DECIZIA nr. 306 din 19 mai 2022

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Daniela Băloi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (1) lit. d) și alin. (4) din Codul penal, ale art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorian Ion în Dosarul nr. 11.661/4/2019 al Tribunalului Ilfov – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.115D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că prin invocarea excepției se tinde la eliminarea unor condiții legale care trebuie îndeplinite în cazul liberării condiționate, situație care nu intră în sfera de competență a instanței de contencios constituțional. Textele de lege criticate sunt clare și previzibile, fără a cuprinde discriminări, iar aplicarea acestora față de o situație concretă reprezintă atributul exclusiv al organului administrativ sau judiciar competent. În ceea ce privește dispozițiile art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, apreciază că această reglementare reprezintă opțiunea legiuitorului, acesta prevăzând suficiente garanții în cazul admiterii unei excepții de neconstituționalitate. Invocă Decizia nr. 638 din 17 octombrie 2017, Decizia nr. 595 din 1 octombrie 2015, Decizia nr. 620 din 22 septembrie 2020, Decizia nr. 526 din 15 iulie 2021 și Decizia nr. 204 din 25 martie 2021. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Decizia penală nr. 457/C din 26 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 11.661/4/2019, Tribunalul Ilfov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (1) lit. d) și alin. (4) din Codul penal, ale art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorian Ion cu ocazia soluționării unei contestații formulate împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal încalcă prezumția de nevinovăție și libertatea individuală. Apreciază că ar trebui dispusă punerea sa în libertate din moment ce a declarat că nu dispune de sume de bani sau alte venituri. Susține că aceste dispoziții sunt neclare și imprevizibile, judecătorul având obligația de „a-l considera nevinovat“ în lipsa unor „probe ce dovedesc, dincolo de orice bănuială și îndoială, vinovăția privind încălcarea unei legi ce prevede sancționarea unei fapte considerate infracțiune“. Arată că prezumția de nevinovăție este un drept fundamental, judecătorul trebuind să comunice publicului și în mod special acuzării, procurorului, că suspectul/inculpatul/condamnatul este nevinovat. … 6.Referitor la dispozițiile art. 100 alin. (4) din Codul penal, arată că nu orice deținut este potrivit pentru munca disponibilă în penitenciare. Astfel, nu orice deținut are capacitatea fizică și intelectuală sau vârsta potrivită pentru a presta muncă, iar de multe ori penitenciarul nu poate asigura locuri de muncă pentru toți deținuții. Acest fapt creează discriminare în sensul că dintre toți deținuții cu un comportament corespunzător numai cei care au acces la un loc de muncă beneficiază de liberare condiționată mai devreme. Apreciind că discriminarea se realizează pe baza vârstei, educației, profesiei sau sănătății, consideră că ar trebui acordate „zile câștig“ pentru comportament corespunzător, pentru bună purtare. … 7.Susține că dispozițiile art. 100 alin. (4) din Codul penal instituie un drept iluzoriu, deoarece „efectul zilelor câștigate prin muncă nu este real, ele nefiind scăzute din perioada pedepsei executate“. Se încalcă astfel prevederile constituționale ale art. 20, 22, 23 și 41. … 8.În continuare, apreciază ca fiind lipsite de claritate și previzibilitate dispozițiile art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, deoarece textul nu „specifică dacă constituie obiectul acordării dreptului la liberare condiționată sau obiectul unui drept aparent devenit iluzoriu“. … 9.Tribunalul Ilfov – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că respingerea cererii petentului pentru neîndeplinirea unei condiții prevăzute de lege nu poate fi asimilată lipsei de acces la justiție, acces de care petentul a beneficiat în mod evident. Referitor la pretinsa discriminare, instanța judecătorească apreciază că dispozițiile criticate se aplică tuturor persoanelor private de libertate ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii pentru comiterea de infracțiuni ulterior intrării în vigoare a actualului Cod penal, persoane aflate într-o situație juridică fundamental distinctă de cele aflate în libertate. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. d) și alin. (4) din Codul penal, ale art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală. Legea nr. 254/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Dispozițiile art. 55^1 au fost introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017. Ulterior, dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal au fost abrogate prin art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1028 din 20 decembrie 2019. Curtea reține că art. III din Legea nr. 240/2019 stabilește că: „Prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, a măsurilor preventive privative de libertate, minorilor care execută măsuri educative în centre de detenție, în centre educative sau în penitenciare, respectiv minorilor care au executat pedepse în penitenciare, potrivit Legii nr. 15/1968 privind Codul penal al României, cu modificările și completările ulterioare, și care execută, la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsuri educative în centre de detenție, în aplicarea art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a prezentei legi“. În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la condiția ca textul criticat să fie „în vigoare“, Curtea a reținut că dispozițiile abrogate se aplică în continuare persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, urmând ca acestora să li se aplice măsura compensatorie prevăzută de art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și 23 decembrie 2019 (data intrării în vigoare a Legii nr. 240/2019). Așa fiind, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că dispozițiile criticate îndeplinesc condiția de a fi „în vigoare“, putând analiza constituționalitatea acestora. Dispozițiile criticate au următorul conținut:– Art. 100 alin. (1) lit. d) și alin. (4) din Codul penal: (1)Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă: […] d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate, […](4)În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani. … – Art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013: „La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.“; … – Art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală: „Ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei.“ …  … 14.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 41 referitor la munca și protecția socială a muncii, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 54 privind fidelitatea față de țară, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției, art. 131 alin. (2) privind rolul Ministerului Public, art. 132 alin. (1) referitor la statutul procurorilor și art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, invocă prevederile art. 1,3,5, 6,13,14,17 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și ale Declarației Universale a Drepturilor Omului. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal și ale art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, Curtea observă că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci face diverse aprecieri referitoare la punerea sa în libertate, obligațiile judecătorului cauzei în contextul respectării prezumției de nevinovăție, apreciind, totodată, că textul art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 nu „specifică dacă constituie obiectul acordării dreptului la liberare condiționată sau obiectul unui drept aparent devenit iluzoriu“. … 16.Având în vedere cele susținute în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulțumit, în realitate, de modul de aplicare a dispozițiilor criticate și de modalitatea de soluționare a cererilor sale. Curtea reține că modul de aplicare a dispozițiilor criticate și soluția pronunțată în cauză, elemente care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii acestuia, nu pot constitui motive de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului. A răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. … 17.În ceea ce privește dispozițiile art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, Curtea observă că autorul excepției nu formulează critici de neconstituționalitate, indicând doar prevederile constituționale pretins încălcate. Așa fiind, Curtea reține că, în jurisprudența sa, respectiv în Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a conturat structura inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a statuat că, în condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Ca atare, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține, în mod rezonabil, existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate. … 18.Or, Curtea constată că, în prezenta cauză, indicarea unor temeiuri constituționale nu este suficientă pentru determinarea criticilor vizate de autori. În același sens a statuat Curtea și prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional sar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“. Prin urmare, Curtea apreciază că, dat fiind caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate. Ca atare, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (2) raportate la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. … 19.Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal, ale art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. … 20.În ceea ce privește dispozițiile art. 100 alin. (4) din Codul penal, Curtea reține că, prin Decizia nr. 595 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 24 noiembrie 2015, și Decizia nr. 207 din 30 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 5 iulie 2017, a constatat că prevederile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal reglementează fracțiunile din pedeapsa închisorii ce trebuie executate pentru ca persoana condamnată să poată fi liberată condiționat. În aceste condiții, dispozițiile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal prevăd că în calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute la alin. (1) și (2) ale acestui articol se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.  … 21.În acest sens, art. 78 din Legea nr. 254/2013 reglementează dreptul la muncă al persoanelor condamnate, arătând că acestora li se poate cere să muncească, în raport cu tipul regimului de executare, ținându-se seama de calificarea, deprinderile și aptitudinile acestora, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranță, precum și de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora. … 22.Curtea a reținut că prevederile art. 78 anterior citat sunt aplicate în coroborare cu dispozițiile capitolului VI – „Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate“ al titlului III – „Executarea pedepselor privative de libertate“, art. 83-88, din aceeași lege, care prevăd regimul de prestare a muncii, munca prestată în cazuri speciale, durata muncii prestate, plata muncii prestate, repartizarea veniturilor și recuperarea pagubelor. Astfel, art. 78 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 prevede că munca persoanelor condamnate în penitenciare se realizează: în regim de prestări de servicii pentru persoane fizice sau persoane juridice, în interiorul ori exteriorul penitenciarului; în regie proprie; pentru activități cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului; în caz de calamitate; în caz de voluntariat; și în alte cazuri, în condițiile legii. De asemenea, dispozițiile art. 85 și 86 din Legea nr. 254/2013 stabilesc că durata muncii prestate este cea reglementată prin legislația muncii și că veniturile realizate de persoanele condamnate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale și se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice. Totodată, capitolul VII, art. 89-94, din Legea nr. 254/2013 reglementează participarea persoanelor condamnate la activități educative, de asistență psihologică și asistență socială, instruirea școlară, învățământul universitar și formarea profesională a persoanelor condamnate. În aceste condiții, art. 94 conține dispoziții speciale privind persoanele condamnate care prezintă dizabilități, stabilind la alin. (1) că Administrația Națională a Penitenciarelor și administrația penitenciarului dispun măsuri specifice pentru protecția sănătății fizice și psihice a unor astfel de persoane. Conform alin. (2) al art. 94, persoanelor condamnate care prezintă dizabilități li se asigură condiții pentru participarea la activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase adecvate nevoilor și personalității lor, în funcție de opțiunile și aptitudinile lor. Capitolul VIII din Legea nr. 254/2013 reglementează liberarea condiționată, art. 95 din lege condiționând liberarea condiționată a persoanei condamnate înainte de executarea în întregime a pedepsei privative de libertate de îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 99 și 100 din Codul penal. … 23.În aplicarea dispozițiilor penale anterior referite, care constituie din acest punct de vedere legea generală în materie, prevederile art. 96 din Legea nr. 254/2013 reglementează modul de calcul al părții din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate și/sau a instruirii școlare și formării profesionale. Potrivit alin. (1) al acestui articol, pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, în vederea acordării liberării condiționate, se calculează după cum urmează: a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă; b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă; c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopții, se consideră 3 zile executate pentru două nopți de muncă; d) în cazul participării la cursurile de școlarizare pentru formele de învățământ general obligatoriu, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an școlar; e) în cazul participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională; f) în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții și inovații brevetate, se consideră 30 de zile executate pentru fiecare lucrare științifică sau invenție și inovație brevetate. Potrivit alin. (2) al aceluiași text, reducerea fracțiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale nu poate fi revocată. … 24.Prin urmare, Curtea a constatat că atât prestarea unei munci de către persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, în condițiile dispozițiilor art. 83-88 din Legea nr. 254/2013, cât și participarea acestora la activități educative, de asistență psihologică și asistență socială, instruirea școlară, învățământul universitar și formarea profesională, precum și luarea în calcul a duratei acestor activități cu prilejul acordării liberării condiționate, potrivit art. 100 din Codul penal, după algoritmul prevăzut la art. 96 din Legea nr. 254/2013, reprezintă beneficii acordate de legiuitor, în condițiile legii, persoanelor condamnate apte să desfășoare asemenea activități. Astfel, persoanele condamnate inapte de muncă pot beneficia de dispozițiile art. 95 coroborate cu cele ale art. 96 alin. (1) lit. d)-f) din Legea nr. 254/2013, care echivalează absolvirea unui an universitar cu 30 de zile executate din pedeapsa închisorii, absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională cu 20 de zile executate din pedeapsa închisorii, iar elaborarea fiecărei lucrări științifice și a fiecărei invenții și inovații brevetate cu 30 de zile executate din pedeapsa închisorii. … 25.Din economia reglementării, Curtea a constatat că legiuitorul a stabilit cazuri de reducere a pedepsei de care pot beneficia și persoane inapte de muncă, adaptând practic reglementarea și la situația persoanelor cu handicap. Curtea a reținut că, în ceea ce privește principiul egalității în drepturi, a statuat în repetate rânduri în jurisprudența sa că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. … 26.De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 99 din 8 februarie 2012, și Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015). În aceste condiții, acordarea de către legiuitor a unor beneficii legale persoanelor condamnate nu este de natură a crea discriminare (a se vedea Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015). Aceste considerente sunt valabile și în privința persoanelor care sunt apte să beneficieze de prevederile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal și a celor care nu au aptitudinile fizice necesare pentru a se prevala de dispozițiile legale anterior referite. … 27.Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (4) din Codul penal este neîntemeiată. … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal, ale art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorian Ion în Dosarul nr. 11.661/4/2019 al Tribunalului Ilfov – Secția penală. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 100 alin. (4) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Ilfov – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește