DECIZIA nr. 309 din 11 mai 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Mureș din Târgu Mureș în Dosarul nr. 13.139/320/2016/a3 al Judecătoriei Târgu Mureș – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.252D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă că partea Cristian Ioan Negru a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta mai arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate și solicită menținerea jurisprudenței acesteia. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 23 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 13.139/320/2016/a3, Judecătoria Târgu Mureș – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Mureș din Târgu Mureș într-un dosar având ca obiect soluționarea unui recurs în materia insolvenței. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât restrâng dreptul justițiabilului de a propune probele numai prin cererea de chemare în judecată sau prin întâmpinare. … 7.Reclamantul este afectat de această restrângere, pentru că judecata este un proces dinamic, în care elementele de noutate sunt inerente și țin atât de cauze obiective, cât și de cauze subiective, precum cele de strategie sau de tactică ale subiecților procesuali, însă pârâtul este cu atât mai afectat, cu cât are o poziție în principiu pasivă. Sarcina probei revine celui care cere realizarea unui drept. Într-o judecată corectă, n-ar trebui să i se impute pârâtului pasivitatea, mai ales dacă este adoptată într-o primă fază a procesului și nici să fie constrâns la această pasivitate, dacă ulterior înțelege să renunțe la ea. … 8.Pe de altă parte, reclamantul poate previziona mai bine cursul procesului, tocmai pentru că revenindu-i sarcina probelor se poate presupune că le și deține deja (dacă este vorba despre înscrisuri) și își poate evalua mai bine mijloacele, pe când pârâtul este constrâns la expectativă și reacție. Cerința art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă pune, de fapt, părțile în situații de inegalitate procesuală. Oricâtă abilitate sau diligență ar avea părțile, nu pot fi prevăzute, din chiar momentul redactării și depunerii cererii de chemare în judecată sau al întâmpinării, toate probele care ar fi necesare, utile sau pertinente cauzei. … 9.Deși la alin. (2) al aceluiași articol se prevăd câteva excepții de la aplicarea decăderii din dreptul de a propune probe, nu se înlătură restrângerile și împiedicările în aflarea adevărului, pentru că se lasă la aprecierea judecătorului dacă se vor aplica sau nu acele excepții, iar practica judiciară a demonstrat și demonstrează tot timpul că judecătorul este tentat să aplice mai curând sancțiunea decăderii din dreptul de a propune o probă decât să deschidă calea excepțiilor. … 10.Prin art. 22 din Codul de procedură civilă i se dă judecătorului un rol care este limitat, pentru că i se atribuie îndatorirea să stăruie „pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului“, iar nu „aflarea adevărului“, or, greșeala este deja inclusă în prevederile art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel încât însăși prevenirea acestei greșeli devine o greșeală în aflarea adevărului. Or, dacă este vorba despre aflarea adevărului, despre dreptate și despre justiție, limitările n-au ce căuta aici. … 11.Judecătoria Târgu Mureș – Secția civilă și-a exprimat opinia, apreciind că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile constituționale invocate nu exclud instituirea unor dispoziții legale care să asigure disciplinarea părților și exercitarea drepturilor procedurale în condiții strict reglementate, evitându-se cauzarea tergiversării excesive a soluționării litigiilor. Alin. (2) al art. 254 din Codul de procedură civilă asigură posibilitatea părții legitim împiedicate să solicite proba în termenul prevăzut la alin. (1) să obțină administrarea ei, în contextul îndeplinirii condițiilor art. 258 din Codul de procedură civilă, sens în care s-a pronunțat, de altfel, și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 392 din 28 mai 2015. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse și oral, în cazurile anume prevăzute de lege.“ … 16.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 24 – Dreptul la apărare și ale art. 124 alin. (1) și (2) privind înfăptuirea justiției. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 392 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 12 august 2015, paragrafele 13-15, s-a mai pronunțat asupra prevederilor art. 254 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă prin raportare la dispozițiile art. 194 lit. e) tezele întâi și a cincea din Codul de procedură civilă, a analizat critici similare ca în prezenta cauză și a constatat că prevederile menționate sunt constituționale. … 18.Curtea a reținut că reclamantul este cel care declanșează procesul civil prin introducerea cererii de chemare în judecată. Odată cu formularea pretențiilor, acesta trebuie să facă cunoscute pârâtului atât motivele de fapt și de drept, cât și dovezile pe care se întemeiază cererea, astfel cum prevede art. 14 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În ceea ce privește proba cu martori, legiuitorul a instituit prin art. 194 alin. (1) lit. e) tezele întâi și a cincea din Codul de procedură civilă obligația indicării numelui, prenumelui și adresei acestora, deoarece, în concepția Codului de procedură civilă, capetele de cerere trebuie să se sprijine pe probe individualizate, iar nu pe o determinare generică a acestora. Dacă probele nu sunt individualizate, capetele de cerere se vor sprijini doar pe afirmațiile reclamantului, ceea ce ar duce la întârzierea soluționării cauzei prin acordarea de termene succesive. Or, prin obligația ce incumbă reclamantului de a indica în cererea de chemare în judecată, atunci când se solicită proba cu martori, numele, prenumele și domiciliul acestora, legiuitorul a dorit instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil (a se vedea în acest sens Decizia nr. 27 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 25 martie 2015, paragrafele 12 și 13). … 19.Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 254 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă prin raportare la prevederile art. 21 din Legea fundamentală, Curtea a reținut că neindicarea numelui, prenumelui și adresei martorilor prin cererea de chemare în judecată atrage sancțiunea procedurală a decăderii, configurarea și reglementarea acestei sancțiuni ținând de opțiunea legiuitorului, în temeiul art. 61 alin. (1) și al art. 126 alin. (2) din Constituție. Această opțiune nu poate avea însă ca efect atingerea substanței dreptului, respectiv, în cazul de față, a accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Sancțiunea decăderii impusă de legiuitor urmărește un scop legitim, respectiv disciplinarea părților, asigurarea celerității judecării cauzei, ea este adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop în sensul că posibilitatea indicării și individualizării respectivei probe a fost una efectivă – și nu iluzorie – în etapa anterioară începerii propriu-zise a judecății. În privința existenței unui just echilibru între interesele concurente, respectiv cel de bună administrare a justiției, în vederea asigurării unei ordini și discipline procesuale, pe de o parte, și exigențele accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, pe de altă parte, Curtea a reținut că între acestea nu există un dezechilibru, întrucât sancțiunea procesuală impusă nu este nici excesivă și nici nerezonabilă, din contră, ea asigură părților un cadru procesual stabil, ceea ce determină o previzibilitate sporită în privința desfășurării ulterioare a procesului. Astfel, pârâtul nu va putea fi surprins de folosirea altor dovezi direct în faza de judecată, ceea ce echivalează cu existența unui climat de ordine și de predictibilitate necesar pentru exercitarea în condiții optime a oricărui drept fundamental. Așadar, sancțiunea procesuală a decăderii este una proporțională cu scopul legitim urmărit și nu este de natură a afecta substanța dreptului de acces la justiție și nici a celui la un proces echitabil. De altfel, Curtea reține că nu se pot absolutiza nici exigențele dreptului de acces la justiție, acesta trebuind, pe de o parte, să cunoască o reglementare statală corespunzătoare, iar, pe de altă parte, să se integreze în concepția procesului civil, astfel cum acesta a fost configurat de noua reglementare procesual civilă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 18 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 23 martie 2015, paragraful 12). … 20.Curtea a reținut că dreptul la un proces echitabil – respectiv dreptul la apărare ca o componentă a acestuia – este garantat și de prevederile Codului de procedură civilă, care conferă judecătorului anumite prerogative în temeiul cărora poate administra toate probele necesare soluționării cauzei, iar părții dreptul de a se apăra, chiar și atunci când a fost decăzută din dreptul de a administra o probă. Astfel, potrivit prevederilor art. 254 alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanța va dispune ca părțile să completeze probele, dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc. Totodată, potrivit prevederilor art. 263 din Codul de procedură civilă, partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuși să se apere, discutând în fapt și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții potrivnice (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 18 din 21 ianuarie 2015, precitată, paragraful 13). … 21.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Mureș din Târgu Mureș, în Dosarul nr. 13.139/320/2016/a3 al Judecătoriei Târgu Mureș – Secția civilă și constată că prevederile art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureș – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește