DECIZIA nr. 307 din 7 mai 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 8 august 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 40
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 40
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 30
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 30
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 40
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 30
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 40
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 30
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 40
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 30
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 40
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 30
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 9REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 40
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 40
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 30
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 8 19/02/2018
ART. 11REFERIRE LALEGE 329 05/11/2009 ART. 7
ART. 11REFERIRE LALEGE 329 05/11/2009 ANEXA 1
ART. 11REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 22
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 40
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 40
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 30
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 40
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 30
ART. 17REFERIRE LALEGE 40 22/03/2016
ART. 17REFERIRE LALEGE 177 30/06/2015 ART. 1
ART. 17REFERIRE LAOUG 46 23/10/2015 ART. 7
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 43
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 40
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 30
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 16
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 25
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 30
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 40
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 8 19/02/2018
ART. 22REFERIRE LALEGE 329 05/11/2009 ART. 7
ART. 22REFERIRE LALEGE 329 05/11/2009 ANEXA 1
ART. 22REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 22
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 40
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 8 19/02/2018
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 8 19/02/2018
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 40
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 30
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 633 08/10/2015
ART. 26REFERIRE LALEGE 500 11/07/2002
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995 ART. 40
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 30
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 137
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 137
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și ale art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, în forma în vigoare la data de 23 ianuarie 2015, excepție ridicată de Delia Maria Sut și Damian Ionică Sut în Dosarul nr. 10.689/190/2017 al Judecătoriei Bistrița – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 678D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 959D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 din Legea nr. 50/1991 și ale art. 40 din Legea nr. 10/1995, excepție ridicată de Daniel Sidor și Mariana Sidor în Dosarul nr. 7.913/190/2017 al Judecătoriei Bistrița – Secția civilă.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 959D/2018 la Dosarul nr. 678D/2018, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că prin stabilirea unor cote procentuale nu este încălcat principiul justei așezări a sarcinilor fiscale, astfel cum acesta a fost analizat în jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 4 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 10.689/190/2017, și prin Încheierea din 22 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.913/190/2017, Judecătoria Bistrița – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și ale art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții. Excepția a fost ridicată de Delia Maria Sut și Damian Ionică Sut, precum și de Daniel Sidor și Mariana Sidor în cauze având ca obiect pretenții.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie obligația persoanei care edifică o construcție de a achita „o cotă“ reprezentând un procent din valoarea construcției (conform art. 30 din Legea nr. 50/1991) și un procent din cheltuielile aferente edificării construcției (conform art. 40 din Legea nr. 10/1995). Această „cotă“ nu este prevăzută de Codul fiscal, acest act normativ enumerând expres categoria de taxe și impozite pe care contribuabilul trebuie să le achite, categorie care nu include și noțiunea de „cotă“ consacrată de prevederile legale criticate. Această „cotă“ poate fi asimilată noțiunii largi de „prestație“ utilizată de art. 56 din Constituție, dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: să fie prevăzută de lege – condiție îndeplinită în speță – și să vizeze o „situație excepțională“. Această din urmă condiție nu este îndeplinită, de vreme ce din prevederile legale criticate nu rezultă vreo situație cu caracter „excepțional“ care să impună o asemenea prestație.9.De asemenea, din modalitatea în care sunt redactate prevederile legale ce formează obiectul excepției, rezultă că, în fapt, se introduce o triplă taxare. Astfel, în funcție de valoarea construcției, se stabilește cuantumul autorizației de construcție, venit la buget, potrivit Codului fiscal, la aceeași valoare a aceleiași construcții se stabilește și o altă „cotă“, potrivit art. 30 din Legea nr. 50/1991, și la valoarea aceleiași construcții, se stabilește și o altă „cotă“, în temeiul art. 40 din Legea nr. 10/1995. Prin urmare, principiul justei așezări a sarcinilor fiscale datorate de contribuabilul care își construiește o casă este înfrânt.10.Judecătoria Bistrița – Secția civilă, în Dosarul nr. 678D/2018, consideră că prevederile art. 30 din Legea nr. 50/1991 și ale art. 40 din Legea nr. 10/1995 nu încalcă dispozițiile art. 56 din Constituție. Instanța reține că cele două cote în discuție sunt prevăzute de lege și respectă criteriile fixate în jurisprudența Curții Constituționale privind principiul justei așezări a sarcinilor fiscale, și anume: (1) este un principiu subordonat legalității, egalității, echității și justiției sociale integrat în cadrul general al fiscalității; (2) presupune că fiscalitatea trebuie să fie proporțională, rezonabilă, echitabilă și nediscriminatorie; (3) nivelul de fiscalitate trebuie determinat conform unor criterii financiare obiective, raționale; (4) sarcina fiscală trebuie prevăzută în detaliu, menționând în mod cumulativ și expres: baza impozabilă certă, categoria de venit, suma datorată și modul de calcul; contraprestația în cazul taxelor; (5) principiul trebuie să țină cont de capacitatea contributivă a contribuabililor.11.Judecătoria Bistrița – Secția civilă, în Dosarul nr. 959D/2018, opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, deoarece noțiunea de „cotă“ nu poate fi asimilată celei de „prestație“, natura juridică a acestei obligații fiind dezlegată prin Decizia nr. 8 din 19 februarie 2018 privind interpretarea și aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 329/2009 și poziția 5 din anexa nr. 1 la aceeași lege, precum și cu prevederile art. 21 și 22 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, obligația de plată a sumei echivalente cu cota de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcțiilor și a lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 și pentru care se emit, în condițiile legii, autorizații de construire fiind o obligație fiscală, pronunțată de Înalta Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate astfel cum este reținut în dispozitivul actului de sesizare în Dosarul nr. 678D/2018, îl constituie prevederile art. 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și ale art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, în forma în vigoare la data de 23 ianuarie 2015.16.De asemenea, în Dosarul nr. 959D/2018, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și ale art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții. Din examinarea notelor scrise ale autorilor excepției rezultă că aceștia au în vedere prevederile legale criticate în forma în vigoare la data procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor de construcții, respectiv iulie 2014.17.Referitor la prevederile art. 40 din Legea nr. 10/1995, Curtea observă că acestea au fost modificate prin art. I pct. 28 din Legea nr. 177/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 2 iulie 2015. Legea nr. 10/1995 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 11 septembrie 2015, iar în urma renumerotării textelor, art. 40 a devenit art. 43 din Legea nr. 10/1995. Prevederile art. 43 din Legea nr. 10/1995, republicată, au fost modificate prin art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2015 pentru stabilirea unor măsuri financiare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 28 octombrie 2015, aprobată prin Legea nr. 40/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 24 martie 2016. Legea nr. 10/1995 a fost, din nou, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 30 septembrie 2016.Însă, având în vedere că în cauzele deduse judecății produc efecte juridice prevederile legale criticate, în forma în vigoare la data de 23 ianuarie 2015, respectiv iulie 2014, și în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum și că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează art. 30 din Legea nr. 50/1991 și art. 40 alin. 1 și 2 dinLegea nr. 10/1995, Curtea urmează a examina constituționalitatea prevederilor art. 30 din Legea nr. 50/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, și ale art. 40 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 24 ianuarie 1995, având următorul cuprins:– Art. 30 din Legea nr. 50/1991:(1)Cheltuielile pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism și autorizarea executării lucrărilor de construcții se suportă de către investitori, în valoare echivalentă cu o cotă de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate, cu excepția celor prevăzute la art. 3 lit. b) și a lăcașurilor de cult.(2)Virarea sumelor stabilite conform dispozițiilor alin. (1) se face în contul inspectoratelor teritoriale în construcții, județene, respectiv al municipiului București, după caz, o dată cu transmiterea înștiințării privind data începerii lucrărilor, astfel cum se prevede la art. 7 alin. (8). Întârzierea la plată a cotei prevăzute la alin. (1) se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăși suma datorată. Disponibilitățile la finele anului din veniturile extrabugetare se reportează în anul următor și au aceeași destinație.(3)Cota stabilită la alin. (1) se aplică și diferențelor rezultate din actualizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face o dată cu recepția la terminarea lucrărilor.“;– Art. 40 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/1995:Investitorii sau proprietarii vor vira lunar către Inspectoratul de Stat în Construcții – I.S.C. din subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței o sumă echivalentă cu o cotă de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcțiilor și a lucrărilor prevăzute la art. 2 și pentru care se emit, în condițiile legii, autorizații de construire, cu excepția proprietarilor, persoane fizice, care execută lucrări de consolidare și reparații la locuințele din proprietate. Calculul și virarea sumelor respective se fac eșalonat, concomitent cu plata prestațiilor. Inspectoratul de Stat în Construcții – I.S.C. utilizează 70% din fondul astfel constituit pentru îndeplinirea atribuțiilor, potrivit prevederilor legale, și virează 30% din acest fond în contul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, care îl utilizează pentru:a)elaborarea reglementărilor tehnice în construcții, urbanism, amenajarea teritoriului și habitat, precum și a cercetărilor, testărilor, documentațiilor, studiilor, auditului, băncilor de date și realizării de prototipuri necesare fundamentării reglementărilor specifice domeniului. Tipurile de reglementări și de cheltuieli aferente se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și aprobat prin hotărâre a Guvernului;b)executarea prin Compania Națională de Investiții – «C.N.I.» – S.A. a unor lucrări de intervenție în primă urgență la construcții vulnerabile și care prezintă pericol public, în vederea asigurării cerinței de rezistență și stabilitate, a prevenirii și atenuării efectelor riscurilor naturale cauzate de cutremure de pământ, inundații, alunecări de teren, tasări și/sau prăbușiri de teren și, după caz, pentru expertizarea și proiectarea lucrărilor necesare. Criteriile și modul de alocare a sumelor se stabilesc prin norme metodologice elaborate de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și aprobate prin hotărâre a Guvernului.Întârzierile la plată a cotelor de către investitor sau proprietar, prevăzute la alin. 1, se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăși suma datorată.18.În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 56 privind contribuțiile financiare și prevederilor art. 16 – Evitarea paralelismelor și art. 25 – Determinarea conceptelor și noțiunilor, cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 30 din Legea nr. 50/1991 stabilesc obligația investitorilor de a suporta cheltuielile pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism și autorizarea executării lucrărilor de construcții și de a plăti, în acest sens, o cotă de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate.20.De asemenea, prevederile art. 40 din Legea nr. 10/1995 stabilesc obligația investitorilor sau a proprietarilor de a vira lunar către Inspectoratul de Stat în Construcții – I.S.C. din subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței o sumă echivalentă cu o cotă de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcțiilor și a lucrărilor prevăzute la art. 2 din lege și pentru care se emit, în condițiile legii, autorizații de construire. Inspectoratul de Stat în Construcții – I.S.C. utilizează 70% din fondul astfel constituit pentru îndeplinirea atribuțiilor, potrivit prevederilor legale, și virează 30% din acest fond în contul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.21.Sub acest aspect Curtea reține că prevederile legale criticate consacră obligații fiscale sub forma unor contribuții financiare pe care investitorii în domeniul lucrărilor de construcții trebuie să le achite.22.De asemenea, Curtea observă că problema de drept referitoare la natura juridică a cotei prevăzute de art. 40 din Legea nr. 10/1995 a constituit obiectul analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, prin Decizia nr. 8 din 19 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 25 mai 2018, a decis că: „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 329/2009 și poziția 5 din anexa nr. 1 la aceeași lege, precum și cu prevederile art. 21 și 22 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, obligația de plată a sumei echivalente cu cota de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcțiilor și a lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 și pentru care se emit, în condițiile legii, autorizații de construire este o obligație fiscală“.23.Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerentele deciziei amintite că „obligația de plată menționată se încadrează în noțiunea de taxă fiscală, fiind o prelevare cu caracter fiscal destinată a alimenta bugetul de stat, în considerarea serviciului prestat de instituția publică, de control al calității construcțiilor, fără a fi un echivalent al acestui serviciu“ (a se vedea paragraful 74 din Decizia nr. 8 din 19 februarie 2018).24.De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că „Legea definește creanțele fiscale în funcție de destinația sumelor, iar nu în funcție de statutul colectorului. Distincția în funcție de colectarea la bugetul de stat a sumelor direct sau indirect, prin intermediul unei instituții publice, este, de asemenea, nerelevantă din perspectiva calificării creanței fiscale și, respectiv, a obligației fiscale.“ (a se vedea paragraful 79 din Decizia 8 din 19 februarie 2018, precitată).25.În raport cu cele expuse, Curtea Constituțională reține că cele două cote prevăzute de art. 30 din Legea nr. 50/1991 și art. 40 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/1995, chiar dacă nu sunt calificate în mod expres de lege ca fiind „taxe“, au semnificația unor obligații fiscale, care se circumscriu domeniului de aplicare a dispozițiilor art. 56 din Constituție a cărui denumire marginală este „Contribuțiile financiare“. Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 56 alin. (1) și (2) din Constituție.26.Referitor la susținerea autorilor excepției potrivit căreia cotele prevăzute de dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate reprezintă „alte prestații“, interzise de prevederile art. 56 alin. (3) din Constituție, Curtea constată că, în raport cu cele enunțate anterior, o asemenea susținere nu poate fi reținută. Astfel, cotele prevăzute de art. 30 din Legea nr. 50/1991 și art. 40 din Legea nr. 10/1995 reprezintă contribuții financiare, stabilite prin lege, potrivit opțiunii legiuitorului în constituirea și repartizarea fondurilor financiare publice, prevăzute de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. În acest sens, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 137, care stabilesc că: „Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege“, legiuitorul are libertatea, indiferent de calitatea contribuabilului, să reglementeze formarea resurselor financiare ale statului, adică să stabilească categoriile de venituri care vor urma să formeze resursele financiare ale statului (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 633 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 7 decembrie 2015).27.În fine, Curtea constată că invocarea unor dispoziții din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative nu poate fi primită, deoarece controlul constituționalității prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constituționale sau cuprinse în convenții și tratate la care România este parte, și nu la alte dispoziții sau acte normative din legislația internă.28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Delia Maria Sut și Damian Ionică Sut în Dosarul nr. 10.689/190/2017 al Judecătoriei Bistrița – Secția civilă și de Daniel Sidor și Mariana Sidor în Dosarul nr. 7.913/190/2017 al Judecătoriei Bistrița – Secția civilă și constată că prevederile art. 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și ale art. 40 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Bistrița – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 mai 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x