DECIZIA nr. 31 din 19 ianuarie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Teodor Aurelian Țîrcomnicu în Dosarul nr. 2.033/214/2017/a1 al Judecătoriei Costești și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 185D/2018. … 2.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, asistat de avocatul Gabriel Tudor, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. Susține, astfel, că dispozițiile art. 339 din Codul de procedură penală îngrădesc liberul acces la justiție al cetățenilor, întrucât nu prevăd un termen în care poate fi formulată plângerea împotriva actelor procurorului, altele decât soluțiile de clasare. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că soluția legislativă de a nu se prevedea un termen în care poate fi formulată plângerea împotriva actelor procurorului – altele decât soluțiile de clasare – corespunde dreptului la un proces echitabil, în componenta referitoare la judecarea acestuia din urmă într-un termen rezonabil, rațiunea fiind împiedicarea tergiversării soluționării cauzei. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea finală din 2 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.033/214/2017/a1, Judecătoria Costești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Teodor Aurelian Țîrcomnicu în cursul soluționării unei cauze penale aflate în procedura de cameră preliminară. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 339 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, întrucât nu prevăd un termen în care poate fi formulată plângerea împotriva actelor procurorului, altele decât soluțiile de clasare. Numai în cazul acestor din urmă soluții, textul de lege criticat prevede că plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția. Arată că la data de 14 decembrie 2016 a solicitat efectuarea unei expertize, cerere care a fost respinsă de procuror – pe motiv că s-ar urmări tergiversarea cauzei – prin ordonanța din 18 iulie 2017, comunicată la data de 24 iulie 2017. În temeiul dispozițiilor art. 339 din Codul de procedură penală, la data de 25 iulie 2017, a formulat plângere împotriva ordonanței mai sus menționate. La data de 19 iulie 2017, la numai o zi după ce ordonanța de respingere a cererii de administrare a probei cu expertiza a fost redactată și înainte de a fi comunicată inculpatului, procurorul de caz a emis rechizitoriul prin care a dispus trimiterea acestuia în judecată. Consideră că lipsa unui termen în care pot fi atacate actele procurorului, precum și a unui termen în care procurorul ierarhic superior este obligat să soluționeze plângerea lasă loc arbitrariului, întrucât rămâne la aprecierea procurorului dacă acordă sau nu persoanei interesate posibilitatea de a formula plângere împotriva actelor sale.  … 7.Judecătoria Costești apreciază că dispozițiile art. 339 din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens arată că respectarea principiului celerității procedurilor judiciare impune ca justiția să fie administrată fără întârzieri de natură a-i compromite eficacitatea și credibilitatea, statul fiind responsabil pentru activitatea autorităților judiciare. Una dintre rațiunile dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor întrun termen rezonabil este aceea de a proteja persoanele atât de întârzieri procedurale excesive, cât și de erorile judiciare care ar putea să apară ca urmare a efectuării cu întârziere a actelor procedurale. Consideră că se impune să fie reglementat dreptul persoanei interesate de a face plângere într-un termen strict determinat prin lege împotriva actelor emise de procuror, termen care să suspende de drept efectuarea oricărei proceduri legale de sesizare a instanței prin rechizitoriu. Subliniază că, în acest mod, pe de o parte, se asigură dreptul persoanei interesate de a-și formula apărarea în raport cu probe suplimentare a căror administrare poate implica urgența, iar, pe de altă parte, se impune procurorului o conduită imparțială în demersul juridic de aflare a adevărului, întrucât, chiar dacă anumite probe pot fi administrate și pe parcursul cercetării judecătorești, trebuie ținut cont, în unele cauze, de momentul operativ care este crucial în vederea aflării adevărului și care poate determina ineficacitatea administrării ulterioare a respectivelor probe. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 339 din Codul de procedură penală, alineatele (1), (2) și (4) fiind modificate prin prevederile art. II pct. 88 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Textul de lege criticat are următorul cuprins: (1)Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.(2)În cazul când măsurile și actele sunt ale primprocurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.(3)Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcțiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială.(4)În cazul soluțiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția.(5)Ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.(6)Dispozițiile art. 336-338 se aplică în mod corespunzător, dacă legea nu dispune altfel. … 12.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 52 alin. (1) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu poate fi reținută critica autorului excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia lipsa prevederii unui termen în care poate fi formulată plângerea împotriva actelor procurorului, altele decât soluțiile de clasare, ar aduce atingere prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3) și celor ale art. 52 alin. (1) din Constituție. … 14.Astfel, Curtea reține că procedura soluționării plângerilor împotriva actelor procurorului este reglementată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale. Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, ca modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, însă în formele și modalitățile instituite de lege, în scopul asigurării unui climat de ordine, indispensabil exercitării dreptului fundamental prevăzut de dispozițiile art. 21 din Constituție. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Legea fundamentală, a condițiilor de exercitare a dreptului de acces liber la justiție, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o atingere adusă acestui drept, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, care sunt ocrotite în egală măsură (Decizia Curții Constituționale nr. 183 din 28 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 9 mai 2019, paragraful 17). … 15.În jurisprudența sa referitoare la plângerea împotriva măsurilor și a actelor de urmărire penală, reglementată de dispozițiile art. 336-341 din Codul de procedură penală, Curtea a reținut că trebuie distins între plângerea îndreptată împotriva actelor organelor de cercetare penală și plângerea împotriva actelor procurorului. Astfel, potrivit prevederilor art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală, orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. În doctrină s-a arătat că norma cuprinde o regulă cu caracter general în ceea ce privește plângerea împotriva actelor de urmărire penală, fie ele ale organului de cercetare penală, fie ale procurorului, instituind dreptul persoanei ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală să se plângă cu privire la acesta. Dreptul de a face plângere aparține oricărei persoane, nu doar subiecților procesuali. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală poate fi formulată oricând în cursul urmăririi penale, întrucât legea nu instituie un termen în acest sens. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale organului de cercetare penală se adresează, potrivit dispozițiilor art. 336 alin. (2) din Codul de procedură penală, procurorului care supraveghează activitatea acestuia. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale procurorului este soluționată, potrivit prevederilor art. 339 din Codul de procedură penală, de procurorul ierarhic superior celui care a efectuat actul. În conformitate cu dispozițiile art. 338 și ale art. 339 alin. (6) din același cod, plângerea trebuie rezolvată în termen de cel mult 20 de zile de la primirea acesteia de către organul competent (Decizia nr. 476 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 14 noiembrie 2019, paragrafele 15-17).  … 16.Odată soluționată de către procuror, în condițiile art. 327 din Codul de procedură penală, cauza penală este/poate fi supusă cenzurii judecătorului de cameră preliminară – în funcție de soluția procurorului -, astfel că persoana interesată are posibilitatea de a critica inclusiv acele acte ale procurorului care au fundamentat soluția dispusă de către acesta din urmă. Astfel, atunci când procurorul emite rechizitoriul prin care dispune trimiterea în judecată, cauza ajunge în faza de cameră preliminară, fază în care, potrivit dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, judecătorul verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. În cazul în care procurorul emite o ordonanță prin care clasează cauza, aceasta va putea ajunge, pe calea plângerii reglementate de dispozițiile art. 340 și ale art. 341 din Codul de procedură penală, la judecătorul de cameră preliminară în fața căruia, în condițiile art. 341 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală – dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală, petentul și intimații pot formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. În sfârșit, atunci când procurorul emite o ordonanță prin care renunță la urmărirea penală, ordonanța astfel pronunțată este verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 318 alin. (10) din Codul de procedură penală. Ulterior, această ordonanță se transmite, spre confirmare, judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, iar în fața acestuia persoana care a făcut sesizarea, părțile, suspectul, persoana vătămată ori altă persoană interesată pot invoca aspecte de nelegalitate și/sau netemeinicie a soluției pronunțate, în condițiile art. 318 alin. (12), (14) și (15) din Codul de procedură penală. … 17.Sub aspectul asigurării egalității în drepturi, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, că principiul consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. El nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, și Decizia nr. 89 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003). … 18.Totodată, Curtea a constatat că prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, paragraful 19, Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, paragraful 21, Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017, paragraful 23, Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017, paragraful 23, și Decizia nr. 651 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1000 din 18 decembrie 2017, paragraful 28). … 19.De asemenea, Curtea Constituțională – făcând referire la jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârile din 23 iulie 1968, 13 iunie 1979, 28 noiembrie 1984, 28 mai 1985, 16 septembrie 1996, 18 februarie 1999 și, respectiv, 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene“ împotriva Belgiei, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 35, 38 și 40, Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Larkos împotriva Ciprului, paragraful 29, și, respectiv, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24) – a reținut că aplicarea unui tratament diferit unor cazuri egale este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit prin tratamentul inegal (Decizia nr. 270 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 25, Decizia nr. 368 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, paragraful 25, Decizia nr. 573 din 20 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 13 noiembrie 2018, paragraful 30, și Decizia nr. 535 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 20 decembrie 2019, paragraful 25). … 20.Curtea constată că soluțiile de clasare nu pot genera situații similare cu cele determinate de emiterea de către procuror a unor ordonanțe având un alt obiect, astfel că lipsa instituirii unui termen în care poate fi formulată plângerea împotriva actelor procurorului, altele decât soluțiile de clasare, nu este de natură să conducă la o încălcare a principiului egalității cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, principiu consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. … 21.Prin urmare, posibilitatea formulării la procurorul ierarhic superior – oricând în cursul urmăririi penale – a plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta constituie o garanție procesuală, iar lipsa instituirii unui termen – în care poate fi formulată plângerea împotriva actelor procurorului, altele decât soluțiile de clasare, termen care să suspende de drept efectuarea procedurii legale de sesizare a instanței prin rechizitoriu – are ca scop asigurarea celerității soluționării cauzelor penale, fără a reprezenta un impediment în calea accesului liber la justiție și fără a aduce vreo atingere dreptului la un proces echitabil, drept a cărui respectare se apreciază în contextul întregii proceduri judiciare. … 22.Prevederile art. 52 alin. (1) din Constituție referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică nu sunt aplicabile în cauza de față. … 23.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Teodor Aurelian Țîrcomnicu în Dosarul nr. 2.033/214/2017/a1 al Judecătoriei Costești și constată că dispozițiile art. 339 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Costești și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 ianuarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește