasta deoarece o regulă esențială a statului de drept este aceea că atribuțiile autorităților sunt definite prin lege, aceasta din urmă trebuind să fie clară și predictibilă. Se arată, totodată, că principiul legalității, prevăzut de art. 2 din Codul de procedură penală, presupune, în principal, că organele judiciare acționează în baza competenței pe care legiuitorul lea conferit-o, iar, subsecvent, presupune că acestea trebuie să respecte atât dispozițiile de drept substanțial, cât și pe cele de drept procedural incidente, inclusiv normele edictate de către legiuitor prin care se stabilesc, în mod exclusiv, soluțiile pe care acestea pot să le adopte, în baza probelor administrate, în acord cu prevederile legale și numai după ce convingerea acestora a fost formată. Se menționează faptul că, în acest sens, atât la nivel național, cât și la nivelul instanțelor europene, s-a dorit eliminarea arbitrarului din îndeplinirea actului de justiție pentru a se minimaliza, astfel, riscul aparițiilor erorilor judiciare și totodată pentru a se evita încălcarea drepturilor fundamentale și a libertăților acordate persoanelor într-un stat democratic. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că legea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în fiecare domeniu, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului; în caz contrar, ne-am afla în situația în care organele abilitate să îndeplinească actele necesare justei soluționări a cauzei ar acționa discreționar, fiindcă legea nu stabilește conduita pe care ar trebui să o aibă organele judiciare și cadrul procesual în care se pot lua deciziile ce privesc întregul proces penal. … 8.În ceea ce privește nulitatea absolută, se arată că aceasta se caracterizează prin faptul că nu poate fi înlăturată, vătămarea procesuală fiind prezumată iuris et de iure și putând fi invocată în orice stare a procesului penal, efectele acesteia constând în desființarea tuturor actelor aflate în legătură directă cu actul nul; actul în cauză este considerat nul din momentul în care a fost efectuat cu încălcarea legii (ex tunc), și nu din momentul în care s-a declarat nulitatea lui (ex nunc). În acest context, se arată că omisiunea legiuitorului de a reglementa, printre soluțiile instanței de apel, prevăzute de art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, și o soluție în acord cu dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, astfel cum acestea sunt interpretate prin Decizia Curții Constituționale nr. 302 din 4 mai 2017, face ca invocarea nulității absolute a actelor efectuate de organele de urmărire penală cu încălcarea competenței materiale sau personale, de parchetul sau organul de urmărire penală inferior celui legal competent să efectueze urmărirea, să fie lipsită de finalitate, fiind, astfel, încălcat dreptul fundamental prevăzut de art. 21 din Constituție ce reglementează accesul liber la justiție. Se face, totodată, trimitere la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 9.Pentru aceleași motive, se susține încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor constituționale ale art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public. … 10.Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. b) raportate la cele ale art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, raportate la Decizia Curții Constituționale nr. 302 din 4 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea critică, în realitate, prevederile art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) raportate la cele ale art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:– Art. 281 alin. (1) lit. b): „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind: […] b) competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente […]“; … – Art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b): „(1) Instanța, judecând apelul, pronunță una dintre următoarele soluții: […] 2. admite apelul și: […] b) desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acțiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.“ …  … 15.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul de drept și la calitatea legii, ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 24 – Dreptul la apărare și ale art. 131 alin. (3) referitor la rolul Ministerului Public. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituțională. Prin decizia anterior menționată, paragraful 55, Curtea a reținut că reglementarea competențelor organelor judiciare reprezintă un element esențial ce decurge din principiul legalității, principiu ce se constituie într-o componentă a statului de drept; aceasta deoarece o regulă esențială a statului de drept este aceea că atribuțiile/ competențele autorităților sunt definite prin lege. Prin aceeași decizie s-a constatat că principiul legalității presupune, în principal, că organele judiciare acționează în baza competenței pe care legiuitorul le-a conferit-o, iar, subsecvent, presupune că acestea trebuie să respecte atât dispozițiile de drept substanțial, cât și pe cele de drept procedural incidente, inclusiv a normelor de competență. În acest sens, dispozițiile art. 58 din Codul de procedură penală reglementează instituția verificării competenței de către organul de urmărire penală, care este dator să își verifice competența imediat după sesizare, iar dacă constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, fie să dispună de îndată, prin ordonanță, declinarea de competență, fie să trimită de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent. … 17.Ca urmare a pronunțării acestei decizii, încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală a devenit un caz de nulitate absolută, care, în lipsa unei dispoziții contrare, poate fi invocată în orice moment al procesului penal. … 18.Referitor la constatarea cazului de nulitate absolută anterior menționat în faza judecății în apel, ipoteză invocată de autoarea excepției, instanța de apel, în măsura în care va constata incidența acestuia, va anula probele administrate de organul de urmărire penală necompetent, făcând aplicarea dispozițiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală, conform cărora rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune, printre altele, și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă. … 19.Dacă probele vor fi constatate ca fiind nule, vor fi excluse fizic din dosarul cauzei, potrivit celor statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 februarie 2018, prin care Curtea a constatat că dispozițiile art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „excluderea probei“, din cuprinsul lor, se înțelege și eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei. … 20.În aceste condiții, în ipoteza analizată, în măsura în care va constata că urmărirea penală s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la competența materială sau după calitatea persoanei a organelor de urmărire penală, instanța de apel va dispune rejudecarea cauzei de către instanța competentă. … 21.Instanța competentă, învestită cu rejudecarea cauzei, va proceda potrivit dispozițiilor legale ce reglementează judecata în primă instanță, putând administra noi probe, la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților, conform art. 374 alin. (9) din Codul de procedură penală, ori din oficiu, potrivit alin. (8) și (10) ale aceluiași articol. … 22.La dosarul cauzei se vor afla probele administrate anterior în cursul judecății în primă instanță, potrivit art. 374 alin. (8), (9) și (10) din Codul de procedură penală, precum și eventualele probe administrate anterior de către instanța de apel, conform art. 420 alin. (5) din Codul de procedură penală. Aceste probe vor putea fi valorificate de către instanța învestită cu rejudecarea cauzei în limitele ce rezultă din aplicarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 424 alin. (4) din Codul de procedură penală. … 23.Etapa judecății în primă instanță se va încheia prin pronunțarea uneia dintre soluțiile prevăzute la art. 396 din Codul de procedură penală. Ulterior acestor momente procesuale, soluționarea cauzei va continua conform dispozițiilor procesuale referitoare la exercitarea căilor de atac și la rămânerea definitivă a hotărârilor judecătorești în materie penală, precum și celorlalte prevederi din cuprinsul Codului de procedură penală. … 24.Această manieră de reglementare nu este însă de natură a încălca accesul liber la justiție și dreptul la apărare al inculpatului, întrucât acesta are dreptul să propună administrarea unor noi probe, în apărarea drepturilor și intereselor sale procesuale, conform art. 374 alin. (9) din Codul de procedură penală, precum și dreptul de a se apăra singur sau de a fi asistat sau reprezentat de un avocat. … 25.Referitor la accesul la justiție, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că acesta presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește. De aceea, s-a constatat că este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești și că, de altfel, aceasta este o soluție ce rezultă în mod categoric din dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora „Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege“, și ale art. 128, în conformitate cu care „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Sa reținut, prin aceeași decizie, că judecătorul „spune dreptul“ pentru soluționarea unui litigiu, dar numai în formele și în condițiile procedurale instituite de lege. În consecință, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură cu privire la modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. Pentru aceste motive, Curtea a reținut că regula prevăzută la art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit căreia nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiție, are ca semnificație faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau niciun grup social. … 26.Referitor la dreptul la apărare, s-a reținut în jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.354 din 22 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 7 decembrie 2009, că, garantând dreptul la apărare, Constituția prevede, la art. 24 alin. (2), că în timpul procesului părțile au dreptul la asistența unui avocat, înțelegând prin aceasta o persoană care are calitatea de avocat, dobândită în condițiile prevăzute prin lege. … 27.Astfel, ca urmare a pronunțării soluției prevăzute la art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, inculpatului îi este asigurat accesul la soluționarea cauzei începând cu etapa judecății în primă instanță, conform prevederilor Codului de procedură penală, putând beneficia de toate mijloacele procesuale și de căile de atac reglementate de acesta, în funcție de particularitățile cauzei penale în care are calitatea procesuală anterior menționată. De asemenea, pe tot parcursul procedurii ulterioare dispunerii rejudecării de către instanța competentă, inculpatul are dreptul de a-și apăra drepturile și interesele procesuale, personal sau prin intermediul unui avocat ales sau numit din oficiu. … 28.De asemenea, potrivit prevederilor legale anterior menționate, procurorul poate solicita administrarea unor noi probe, nefiind astfel încălcate, prin dispozițiile legale criticate, prevederile art. 131 alin. (3) din Constituție privind rolul Ministerului Public. Referitor la rolul Ministerului Public, Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa, mai exact prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 22, că, în cadrul procesului penal, spre deosebire de părți, procurorul îndeplinește un rol constituțional consacrat prin art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit căruia „în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor“. Acest fapt nu trebuie înțeles ca un drept subiectiv propriu al procurorului, pentru că el, în virtutea rolului mai sus arătat, este o autoritate competentă să instrumenteze și să soluționeze cauza respectivă, exercitânduși atribuțiile în lumina exigențelor constituționale anterior enunțate. … 29.Având în vedere că, în ipoteza analizată, instanțele de judecată își exercită rolul și atribuțiile, astfel cum acestea sunt prevăzute în cuprinsul Codului de procedură penală, nu se poate susține că legiuitorul nu a prevăzut cu claritate, precizie și previzibilitate competența acestora și, în mod distinct, a organelor de urmărire penală, astfel că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5). În acest sens, Curtea reține că, deși legiuitorul nu a modificat dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, în sensul completării cazului de nulitate absolută cu cel al încălcării competenței materiale și după calitatea persoanei a organelor de urmărire penală, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, în mod logic, cazul de nulitate absolută instituit prin decizia anterior menționată va fi avut în vedere de către instanța de apel pentru a face aplicarea dispozițiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală. De altfel, modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală anterior menționată constituie o obligație a organelor judiciare care decurge din prevederile art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, ce reglementează efectele deciziilor Curții Constituționale. … 30.Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale criticate, instanța competentă, care va primi spre rejudecare cauza penală, conform art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, ca urmare a constatării necompetenței organului de urmărire penală, își va exercita atribuțiile, astfel cum acestea sunt prevăzute de dispozițiile Codului de procedură penală, inclusiv prin administrarea de probe noi, conform art. 374 alin. (8), (9) și (10) din Codul de procedură penală, fără ca prin aceasta să acționeze cu încălcarea limitelor propriei competențe și să încalce rolul Ministerului Public în procesul penal. … 31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gina Cristiana Pruiu în Dosarul nr. 501/54/2018 al Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) raportate la cele ale art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește