DECIZIA nr. 307 din 25 mai 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Farkas Janos în Dosarul nr. 3.458/112/2011 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.744 D/2019. ... 2.->La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. ... 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se susține că autorul este nemulțumit de felul în care instanța de judecată a soluționat o cerere a sa referitoare la reunirea unor cauze, dar și că o parte dintre susținerile acestuia nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată prezenta excepție. Pe de altă parte, se arată că textul criticat reglementează într-o manieră clară și previzibilă cauzele care pot face obiectul unei astfel de reuniri și condițiile în care această operațiune juridică este obligatorie sau, dimpotrivă, este lăsată la latitudinea instanței de judecată. ... 
CURTEA,->>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 3 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.458/112/2011, Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Farkas Janos într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat de autorul excepției împotriva sentinței penale prin care a fost condamnat pentru comiterea a două infracțiuni de înșelăciune și a unei infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că dispozițiile art. 43 din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât folosesc o terminologie ambiguă, care nu permite nici justițiabilului, nici instanței să aprecieze care sunt cazurile în care se impune reunirea cauzelor penale. Se susține că, în aceste condiții, aprecierea instanțelor cu privire la reunirea cauzelor este una subiectivă, iar prin hotărârile pronunțate în acest sens, aceste instanțe sunt abilitate să legifereze, atribuție ce aparține, în mod exclusiv Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a țării. Se mai susține că prevederile art. 43 alin. (1) din Codul de procedură penală creează discriminare între inculpați aflați în aceeași situație juridică, prin faptul că permit acordarea de către instanțele de judecată a unui regim juridic privilegiat, prin reunirea cauzelor, potrivit unor criterii subiective, care țin de aprecierea judecătorului. Sunt invocate, totodată, jurisprudența Curții Constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la standardele de calitate a legii. … 6.Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile și că acestea reglementează cu claritate ipotezele în care instanța de judecată este obligată să procedeze la reunirea cauzelor și care sunt situațiile în care operațiunea de reunire a cauzelor este lăsată la aprecierea acesteia. Se arată că, într-adevăr, actuala reglementare nu mai prevede posibilitatea reunirii cauzelor și a desființării hotărârii anterioare în cazul în care pentru anumite acte dintre cele care intră în conținutul infracțiunii s-a pronunțat deja o hotărâre judecătorească definitivă (soluție legislativă ce se regăsea la art. 335 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968), pentru această ipoteză prevăzându-se, la art. 585 din Codul de procedură penală, raportat la art. 37 din Codul penal, doar posibilitatea modificării pedepsei, dar că această soluție legislativă nu contravine dispozițiilor constituționale și convenționale invocate în prezenta cauză. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 43 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: (1)Instanța dispune reunirea cauzelor în cazul infracțiunii continuate, al concursului formal de infracțiuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracțiune.(2)Instanța poate dispune reunirea cauzelor, dacă prin aceasta nu se întârzie judecata, în următoarele situații:a)când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană; … b)când la săvârșirea unei infracțiuni au participat două sau mai multe persoane; … c)când între două sau mai multe infracțiuni există legătură și reunirea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiției. … (3)Dispozițiile alin. (1) și (2) sunt aplicabile și în cazurile în care în fața aceleiași instanțe sunt mai multe cauze cu același obiect. … 11.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) referitoare la principiul separației puterilor în stat și la calitatea legii, ale art. 11 cu privire la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 61 alin. (1) cu privire la rolul și structura Parlamentului, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției și ale art. 148 alin. (2) și (4) cu privire la integrarea în Uniunea Europeană, precum și dispozițiilor art. 6 paragrafele 1 și 3 și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil și la principiul legalității incriminării. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia a mai formulat criticile invocate în prezenta cauză cu privire la dispozițiile art. 43 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție de neconstituționalitate ce a format obiectul Dosarului nr. 186D/2016 al Curții Constituționale, și a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 719 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 15 februarie 2017. … 13.Prin Decizia nr. 719 din 6 decembrie 2016, precitată, paragrafele 15-25, Curtea a reținut că legiuitorul a prevăzut la art. 43 alin. (1) din Codul de procedură penală situațiile în care instanța de judecată este obligată să procedeze la reunirea cauzelor penale, respectiv în cazul infracțiunii continuate, al concursului formal de infracțiuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracțiune, iar, la alin. (2) al aceluiași art. 43, situațiile în care se poate dispune reunirea cauzelor, dar această soluție este lăsată la aprecierea instanței, respectiv când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, când la săvârșirea unei infracțiuni au participat două sau mai multe persoane și când între două sau mai multe infracțiuni există legătură și reunirea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiției. … 14.Curtea a reținut că scopul reunirii cauzelor este acela al asigurării aflării adevărului, prin realizarea tuturor cercetărilor de către aceleași organe de cercetare în același timp, pentru o corectă și coerentă administrare a probelor, în acest fel putând fi lămurite contradicțiile dintre declarațiile martorilor audiați, prin confruntări și prin administrarea altor probe necesare. … 15.Analizând dispozițiile art. 43 din Codul de procedură penală, Curtea constată că, spre deosebire de norma juridică reglementată la alin. (2) al articolului anterior menționat, care nu oferă certitudinea conexării cauzelor în situațiile enumerate la lit. a)-c) din cuprinsul său, prevăzând doar dreptul instanței de a dispune reunirea cauzelor atunci când apreciază că această soluție este oportună pentru buna înfăptuire a justiției, norma de la art. 43 alin. (1) din Codul de procedură penală, criticată de autorul excepției, obligând instanța de judecată să procedeze la reunirea cauzelor, creează pentru inculpatul care a săvârșit mai multe infracțiuni o stare de previzibilitate sub aspectul reunirii cauzelor în care este judecat. Astfel, în situația săvârșirii de către acesta a unei infracțiuni continuate, a unui concurs formal de infracțiuni sau a unor acte materiale care, împreună, alcătuiesc o singură infracțiune, acesta poate avea certitudinea reunirii cauzelor. … 16.Primele două ipoteze prevăzute în cuprinsul dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Codul de procedură penală beneficiază de definiții legale, prevăzute în partea generală a Codului penal. Astfel, infracțiunea continuată este reglementată la art. 35 alin. (1) din Codul penal și constă în săvârșirea de către o persoană, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, a unor acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. De asemenea, concursul formal de infracțiuni este prevăzut la art. 38 alin. (2) din Codul penal, conform căruia acesta există atunci când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni. … 17.Ce-a de-a treia ipoteză juridică enumerată în textul criticat este cea în care două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracțiune. Aceasta presupune încadrarea de către instanța de judecată, în urma analizei realizate, a actelor materiale săvârșite de inculpat și care nu constituie o infracțiune continuată sau un concurs formal de infracțiuni în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni. Prin urmare, în ipoteza analizată, instanța de judecată este chemată ca, pornind de la definiția infracțiunii, prevăzută la art. 15 din Codul penal, prin aplicarea celorlalte dispoziții legale din partea generală a aceluiași cod, coroborate cu cele din partea specială a Codului penal și din cuprinsul legilor speciale ce reglementează infracțiuni, să stabilească dacă faptele analizate constituie sau nu o singură infracțiune și să o determine. … 18.Operațiunea de stabilire a încadrării juridice a faptelor săvârșite, conform dispozițiilor legale de drept penal substanțial, constituie o etapă a procesului de aplicare a legii penale de către instanțele judecătorești, realizată în scopul soluționării cauzelor penale ce au ca obiect stabilirea vinovăției sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni și aplicarea unei pedepse. Aceasta este prezentă, în mod obligatoriu, în toate cauzele penale anterior menționate, intervenind inclusiv în primele două situații prevăzute la art. 43 alin. (1) din Codul de procedură penală, în care instanța este chemată să stabilească dacă faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc condițiile legale, prevăzute la art. 35 alin. (1) și art. 38 alin. (2) din Codul penal, pentru a putea fi calificate drept infracțiune continuată sau concurs formal de infracțiuni. … 19.Această activitate a organelor judiciare de stabilire a încadrării juridice a faptelor cercetate nu este, însă, de natură a lipsi de claritate, precizie și previzibilitate normele penale și procesual penale, ci reprezintă consecința directă a atribuției organelor judiciare de aplicare a legii, atribuție ce constituie o aplicare directă în legislația procesual penală a prevederilor constituționale ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (1) și (2) referitoare la instanțele judecătorești, conform cărora justiția se înfăptuiește în numele legii și se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. … 20.Așa fiind, Curtea reține că nu poate fi susținută încălcarea, prin textul criticat, a dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii și nici a dispozițiilor art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ce reglementează principiul legalității incriminării, întrucât necesitatea intervenției operațiunilor de încadrare juridică a faptelor săvârșite de către instanțele de judecată, în vederea stabilirii existenței uneia dintre ipotezele juridice prevăzute la art. 43 alin. (1) din Codul penal, nu lipsește destinatarii textului criticat de posibilitatea de a-și adapta conduita potrivit exigențelor acestuia. … 21.În acest sens, Curtea Constituțională a stabilit, în jurisprudența sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, paragrafele 31 și 32, că, oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal, că nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna și că, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre. Prin urmare, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de contencios constituțional a conchis că art. 7 paragraful 1 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, și Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93). … 22.În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin dispozițiile art. 43 alin. (1) din Codul de procedură penală, a prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală referitoare la egalitatea în drepturi, Curtea constată că, prin aceeași jurisprudență, a statuat că norma constituțională anterior menționată vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, și Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015). Așa fiind, textul criticat, ce reglementează reunirea cauzelor în scopul soluționării împreună a acestora, conform dispozițiilor procesual penale, nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. … 23.Pentru motivele mai sus invocate, Curtea a constatat că textul criticat constituie, de fapt, consecința aplicării de către legiuitor a dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și art. 61 alin. (1), și nu o încălcare a lor, acestea fiind reglementate, în acord cu politica penală a statului, conform rolului Parlamentului prevăzut la art. 61 alin. (1) anterior menționat și în marja de apreciere reglementată de acesta. … 24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus menționată, atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Având în vedere argumentele de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză, acestea sunt aplicabile mutatis mutandis și în privința prevederilor art. 43 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Farkas Janos în Dosarul nr. 3.458/112/2011 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori și constată că dispozițiile art. 43 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 mai 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește