DECIZIA nr. 310 din 19 mai 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (4) și ale art. 17 lit. f) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, excepție ridicată de Mircea Călin Flore și Vadim Don Benyatov în Dosarul nr. 4.786/2/2017 conexat cu Dosarul nr. 6.770/2/2017 ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.565D/2018. … 2.La apelul nominal răspund autorii excepției, prin domnul avocat Gheorghe Dragomir din cadrul Baroului București. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepției de neconstituționalitate au depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.  … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Gheorghe Dragomir. Acesta face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016, nr. 21 din 18 ianuarie 2018, nr. 26 din 16 ianuarie 2019 și nr. 55 din 4 februarie 2020, precum și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la hotărârile din 5 iunie 2013, 15 octombrie 2020 și 11 ianuarie 2022, pronunțate în cauzele Stana împotriva României, Muhammad Muhammad împotriva României și Corneschi împotriva României. Se face trimitere, totodată, la punctele de vedere prezentate de către Raportorul special al ONU, de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (Rezoluția 1.551/2007 privind echitatea procedurilor judiciare în cazurile de spionaj sau divulgare a secretelor de stat, adoptată la 19 aprilie 2007), de către Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului și Asociația de Intervenție Juridică și de către Amnesty International în cauzele antereferite, prin raportare la dispozițiile Constituției și la dispozițiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. … 5.Se arată că instanța de contencios constituțional nu a mai fost sesizată anterior cu o excepție întemeiată pe argumente similare, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Cu privire la acest aspect se susține că autorii excepției de neconstituționalitate, deși sunt persoane interesate, au fost excluși de la dreptul de a cunoaște informațiile clasificate care fac obiectul probelor din cauzele în care aveau interes procesual. Se susține că, din perspectiva cetățeniei, niciunul dintre cei doi autori ai excepției nu este cetățean exclusiv român, unul fiind cetățean american, iar celălalt având dublă cetățenie, română și britanică. Se arată că dispozițiile art. 30 din Legea nr. 182/2002 exclud de la accesul la informațiile clasificate cetățenii străini și cetățenii români care au și o altă cetățenie. Se afirmă că dispozițiile legale anterior menționate creează discriminare sub aspectul asigurării dreptului de acces liber la justiție între cetățenii români și, respectiv, cetățenii străini și cei care au mai multe cetățenii, printre care și cea română. Se susține că accesul la informațiile clasificate ar putea fi acordat apărătorului ales, însă această ipoteză este lipsită de utilitate, așa cum, de altfel, s-a reținut prin jurisprudența mai sus invocată, spre exemplu, prin Decizia Curții Constituționale nr. 21 din 18 ianuarie 2018, prin care s-a constatat că dispozițiile legale criticate ar putea crea discriminare chiar în rândul inculpaților dintr-o cauză, autoritatea emitentă a actului clasificat având posibilitatea de a permite selectiv accesul apărătorilor acestora la probe clasificate.  … 6.Se susține că argumentul anterior referit este lipsit de utilitate și dintr-o altă perspectivă, care nu a fost analizată nici de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nici de către Curtea Constituțională, aceleași dispoziții legale impunând persoanelor care au acces la informațiile clasificate să nu le dezvăluie. Prin urmare, avocatul, chiar dacă este titular al autorizării de a lua cunoștință de informațiile clasificate care constituie probe în dosarul în care îl reprezintă pe inculpatul care nu are cetățenie exclusiv română, nu poate să comunice acele informații persoanei interesate, pe de o parte, pentru că aceasta nu este autorizată, și, pe de altă parte, pentru că persoana în cauză nu are cetățenia care îi dă dreptul să acceadă la procedura de acces la informațiile clasificate.  … 7.Se arată că, nu în ultimul rând, un alt argument este acela generat de faptul că, având o altă cetățenie, persoana interesată, de principiu, vorbește o altă limbă, aspect care presupune ca în procesul de comunicare, dacă are dreptul să primească informațiile clasificate din partea avocatului, ar trebui să intervină încă o persoană, care, de asemenea, ar trebui să fie autorizată, respectiv interpretul, ceea ce este puțin probabil să se realizeze într-un timp util soluționării cauzei.  … 8.Este invocată și împrejurarea potrivit căreia legea, astfel cum a fost modificată, exclude avocatul din rândul persoanelor implicate în procedurile judiciare în procesul penal care au acces la informații clasificate. Se susține că avocatul, prin atribuțiile legale pe care le are, este exclus de la dreptul, garantat celorlalte persoane care deservesc justiția, de acces liber la informațiile clasificate, textul criticat dând posibilitatea ca exclusiv o autoritate administrativă să verifice și să cenzureze din perspectiva profesionalismului capacitatea avocatului de a susține interesele clientului.  … 9.Se face trimitere și la argumentele formulate în concluziile scrise, fiind invocată Hotărârea din 11 ianuarie 2022, pronunțată în Cauza Corneschi împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, în lipsa posibilității avocatului de a dezvălui informații clasificate clientului său, orice apărare, chiar și cea făcută de către un avocat care are o autorizație emisă de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, este ineficientă și, de asemenea, că, în această ipoteză, limitările impuse drepturilor reclamantului la o procedură contradictorie și la egalitatea armelor sunt de natură a afecta esența dreptului său la un proces echitabil.  … 10.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Cu privire la pretinsa încălcare a principiului egalității în fața legii, se susține că dispozițiile art. 16 din Constituție sunt aplicabile cetățenilor români, în cazul cetățenilor străini sau apatrizi, dar cu domiciliu în România, fiind incident art. 18 din Legea fundamentală. Or, autorii excepției de neconstituționalitate nu se încadrează în niciuna dintre aceste categorii, fiind cetățeni străini cu domiciliul în străinătate.  … 11.În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 din Constituție se susține că autorii excepției de neconstituționalitate au avut acces, prin intermediul avocatului, la informațiile clasificate, astfel că acestora le-a fost asigurat accesul liber la justiție. Sunt invocate, în acest sens, deciziile nr. 805 din 7 decembrie 2021 și nr. 810 din 7 decembrie 2021. … 12.Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la apărare este invocată Decizia nr. 805 din 7 decembrie 2021, paragraful 22.  … 13.Cu privire la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispozițiilor constituționale ale art. 41 se susține că litigiul în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate îi privește pe autorii excepției, nu pe avocat, motiv pentru care, sub acest aspect, excepția trebuie respinsă ca inadmisibilă.  … 14.În replică, domnul avocat Gheorghe Dragomir susține că rezultă din actele dosarului că instanța nu i-a permis accesul la informațiile clasificate, în mod corect, în condițiile în care acesta nu era persoană autorizată de cei doi semnatari ai actului clasificat, respectiv Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Se arată că acesta din urmă a avut calitatea de parte adversă în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, motiv pentru care ar fi fost lipsită de eficiență o solicitare a autorizației de acces de la acesta din urmă. Este invocată, în acest sens, Hotărârea din 5 august 2020, pronunțată în Cauza Kövesi împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins apărările părții adverse, arătând că era previzibil că un astfel de demers este ineficient, întrucât era, de asemenea, previzibil că o astfel de cerere va fi respinsă. Este invocată, totodată, Hotărârea din 11 ianuarie 2022, pronunțată în Cauza Corneschi împotriva României, precitată, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dispozițiile relevante din Legea nr. 182/2002 se opuneau divulgării de informații clasificate către persoane care nu erau titulare ale unui certificat care le asigura accesul la acest tip de documente.  … 15.În replică, reprezentantul Ministerului Public subliniază faptul că avocatul autorilor excepției nu a solicitat accesul la informațiile clasificate autorităților competente.  … 16.În replică, domnul avocat Gheorghe Dragomir arată că susținerea reprezentantului Ministerului Public nu are niciun temei legal, având în vedere aspectele anterior arătate.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:17.Prin Încheierea din 14 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.786/2/2017 conexat cu Dosarul nr. 6.770/2/2017, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (4) și ale art. 17 lit. f) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, excepție ridicată de Mircea Călin Flore și Vadim Don Benyatov într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri de anulare a unui act administrativ, respectiv a Protocolului de cooperare instituțională încheiat între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații.  … 18.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, deși Protocolul de cooperare instituțională încheiat între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații nu conținea informații secrete de stat, astfel cum acestea sunt definite prin art. 15 lit. d) din Legea nr. 182/2002, respectiv la art. 4 alin. (2) din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, raportate la art. 17 din același act normativ, respectiv nu se încadrau în categoria informațiilor exceptate de la liberul acces al cetățeanului la informațiile de interes public prin dispozițiile art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, însă conțineau informații a căror comunicare era obligatorie, din oficiu, conform art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001, cele două instituții anterior menționate au procedat, cu rea-credință, cu încălcarea voită a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 544/2001, la clasificarea protocolului (protocoalelor) în cauză. Se susține că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, declasificarea informațiilor vizate era obligatorie, conform dispozițiilor art. 23 din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România. Se arată, de asemenea, că dreptul de acces liber la justiție este lipsit de efectivitate, în condițiile în care instanța civilă nu se sesizează din oficiu, iar titularul său este lipsit de posibilitatea motivării exhaustive a demersului judiciar privind un act care i-a vătămat drepturile și interesele legitime, întrucât nu poate lua cunoștință de conținutul respectivului act, ca urmare a clasificării abuzive a acestuia ca secret de stat. În acest context, se susține că dispozițiile art. 17 lit. f) din Legea nr. 182/2002 nu satisfac standardele de calitate a legii, respectiv cerințele de claritate, precizie și previzibilitate, acestea punând destinatarul legii în insecuritate juridică, prin crearea în privința acestuia a unei stări de incertitudine, motiv pentru care norma anterior referită este neconstituțională. … 19.Se mai arată că dispozițiile art. 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 182/2002 creează discriminare între destinatarii legii și că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații au participat în calitate de pârâți. … 20.Se susține că egalitatea în drepturi, garantată prin art. 16 din Constituție, respectiv prin legea procesual civilă, este iluzorie, atât timp cât destinatarilor legii le este refuzat accesul la protocolul contestat; se arată că, în prezenta cauză, judecătorul și procurorul, prin efectul legii, și pârâții au avut în mod discreționar acces la informațiile clasificate. Se susține că această discriminare este generată de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 182/2002, care, astfel, contravin accesului liber la justiție. … 21.În ceea ce privește accesul acordat apărătorului ales la informațiile clasificate care constituie secret de stat se susține că acesta este lipsit de finalitate practică, întrucât informațiile care îi sunt aduse la cunoștință nu pot fi comunicate de către avocat clientului său, așa încât acestea nu pot servi apărării, respectiv stabilirii strategiei apărării, care nu este atributul exclusiv al avocatului, ci rezultanta colaborării dintre avocat și clientul său. În acest sens, sunt invocate dispozițiile art. 40 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Prin urmare, se susține că eventuala parcurgere a procedurii de autorizare și luare la cunoștință a informației clasificate care privește obiectul cauzei civile, de către avocat, nu este utilă clientului, care are calitatea de parte în procesul civil, acesta fiind lipsit, în continuare, de posibilitatea, garantată, de altfel, prin legea procesual civilă, de a-și exercita, fie direct și nemijlocit, fie prin avocat, drepturile procesuale, în vederea realizării drepturilor sale subiective. … 22.Pe de altă parte, pentru acordarea accesului la informații clasificate, apărătorul ales ar urma să fie supus, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002, unor verificări sub aspectul onestității și al profesionalismului, în vederea utilizării acestor informații. Or, onestitatea apărătorului ales este o obligație legală, în interesul clientului, lipsa de loialitate putând fi sancționată conform legii penale. Sunt invocate, în acest sens, prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Totodată, se arată că profesionalismul avocatului privește exclusiv relația sa cu clientul, iar lipsa profesionalismului poate fi contestată exclusiv de către client, verificată, la sesizarea acestuia, și sancționată, atunci este cazul, exclusiv de organele specifice organizării profesiei de avocat, potrivit dispozițiilor Legii nr. 51/1995. … 23.Prin urmare, condiționarea activității avocatului de obținerea altor autorizări și în raport cu alte exigențe decât cele reglementate prin Legea nr. 51/1995 încalcă dreptul la muncă, astfel cum acesta este prevăzut la art. 41 din Constituție, precum și dreptul la apărare al clientului, prevăzut la art. 24 din Legea fundamentală. … 24.Se menționează că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, certificarea profesionalismului și onestității apărătorului ales, în sensul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 182/2002, ar trebui solicitată și obținută de la adversarii autorilor excepției, iar respingerea solicitării are drept consecință afectarea reputației avocatului, având în vedere faptul că refuzul autorizării nu trebuie motivat. Mai mult, se susține că autorizarea accesului la informația nelegal clasificată care face obiectul cauzei civile în care a fost invocată prezenta excepție este condiționată de luarea legăturii cu persoanele care au interese contrare în cauză, având calitatea de pârâți. Or, potrivit art. 45 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, orice contact dintre avocat și o persoană cu interese contrare în cauza în care avocatul este angajat, reprezentantul acesteia sau un terț care se dovedește că este interesat de soluția ce se va pronunța în cauză nu poate fi realizat decât cu acordul expres, prealabil, al clientului, în prezența clientului sau a persoanei desemnate de acesta.  … 25.De asemenea, se susține că dispozițiile art. 20 din Legea nr. 182/2002 discriminează cetățenii străini în raport cu persoanele care au cetățenie română, sub aspectul posibilității de a contesta clasificarea unor informații, aspect ce contravine dispozițiilor constituționale invocate. În acest sens, se arată că, din definirea scopului, a obiectivelor protecției informațiilor clasificate și a măsurilor ce decurg din aplicarea Legii nr. 182/2002, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 1,4 și 5 din Legea nr. 182/2002, rezultă existența unei obligații generale de conformare, cu privire la informațiile clasificate și sursele confidențiale ce asigură acest tip de informații, fără distincție sub aspectul calității de cetățean român, cetățean străin sau apatrid a persoanei fizice sau sub aspectul naționalității persoanei juridice în cauză. Așadar, se susține că dispozițiile legale criticate reglementează o obligație generală, nediferențiată, de a nu accede, în mod neautorizat, la informații clasificate în sarcina tuturor persoanelor care nu au o calitate dintre cele prevăzute la art. 7 din Legea nr. 182/2002 de a le cunoaște, precum și dreptul de acces la informațiile clasificate, care este asigurat persoanelor cu privire la care aceste informații produc efecte, motiv pentru care acestea devin persoane interesate. … 26.Se arată că prezenta cauză se încadrează în cea de-a doua ipoteză juridică, susținându-se că faptul clasificării Protocolului de cooperare instituțională, încheiat între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații, protocol care a produs efecte față de autorii excepției, le conferă acestora calitatea de destinatar al informației clasificate, respectiv de persoană interesată. … 27.Se susține că, în vederea evitării situațiilor indezirabile/inadmisibile în ordinea de drept, prevăzute la art. 3 din Legea nr. 182/2002, legiuitorul a reglementat posibilitatea contestării clasificării și că, având în vedere principiul constituțional al egalității în fața legii, conform căruia unor situații identice li se aplică același regim juridic, posibilitatea legală de contestare