DECIZIA nr. 310 din 11 mai 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1072 din 9 noiembrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 51 11/08/1998 ART. 21
ActulREFERIRE LAOG 51 11/08/1998 ART. 21
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOG 51 11/08/1998 ART. 21
ART. 5REFERIRE LAOG 51 11/08/1998 ART. 21
ART. 9REFERIRE LAOG 21 31/01/2007 ART. 3
ART. 9REFERIRE LAOG 51 11/08/1998 ART. 21
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LAOG 51 11/08/1998 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 4
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 17REFERIRE LAOG 51 11/08/1998 ART. 1
ART. 17REFERIRE LAOG 51 11/08/1998
ART. 18REFERIRE LAORDIN 2066 08/02/2011
ART. 18REFERIRE LANORMA 08/02/2011 ART. 14
ART. 18REFERIRE LAOG 51 11/08/1998 ART. 21
ART. 19REFERIRE LANORMA 08/02/2011 ART. 4
ART. 19REFERIRE LAOG 51 11/08/1998 ART. 21
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 495 04/07/2017
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 139
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 28REFERIRE LANORMA 08/02/2011 ART. 3
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LAOG 51 11/08/1998
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 4
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) lit. k) și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1998 privind îmbunătățirea sistemului de finanțare a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale, excepție ridicată de Societatea EB.ON Agenția de Evenimente – S.R.L. din București în Dosarul nr. 686/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.260D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă că partea Societatea EB.ON Agenția de Evenimente – S.R.L. din București a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că se critică aspecte care țin de fondul cauzei și pune concluzii de respingere, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 21 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 686/2/2018, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) lit. k) și ale alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1998 privind îmbunătățirea sistemului de finanțare a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale, excepție invocată de Societatea EB.ON Agenția de Evenimente – S.R.L. din București într-un dosar având ca obiect pretenții, respectiv obligarea la plata contribuțiilor datorate Fondului Cultural Național.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată că textele legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care se referă la alte venituri decât cele constând în comisionul obținut din activitatea de impresariat, pe care îl percepe impresarul.7.În forma actuală a textului de lege există riscul ca noțiunea de „venituri realizate de operatorii economici care își desfășoară activitatea în domeniul impresariatului artistic“ să fie interpretată ca reprezentând suma totală transferată în contul impresarului, deși o mare parte din această sumă aparține artistului, operatorul economic care își desfășoară activitatea în domeniul impresariatului artistic nereținând decât comisionul său, nu și sumele încasate în numele și pentru artiștii pe care îi impresariază.8.Practic, veniturile încasate de către impresar în numele și pentru artist excedează veniturilor supuse cotei de impozitare de 1%, reglementată de prevederile legale criticate, în caz contrar, atât veniturile impresarului, cât și cele ale artistului vor fi fost supuse unei duble impozitări, situație nepermisă și nedorită de legiuitor.9.Astfel, în raport cu prevederile art. 3 lit. k) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic, este evident că raportul juridic dintre impresar și artistul interpret sau executant, decurgând din exploatarea unei producții sau prestații artistice, izvorăște dintr-un contract de comision, remunerația ce constă în comisionul realizat de impresar constituind venitul din activități de impresariat artistic. Acest venit a fost avut în vedere de legiuitor atunci când a adoptat prevederile art. 21 alin. (1) lit. k) și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1998 și nicidecum veniturile cuvenite artiștilor interpreți ca urmare a exploatării unei producții sau prestații artistice.10.Se mai arată că prevederile legale criticate încalcă anumite principii de drept fiscal, cum ar fi certitudinea impunerii, aplicarea unitară a legislației și principiul proporționalității.11.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (1) lit. k) și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1998 privind îmbunătățirea sistemului de finanțare a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 13 august 1998, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care au următoarea redactare:(1)Veniturile proprii ale Fondului Cultural Național provin din următoarele surse:[…]k)o cotă de 1% din veniturile realizate de operatorii economici care își desfășoară activitatea în domeniul impresariatului artistic;(2)Cotele prevăzute la alin. (1) lit. a)-l) se aplică asupra încasărilor totale realizate din activitățile respective, din care s-a dedus TVA aferentă, și se adaugă la sumele care fac obiectul bazei de calcul.16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 4 alin. (2) privind interzicerea discriminării, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și cele ale art. 56 privind justa așezare a sarcinilor fiscale. Din analiza excepției de neconstituționalitate Curtea poate deduce în mod rezonabil că autoarea acesteia a înțeles să invoce și prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile Ordonanței Guvernului nr. 51/1998 prescriu faptul că finanțarea Administrației Fondului Cultural Național – instituție publică cu personalitate juridică, care este organizată și funcționează în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor, se face din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat [art. 1 alin. (2) lit. a) și art. 18 alin. (2)].18.Prevederile art. 21 alin. (1) lit. k) și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1998 dispun faptul că o cotă de 1% din veniturile realizate de operatorii economici care își desfășoară activitatea în domeniul impresariatului artistic constituie o parte din veniturile Fondului cultural național. Din aceste sume de bani sunt finanțate, în anumite condiții, proiecte și acțiuni culturale organizate în țară și/sau străinătate. Potrivit art. 14 din Normele metodologice privind stabilirea, vărsarea și gestionarea sumelor care constituie Fondul cultural național, aprobate prin Ordinul ministrului culturii și patrimoniului național nr. 2.066/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 14 martie 2011, în cadrul Administrației Fondului Cultural Național se constituie un compartiment distinct, abilitat să gestioneze sumele care constituie Fondul cultural național, cu atribuții în asigurarea evidenței colectării cotelor pe operatori economici, urmărirea depunerii declarației, precum și corelarea sumelor cuprinse în declarații cu sumele virate.19.De asemenea, conform art. 4 din normele metodologice menționate, sumele reprezentând cotele instituite conform art. 21 alin. (1) lit. a)-k) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1998 se calculează lunar de către plătitori, se înregistrează în contabilitatea proprie, în conturi distincte, și se varsă de către aceștia în bugetul Fondului cultural național, până la data de 15 a lunii următoare.20.Ca atare, din arhitectura dispozițiilor legale menționate reiese faptul că respectivele taxe sunt taxe parafiscale.21.Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra problemei de drept invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate, respectiv asupra taxelor parafiscale. În jurisprudența sa (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 495 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 3 octombrie 2017, paragrafele 33-38), Curtea a statuat că specificul taxelor parafiscale constă în faptul că, la fel ca impozitele, sunt obligatorii, fiind instituite prin lege, dar, spre deosebire de impozitele și taxele fiscale, acestea se constituie ca venituri extrabugetare ale unor persoane juridice de drept public sau privat.22.Ele au aceeași origine ca și impozitele, dar, deși urmează un regim juridic apropiat, finalitatea lor este în parte diferită. În fapt, actul normativ prin care se instituie taxele parafiscale este, de regulă, opera autorității publice centrale (lege sau ordonanță guvernamentală), însă este posibil ca astfel de taxe să fie instituite și de către autoritatea administrației publice locale (prin hotărâri ale consiliilor locale). De asemenea, taxele parafiscale sunt urmărite și încasate fie prin intermediul administrațiilor fiscale, fie direct de către beneficiarii legal desemnați, în conturile cărora ele se concentrează. Tehnicile și procedura după care se colectează și se încasează taxele parafiscale sunt foarte apropiate de cele utilizate în materia fiscală. Datorită acestor particularități, taxele parafiscale sunt considerate a fi veritabile „dezmembrăminte“ ale impozitelor și taxelor fiscale. Diferența constă în faptul că, în vreme ce impozitele se colectează cu dublul scop de a se impune o anumită conduită în mediul social-economic și pentru a se putea acoperi nevoile generale și comune ale societății, taxele parafiscale se încasează numai de la persoanele fizice și/sau juridice care sunt vizate în mod expres de reglementările legale care au instituit respectivele taxe, exclusiv în scopul asigurării unor venituri complementare, la dispoziția beneficiarilor legali ai acestor fonduri.23.Din punctul de vedere al tehnicii fiscalizării, taxele parafiscale urmează un regim asemănător cu taxa pe valoarea adăugată, întrucât ele se colectează de către distribuitorii produselor taxabile de la dobânditorii/beneficiarii respectivelor produse și se varsă în conturile entităților beneficiare prevăzute de lege.24.Așadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare.25.În consecință, Curtea a reținut că aceste forme speciale de constituire a unor fonduri bănești complementare aflate la dispoziția unor entități publice, chiar dacă îngreunează obligația unor contribuabili, ele conduc, pe de o parte, la degrevarea parțială a bugetului (în ceea ce privește suportarea/acoperirea anumitor cheltuieli), iar, pe de altă parte, asigură o așezare mai echitabilă a sarcinilor fiscale și nefiscale între diferitele categorii de contribuabili.26.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.27.Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că prevederile art. 56 din Constituție nu au incidență în cauză, întrucât sumele prevăzute de dispozițiile legale criticate nu reprezintă o contribuție financiară destinată cheltuielilor publice, deci bugetului public național, acestea neavând natura juridico-economică de impozit, de taxe sau de alte contribuții care, potrivit legii, constituie sursă de venit la acest buget. Taxele reglementate prin dispozițiile legale criticate sunt taxe parafiscale și reprezintă, conform art. 139 alin. (3) din Constituție, contribuții la constituirea unor fonduri care se folosesc, în condițiile legii, numai potrivit destinației acestora.28.Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea reține că prevederile legale criticate sunt clare, întrucât ele au în vedere numai veniturile obținute din activitatea de impresariat artistic din care s-a dedus T.V.A. aferentă, așa cum rezultă expres și din prevederile art. 3 lit. j) din Normele metodologice privind stabilirea, vărsarea și gestionarea sumelor care constituie Fondul cultural național, precitate. În aceste condiții, Curtea nu poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție.29.În privința pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea observă că prevederile legii criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 51/1998, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.30.Prevederile legale criticate se adresează tuturor firmelor de impresariat, în acest caz neexistând un dezechilibru al mediului concurențial, unitățile plătitoare fiind obligate să vireze în conturile instituției beneficiare procentul aplicat la sumele încasate. De altfel, ordonanța Guvernului criticată nu prevede niciun aport direct sau indirect al statului care să sprijine într-o manieră discriminatorie anumiți operatori economici în defavoarea altora.31.Referitor la critica potrivit căreia ar exista o discriminare cauzată de o dublă impozitare, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere considerentele de mai sus privind natura juridică și scopul diferite ale taxelor parafiscale.32.În aceste condiții, Curtea nu poate reține încălcarea prevederilor art. 4 alin. (2) privind interzicerea discriminării și ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii.33.În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare a unor principii de drept fiscal, cum ar fi certitudinea impunerii, aplicarea unitară a legislației și principiul proporționalității, Curtea observă că aceasta nu poate fi analizată de către instanța de contencios constituțional, întrucât controlul de constituționalitate vizează concordanța dintre prevederi legale și Constituție, și nu concordanța cu alte prevederi legale.34.Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.35.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea EB.ON Agenția de Evenimente – S.R.L. din București în Dosarul nr. 686/2/2018 al Curții Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 21 alin. (1) lit. k) și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1998 privind îmbunătățirea sistemului de finanțare a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x