a clasificării informațiilor constituie un drept al oricărei persoane interesate. Or, în condițiile în care calitatea de destinatar al informației clasificate/persoană interesată (persoana cu privire la care informația clasificată produce efecte) este una generală, respectiv poate privi, în condiții determinate, și persoane care nu au cetățenia română, prin art. 20 din Legea nr. 182/2002, legiuitorul a restrâns posibilitatea de contestare exclusiv la persoanele fizice sau juridice române, cu excluderea implicită a tuturor celorlalți destinatari/celorlalte persoane interesate. Așadar, prin textul anterior menționat a fost reglementat un regim juridic diferit, aplicabil unor persoane aflate în situații identice, cu încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii, sub aspectul posibilității de a beneficia de prevederile art. 20 din Legea nr. 182/2002, respectiv sunt excluse persoanele care nu au calitatea de persoane fizice sau juridice române. Se susține că reglementarea unui regim juridic diferit sub aspectul aplicabilității prevederilor art. 20 din Legea nr. 182/2002 nu are o justificare obiectivă și rezonabilă.  … 28.Prin urmare, se arată că, în măsura în care dispozițiile art. 20 din Legea nr. 182/2002 exclud de la exercitarea dreptului de contestare a clasificării informației persoanele care nu au cetățenie română, deși informațiile în cauză produc efecte asupra drepturilor și obligațiilor acestora, art. 20 din Legea nr. 182/2002 încalcă principiul egalității în fața legii. … 29.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 30.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 31.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:32.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 33.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 7 alin. (4) și ale art. 17 lit. f) din Legea nr. 182/2002. Din analiza excepției de neconstituționalitate Curtea reține că autorul critică, în realitate, prevederile art. 7 alin. (4) și ale art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: – Art. 7 alin. (4):Accesul la informații clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) și e), este garantat, sub condiția validării alegerii sau numirii și a depunerii jurământului, pentru următoarele categorii de persoane:a)Președintele României; … b)prim-ministru; … c)miniștri; … d)deputați; … e)senatori; … f)judecători; … g)procurori; … h)magistrați-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în concordanță cu atribuțiile specifice, sunt îndreptățiți să aibă acces la informațiile clasificate fără îndeplinirea procedurilor prevăzute la alin. (1)-(3), respectiv la art. 28, în baza unor proceduri interne ale instituțiilor din care aceștia fac parte, avizate de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, după ce au luat cunoștință de responsabilitățile ce le revin privind protecția informațiilor clasificate și au semnat angajamentul scris de păstrare a secretului prevăzut la art. 36 alin. (3).“; …  … – Art. 20:Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestație la autoritățile care au clasificat informația respectivă, împotriva clasificării informațiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestația va fi soluționată în condițiile legii contenciosului administrativ. …  … 34.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, ale art. 11 alin. (1) referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) cu privire la universalitate, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 18 alin. (1) privind cetățenii străini și apatrizi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) cu privire la accesul liber la justiție, ale art. 24 – Dreptul la apărare, ale art. 31 – Dreptul la informație, ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 78 – Intrarea în vigoare a legii și ale art. 124 – Înfăptuirea justiției. … 35.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 februarie 2018, a constatat că sintagma „instanța solicită“ cu raportare la sintagma „permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului“ din cuprinsul dispozițiilor art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală este neconstituțională. Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că sintagma „autoritatea emitentă“ din cuprinsul dispozițiilor art. 352 alin. (12) din Codul de procedură penală este neconstituțională. În cuprinsul deciziei anterior menționate, paragraful 71, Curtea a reținut că protecția informațiilor clasificate nu poate avea caracter prioritar față de dreptul la informare al acuzatului și față de garanțiile dreptului la un proces echitabil ale tuturor părților din procesul penal, decât în condiții expres și limitativ prevăzute de lege, și că restrângerea dreptului la informație poate avea loc doar atunci când are la bază un scop real și justificat de protecție a unui interes legitim privind drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor sau siguranța națională, decizia de refuz al accesului la informațiile clasificate aparținând întotdeauna unui judecător. S-a arătat, prin aceeași decizie, paragraful 70, că, având în vedere necesitatea aflării adevărului în procesul penal și cerința explicită a Codului de procedură penală ca o persoană să fie condamnată în baza unui probatoriu care să îi demonstreze vinovăția dincolo de orice îndoială rezonabilă, orice informație care poate fi utilă aflării adevărului trebuie să fie folosită în procesul penal. Astfel, în cazul în care informațiile clasificate sunt indispensabile aflării adevărului, accesul la acestea trebuie să fie dispus de judecătorul cauzei atât acuzării, cât și apărării, altfel nu se poate discuta despre o egalitate a armelor și despre respectarea dreptului la un proces echitabil. Pe de altă parte, accesul la informațiile clasificate poate fi și refuzat de judecător, care, deși constată rolul esențial al acestora în soluționarea cauzei deduse judecății, apreciază că accesul poate conduce la periclitarea gravă a vieții sau a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau că refuzul este strict necesar pentru apărarea unui interes public important sau poate afecta grav securitatea națională. Prin urmare, s-a reținut că numai un judecător poate aprecia cu privire la interesele care intră în conflict – interesul public, general, al statului, referitor la protejarea informațiilor de interes pentru securitatea națională sau pentru apărarea unui interes public major, respectiv cel individual, al părților unei cauze penale concrete, astfel încât prin soluția pe care o pronunță să asigure un just echilibru între cele două. … 36.Astfel, prin decizia mai sus menționată, Curtea Constituțională a conferit apărătorului inculpatului posibilitatea de a avea acces la informațiile clasificate, acces care este însă lăsat la aprecierea judecătorului, acesta putând permite avocatului să ia cunoștință de conținutul acestor informații sau putând refuza acest acces atunci când, deși constată rolul esențial al acestora în soluționarea cauzei deduse judecății, apreciază că accesul poate conduce la periclitarea gravă a vieții sau a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau că refuzul este strict necesar pentru apărarea unui interes public important sau poate afecta grav securitatea națională. … 37.În ceea ce privește criticile formulate de autorii excepției, cu referire la procesul civil în sens larg, Curtea reține că în privința acestuia sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, nefiind incidente prevederile Codului de procedură penală. … 38.În acest context, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002, Curtea constată că au mai fost formulate critici de neconstituționalitate similare cu privire la regimul juridic al accesului avocaților la informațiile clasificate, astfel cum acesta este reglementat prin Legea nr. 182/2002, acestea vizând prevederile art. 7 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 182/2002. În acest sens, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 199 din 24 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 30 iunie 2021, paragrafele 14-26, prin care a reținut că dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 reglementează o excepție de la dispozițiile art. 7 alin. (1) din aceeași lege, conform cărora „persoanele care vor avea acces la informații clasificate secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea și profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informații“, și că această soluție legislativă a fost posibilă având în vedere faptul că cele 3 categorii de magistrați, respectiv judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți, reprezintă funcții publice, iar, în privința acestora, dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, prevăd o procedură de numire și de depunere a jurământului, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute în partea introductivă a art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002. Totodată, art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004 prevede condiția lipsei antecedentelor penale și a cazierului fiscal, precum și condiția bunei reputații în vederea admiterii la Institutul Național al Magistraturii, iar art. 66 alin. (3) din aceeași lege prevede îndeplinirea condițiilor generale de numire pentru funcția de judecător și procuror și pentru ocuparea funcției de magistrat-asistent. … 39.Prin aceeași decizie Curtea a reținut că, spre deosebire de funcțiile de magistrat mai sus arătate, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile legii anterior menționate și ale statutului profesiei. Și în privința avocaților art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 prevede faptul că, la înscrierea în barou, avocatul depune în fața consiliului baroului, în cadru solemn, un jurământ, însă sfera cazurilor de nedemnitate prevăzute la art. 14 din Legea nr. 51/1995 este una mai restrânsă, fiind enumerate la acest articol: ipoteza persoanei condamnate definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate; ipoteza persoanei care a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau a săvârșit abateri disciplinare grave, sancționate cu măsura excluderii din profesie, ca sancțiune disciplinară; ipoteza persoanei căreia i sa aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară; situația persoanei în sarcina căreia s-a reținut, în baza unei hotărâri judecătorești definitive sau prin acte ale organelor profesiei de avocat, fapta de a fi exercitat sau sprijinit, sub orice formă, exercitarea fără drept de către o persoană a profesiei de avocat. … 40.Totodată, Curtea a reținut că art. 5 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 prevede obligația judecătorilor, a procurorilor, a magistraților-asistenți și a personalului auxiliar de specialitate de a da anual o declarație pe propria răspundere în care să menționeze dacă soțul, rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv exercită o funcție sau desfășoară o activitate juridică ori activități de investigare sau cercetare penală, precum și locul de muncă al acestora. De asemenea, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prevede în sarcina persoanelor care dețin aceleași funcții anterior enumerate obligația de a face o declarație autentică, pe propria răspundere, potrivit legii penale, privind apartenența sau neapartenența ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică declarațiile anterior menționate. Consiliul Suprem de Apărare a Țării verifică, din oficiu sau la sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii ori a ministrului justiției, realitatea declarațiilor. Art. 7 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 prevede în privința acelorași persoane obligația de a completa anual o declarație olografă pe propria răspundere, potrivit legii penale, din care să rezulte că nu au fost și nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai niciunui serviciu de informații. Încălcarea acestor dispoziții legale conduce la eliberarea din funcția deținută, respectiv cea de judecător sau de procuror. Toate aceste declarații se înregistrează și sunt depuse la dosarul profesional, respectiv se arhivează la compartimentul de resurse umane. Or, toate obligațiile anterior arătate sunt de natură a garanta îndeplinirea de către magistrați a condițiilor de onestitate prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002. … 41.Curtea a reținut că obligația de a da astfel de declarații nu este prevăzută însă și în sarcina avocaților și că acesta este motivul pentru care, în cadrul procedurii prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002, avocatul este obligat să răspundă la unele chestionare (prevăzute în anexele nr. 15-17 la Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate, care constituie anexa la Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 5 iulie 2002), oferind informații referitoare la propria persoană, partenerul/partenera de viață, părinți, frați și surori sau alți membri ai familiei, relații de natură profesională sau personală cu cetățeni străini etc., cerându-i-se să indice persoane care îl cunosc de cel puțin 5 ani, pe mai multe perioade. … 42.Luând în considerare această diferență de reglementare a condițiilor privind buna reputație și, respectiv, demnitatea în vederea ocupării funcției de magistrat, respectiv a exercitării profesiei de avocat, garanțiile de onestitate pe care le prezintă magistrații prin declarațiile anuale pe care le dau conform art. 5 alin. (3),art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, precum și caracterul diferit al celor două profesii (de funcție publică și, respectiv, de profesie liberală), Curtea a reținut că regimul juridic diferit prevăzut de legiuitor în privința celor două categorii profesionale în vederea accesului la informații clasificate are la bază criterii obiective și rezonabile, care justifică parcurgerea de către avocați a procedurii la care fac referire dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002, respectiv a unei proceduri de verificare a onestității avocaților anterior acordării accesului la informații clasificate. … 43.Așadar, Curtea a reținut că, într-adevăr, dispozițiile legale criticate reglementează un regim juridic diferit în privința avocaților și a magistraților procurori, sub aspectul accesului la informațiile clasificate ce constituie secret de stat și, respectiv, secret de serviciu. Acest regim juridic diferit, care presupune o procedură directă de acces al procurorilor la informațiile clasificate ce constituie secret de stat și, respectiv, secret de serviciu și un acces limitat al avocaților la aceleași categorii de informații, nu constituie însă o discriminare de natură a încălca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, fiind reglementat în considerarea regimului juridic diferit al accesului în cele două profesii anterior menționate și al exercitării acestora. Nu în ultimul rând, regimul diferit de acces la informațiile secrete de stat criticat de autorul excepției este prevăzut în considerarea rolului diferit pe care procurorii și, respectiv, avocații îl au în cadrul procesului penal. Astfel, în timp ce avocatul, conform art. 31 din Codul de procedură penală, asigură dreptul la apărare al părților procesului penal sau al subiecților procesuali, pe care îi asistă sau îi reprezintă, procurorul, potrivit art. 56 din același cod, în calitate de organ de urmărire penală, conduce, controlează și supraveghează activitatea de urmărire penală. Așa fiind, diferența de regim juridic analizată are o justificare obiectivă și rezonabilă, dată de finalitatea reglementării celor două categorii de participanți la procesul penal, fiind în acord cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. … 44.Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 24 din Constituție, Curtea a reținut că dispozițiile art. 7 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 182/2002 nu exclud accesul avocaților la informațiile clasificate ce constituie secret de stat și, respectiv, secret de serviciu, acest acces fiind asigurat în condițiile Legii nr. 182/2002 și ale Hotărârii Guvernului nr. 585/2002. În acest sens, legea analizată prevede, la art. 28 alin. (1), că accesul la informațiile secrete de stat este permis numai în baza unei autorizații scrise, eliberate de conducătorul persoanei juridice care deține astfel de informații, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, dispoziții care se aplică, în mod corespunzător, potrivit art. 31 alin. (3) din aceeași lege, în domeniul informațiilor secrete de serviciu. La rândul lor, standardele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 prevăd la art. 33 că accesul la informații clasificate este permis cu respectarea principiului necesității de a cunoaște numai persoanelor care dețin certificat de securitate sau autorizație de acces, valabile pentru nivelul de secretizare al informațiilor necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. Ambele acte normative antereferite reglementează norme procedurale de acces la cele două categorii de informații. Or, toate aceste dispoziții legale constituie mijloace de acces ce garantează diferitelor categorii profesionale, prin urmare și avocaților, accesul la toate informațiile de care au nevoie pentru a-și exercita rolul legal în cadrul procesului penal, inclusiv la cele reglementate prin textul criticat, constituind, astfel, garanții ale dreptului la apărare, ale accesului la justiție și ale dreptului la un proces echitabil. … 45.Mai mult, Curtea, făcând trimitere la soluția și la considerentele Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018, precum și la Decizia nr. 287 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 26 iunie 2020, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost amendate prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, în cazul în care informațiile clasificate sunt esențiale pentru soluționarea cauzei, instanța poate dispune accesul la documentele clasificate pentru apărătorul inculpatului, în condițiile prevăzute de legea în vigoare care reglementează protecția informațiilor clasificate. Neîntrunirea acestor condiții de către apărătorul inculpatului nu poate atrage incidența sancțiunii prevăzute de art. 352 alin. (12) din Codul de procedură penală, în sensul că „acestea nu pot servi la pronunțarea unei soluții de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei“, întrucât ipoteza de aplicare a sancțiunii este limitată la situația în care „autoritatea emitentă“, și anume instanța judecătorească în lumina Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018, „nu permite apărătorului inculpatului accesul la informațiile clasificate“. Or, în condițiile în care acest impediment nu poate fi reținut, ci, dimpotrivă, instanța judecătorească a permis accesul la informațiile clasificate, apărătorul inculpatului nu se poate prevala de faptul că, nedeținând un certificat de securitate sau o autorizație de acces corespunzătoare nivelului de secretizare, i se refuză accesul la respectivele informații, cu consecința îndepărtării lor din ansamblul probator al cauzei. Într-o atare ipoteză, Curtea a reținut că este necesar ca avocatul inculpatului, pentru a asigura efectivitatea dreptului la apărare al acestuia, să inițieze și să parcurgă procedura pentru obținerea autorizațiilor prevăzute de lege, respectiv să se supună măsurilor de verificare și control impuse de lege în scopul asigurării protecției informațiilor clasificate, în acord cu dispozițiile constituționale ce vizează apărarea securității naționale. Așadar, reglementarea strictă a accesului la informațiile clasificate ca fiind secrete de stat, inclusiv sub aspectul stabilirii unor condiții pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care vor avea acces la astfel de informații, nu are ca efect blocarea efectivă și absolută a accesului la informații esențiale pentru soluționarea cauzei, ci creează tocmai cadrul normativ în care două interese aflate în conflict – interesul particular al inculpatului, bazat pe dreptul fundamental la apărare, respectiv interesul general al societății, bazat pe nevoia de apărare a securității naționale – coexistă într-un just echilibru, care dă satisfacție ambelor interese legitime, astfel că niciunul dintre ele nu este afectat în substanța sa. … 46.Totodată, prin Decizia nr. 199 din 24 martie 2021, paragraful 25, Curtea a constatat că soluția contrară celei prevăzute de textul criticat, constând în accesul la informațiile clasificate ce constituie secret de stat și, respectiv, secret de serviciu al avocaților, în condițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002, ar determina crearea unei breșe în sistemul național de protecție a informațiilor clasificate, respectiv a unei categorii profesionale care ar avea acces la astfel de informații în mod excedentar, peste nevoile ce rezultă din fiecare cauză penală în care avocații desfășoară activități de asistență și reprezentare. Curtea a reținut că a realizat un raționament similar prin Decizia nr. 1.335 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 15 ianuarie 2009, prin care instanța de contencios constituțional a reținut că, din rațiuni ce țin de oportunitate, nu toți angajații unei instituții trebuie să obțină certificate de securitate și că, în caz contrar, există riscul creării unei breșe în sistemul național de protecție a informațiilor clasificate, care, spre deosebire de activitatea specifică actului de justiție, nu poate fi acoperită prin invocarea unor cauze de incompatibilitate ori recuzare. Ca urmare, Curtea a reținut că restricțiile de acces la informațiile clasificate analizate constituie un remediu procesual pentru situațiile în care prezumția de onestitate sau profesionalism ale persoanei care gestionează informații clasificate este pusă la îndoială. … 47.Având în vedere toate aceste considerente, Curtea a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 182/2002, care prevăd un regim juridic diferit pentru avocați față de cel reglementat în privința procurorilor, sub aspectul accesului la informațiile secrete de stat, nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. … 48.Or, cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 199 din 24 martie 2021 sunt aplicabile, în mod corespunzător, și în prezenta cauză, în privința criticilor ce vizează prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002.  … 49.Pentru aceleași motive, mai sus analizate, Curtea reține că dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 nu contravin nici prevederilor constituționale referitoare la înfăptuirea justiției, astfel cum acestea sunt reglementate la art. 124 din Constituție, care prevăd că justiția se înfăptuiește în numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți și judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. … 50.În ceea ce privește criticile referitoare la art. 20 din Legea nr. 182/2002, Curtea constată că dispozițiile acestuia trebuie interpretate sistematic, prin raportare la considerentele mai sus prezentate. Astfel, se impune a distinge între destinatarii normei anterior menținute după cum aceștia au sau nu calitatea de inculpați într-un proces penal, respectiv după cum le sunt sau nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 352 alin. (11) și (12) din Codul de procedură penală, astfel cum acestea au fost amendate prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018. … 51.În privința persoanelor fizice sau juridice care au calitatea anterior menționată, acestora le sunt incidente soluția și considerentele Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018 coroborate cu cele ale Deciziei nr. 199 din 24 martie 2021, accesul lor la informațiile clasificate fiind asigurat potrivit celor reținute de Curtea Constituțională în cuprinsul acestei jurisprudențe, care nu distinge și nu poate să distingă între inculpați în funcție de cetățenia sau sediul acestora, după cum sunt persoane fizice sau persoane juridice.  … 52.În ceea ce privește persoanele fizice sau juridice care nu au calitatea de inculpat într-o cauză penală și care doresc să conteste clasificarea anumitor informații, durata pentru care acestea au fost clasificate și modul în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare, art. 20 din Legea nr. 182/2002 prevede condiția ca aceste persoane să aibă cetățenie română sau sediul în România. … 53.În acest context se impune, totodată, a distinge între dreptul de acces la informațiile clasificate și drepturile prevăzute la art. 20 din Legea nr. 182/2002, respectiv dreptul de a face contestație la autoritățile care au clasificat informația respectivă împotriva clasificării informațiilor, împotriva duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Astfel, dreptul de a avea acces la informațiile clasificate, astfel cum acesta este reglementat la art. 352 alin. (11) și (12) din Codul de procedură penală, prin dispozițiile Legii nr. 182/2002, dar și la art. 33-39 din standardele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, nu trebuie confundat cu drepturile reglementate prin textul criticat.  … 54.În ceea ce privește informațiile clasificate, Curtea reține că, potrivit art. 15 lit. b) din Legea nr. 182/2002, acestea sunt informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță și consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate, acestea fiind împărțite, conform lit. c) a aceluiași art. 15, în secrete de stat și secrete de serviciu.  … 55.Totodată, potrivit art. 1 din Legea nr. 182/2002, scopul acestei legi este acela de a proteja informațiile clasificate și sursele confidențiale ce asigură acest tip de informații. Protejarea acestor informații se face prin instituirea sistemului național de protecție a informațiilor. … 56.De asemenea, conform art. 4 din Legea nr. 182/2002, principalele obiective ale protecției informațiilor clasificate sunt: protejarea informațiilor clasificate împotriva acțiunilor de spionaj, compromitere sau acces neautorizat, alterării sau modificării conținutului acestora, precum și împotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate și realizarea securității sistemelor informatice și de transmitere a informațiilor clasificate. … 57.Având în vedere importanța informațiilor clasificate, scopul Legii nr. 182/2002 și obiectivele protecției astfel reglementate, legiuitorul a prevăzut o procedură specifică și condiții specifice de acces la aceste informații. Printre aceste condiții se numără și cea reglementată la art. 20 din Legea nr. 182/2002, care prevede că doar persoana fizică sau juridică română poate face contestație la autoritățile care au clasificat informația vizată împotriva clasificării informațiilor, a duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare.  … 58.Reglementarea acestei condiții este justificată de importanța protecției informațiilor clasificate, aceasta constituind o justificare obiectivă și rezonabilă pentru instituirea de către legiuitor a unui regim juridic diferit în privința exercitării drepturilor prevăzute la art. 20 din Legea nr. 182/2002, după cum persoana fizică sau juridică este o persoană română sau străină.  … 59.Așadar, prevederile art. 20 din Legea nr. 182/2002 nu contravin principiului egalității în drepturi, prevăzut la art. 16 din Constituție.  … 60.Pentru aceleași motive, textul criticat nu încalcă prevederile art. 18 alin. (1) din Legea fundamentală, protecția generală oferită cetățenilor străini și apatrizi care locuiesc în România prin norma constituțională anterior menționată nefiind afectată de condiția prevăzută la art. 20 din Legea nr. 182/2002.  … 61.Astfel, condiția criticată de autorii excepției constituie o restrângere a exercitării dreptului de a contesta clasificarea unor informații, durata pentru care acestea au fost clasificate și modul în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare, restrângere care este însă prevăzută prin lege și se impune pentru apărarea securității naționale, fiind necesară într-o societate democratică. De asemenea, având în vedere scopul Legii nr. 182/2002, măsura analizată este proporțională cu acesta din urmă și este aplicată în acord cu prevederile art. 16 din Constituție, astfel cum s-a arătat mai sus. Totodată, condiția reglementată la art. 20 din Legea nr. 182/2002 nu aduce atingere existenței drepturilor la care fac referire dispozițiile legale criticate, aceste drepturi putând fi exercitate în condițiile și în limitele prevăzute prin Legea nr. 182/2002. Pentru aceste motive, prevederile art. 20 din Legea nr. 182/2002 sunt în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 53. … 62.În ceea ce privește pretinsa încălcare prin prevederile art. 20 din Legea nr. 182/2002 a dreptului la informație, prevăzut la art. 31 din Constituție, aceasta nu poate fi reținută, în privința informațiilor clasificate dreptul fundamental anterior menționat exercitându-se potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 182/2002, care garantează la alin. (1) dreptul de a avea acces la informațiile de interes public, arătând la alin. (2) că accesul la informațiile clasificate este permis numai în cazurile, în condițiile și cu respectarea procedurilor prevăzute de lege. … 63.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mircea Călin Flore și Vadim Don Benyatov în Dosarul nr. 4.786/2/2017 conexat cu Dosarul nr. 6.770/2/2017 ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 7 alin. (4) și ale art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
Marian Enache
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește