DECIZIA nr. 306 din 18 iunie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18, ale art. 19 alin. (1), ale art. 22 alin. (1) și ale art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, precum și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Bratu în Dosarul nr. 16.915/200/2018 al Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.867D/2020. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă, în acest sens, deciziile nr. 296 din 9 iunie 2020 și nr. 607 din 16 iulie 2020. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 24 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 16.915/200/2018, Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18, ale art. 19 alin. (1), ale art. 22 alin. (1) și ale art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, precum și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Bratu în procedura de soluționare a apelului declarat de autor împotriva sentinței penale prin care a fost condamnat, în temeiul art. 348 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activități. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006, autorul acesteia susține, în esență, că în niciun text de lege nu este definită calitatea de preot și nici nu sunt reglementate atribuțiile preoțești, astfel încât sancțiunea penală fundamentată pe un enunț fără acoperire semantică juridică, legal consacrată, este contrară principiului nullum crimen sine lege, cu atât mai mult cu cât sunt restrânse drepturi fundamentale având rezonanță penală și este încălcat dreptul la libertatea conștiinței. Susține, totodată, că dispozițiile art. 18 din același act normativ instituie o veritabilă procedură de autorizare prin condiționarea „recunoașterii“ asociației religioase de criterii precum mărturisirea de credință proprie, funcționarea neîntreruptă timp de 12 ani, garanții de durabilitate, liste originale de adeziuni cuprinzând 0,1% din populația României. Apreciază că este neconstituțională obligația de a prezenta liste originale cu mărturisirea de credință proprie, câtă vreme art. 5 alin. (6) din Legea nr. 489/2006 prevede că este interzisă obligarea persoanelor să își menționeze religia, în orice relație cu autoritățile publice sau cu persoanele juridice de drept privat. Apreciază că, în acest fel, se încalcă dreptul la viața privată, libertatea de conștiință și libertatea religioasă. Reține că, în speță, statul român încalcă două obligații fundamentale, instituite prin art. 9 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv cea de neutralitate și cea de nediscriminare/imparțialitate. Susține că enunțul „rolul important al Bisericii Ortodoxe Române și al celorlalte biserici și culte recunoscute“, din cuprinsul dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 489/2006, contravine principiului neutralității și al nediscriminării. Apreciază că acest enunț poate fi făcut în orice context, de studii istorice, politice, sociale, simpozioane, manifestări internaționale, însă, prin includerea sa într-o lege organică, este de natură să dezechilibreze dreptul la libertatea de conștiință, garantat prin Declarația Universală a Drepturilor Omului. Susține, totodată, că dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 sunt neconstituționale, fiind contrare prevederilor art. 9 din Convenție, în sensul în care reglementează exclusiv modul de funcționare al cultelor, nu și pe cel al asociațiilor religioase cu personalitate juridică sau grupărilor religioase fără personalitate juridică. Or, cultul este doar una dintre formele de asociere prevăzute de lege, alături de asociațiile religioase sau grupările religioase. În consecință, apreciază că asociațiile religioase cu personalitate juridică și grupările religioase nu beneficiază de egalitate în fața legii, lucru dovedit de facto și de jure prin adresa Secretariatului de Stat al Cultelor din care rezultă că „numai cultele pot desemna preoți“. Din această perspectivă, consideră că și dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 489/2006 sunt contrare prevederilor art. 9 din Convenție. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, susține că dreptul la un proces echitabil dă judecătorului posibilitatea de a suspenda judecata cauzei în prezența unei posibile coliziuni între textul procedural și garanțiile procesuale conferite de art. 6 din Convenție, câtă vreme prezumția de nevinovăție constituie temeiul garanțiilor instituite de norma convențională, cu precizarea că acestea trebuie să fie efective, și nu iluzorii. Invocă dispozițiile art. 413 din Codul de procedură civilă, care prevăd că judecata poate fi suspendată, când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. … 6.Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că prevederile criticate sunt constituționale atât în privința clarității și previzibilității normei, cât și a conținutului său, deoarece se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în proceduri judiciare pe rolul instanțelor, nu încalcă niciuna dintre garanțiile ce compun echitatea procedurii, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Apreciază că, tocmai pentru garantarea principiului libertății religioase, legiuitorul a reglementat, prin Legea nr. 489/2006, doar condiții standard pentru autorizarea asociațiilor religioase, lăsând fiecărui cult posibilitatea de a-și stabili, în concret, condițiile de numire și atribuțiile reprezentanților săi. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 18, ale art. 19 alin. (1), ale art. 22 alin. (1) și ale art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, precum și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală. Curtea observă că, prin notele scrise, autorul formulează critici de neconstituționalitate și cu privire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 489/2006, iar, prin completarea excepției de neconstituționalitate, depusă în fața instanței de judecată, autorul formulează critici de neconstituționalitate și cu privire la dispozițiile art. 5 alin. (3) și ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 489/2006.  … 11.În aceste condiții, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (3), ale art. 7 alin. (2), ale art. 18, ale art. 19 alin. (1), ale art. 22 alin. (1) și ale art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014, precum și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală. Textele de lege criticate au următorul conținut: – Art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală: „(9) Ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei.“; … – Art. 5 alin. (3) din Legea nr. 489/2006: „[…] (3) Comunitățile religioase își aleg în mod liber structura asociațională în care își manifestă credința religioasă: cult, asociație religioasă sau grup religios, în condițiile prezentei legi.“[…]; … – Art. 7 alin. (2) din Legea nr. 489/2006: „[…] (2) Statul român recunoaște rolul important al Bisericii Ortodoxe Române și al celorlalte biserici și culte recunoscute în istoria națională a României și în viața societății românești.“; … – Art. 18 din Legea nr. 489/2006: „Asociația religioasă care solicită recunoașterea calității de cult va formula o cerere în acest sens la Secretariatul de Stat pentru Culte, însoțită de următoarea documentație: a) dovada că este constituită legal și funcționează neîntrerupt pe teritoriul României ca asociație religioasă de cel puțin 12 ani; b) listele originale cuprinzând adeziunile unui număr de membri cetățeni români cu domiciliul în România cel puțin egal cu 0,1% din populația României, conform ultimului recensământ; c) mărturisirea de credință proprie și statutul de organizare și funcționare, care să cuprindă: denumirea cultului, structura sa de organizare centrală și locală, modul de conducere, administrare și control, organele de reprezentare, modul de înființare și desființare a unităților de cult, statutul personalului propriu, precum și prevederile specifice cultului respectiv.“; … – Art. 19 alin. (1) din Legea nr. 489/2006: „(1) În termen de 60 de zile de la data depunerii cererii, Secretariatul de Stat pentru Culte înaintează Guvernului documentația de recunoaștere a cultului, însoțită de avizul său consultativ, întocmit pe baza documentației depuse.[…]“; … – Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 489/2006: „(1) Modificarea și completarea statutelor de organizare și funcționare sau codurilor canonice ale cultelor se comunică, spre recunoaștere, Secretariatului de Stat pentru Culte.“[…]; … – Art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 489/2006: (1)Cultele își aleg, numesc, angajează sau revocă personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.[…] (4)Exercitarea fără drept a atribuțiilor de preot constituie infracțiune și se pedepsește potrivit Codului penal.“ …  … 12.Curtea reține că dispozițiile art. 348 din Codul penal reglementează infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activități și au următorul cuprins: „Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.“ … 13.Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18, ale art. 19 alin. (1), ale art. 22 alin. (1) și ale art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006, autorul invocă atât dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind valorile supreme în statul de drept și principiul legalității, ale art. 20 alin. (1) și (2) privind tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 29 alin. (1), (2), (4) și (5) privind libertatea conștiinței, cât și prevederile art. 6 și 9 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și libertatea de gândire, de conștiință și de religie, ale art. 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, referitor la libertatea gândirii, conștiinței și religiei, și ale art. 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind libertatea gândirii, de conștiință și religie. Referitor la prevederile art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, autorul invocă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3), ale art. 7 alin. (2), ale art. 18, ale art. 19 alin. (1), ale art. 22 alin. (1) și ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 489/2006, Curtea constată că, astfel cum a fost formulată, aceasta ridică o problemă de admisibilitate dintr-o dublă perspectivă, și anume din punctul de vedere al structurii excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 489/2006, cu referire la motivarea acesteia, precum și al legăturii textelor de lege criticate cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.  … 15.În această situație, cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 489/2006, Curtea va reține cu prioritate problema de admisibilitate expres consacrată de dispozițiile art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, câtă vreme autorul invocă dispozițiile constituționale privind statul de drept și principiul legalității, privind tratatele internaționale referitoare drepturile omului și libertatea conștiinței, precum și prevederile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil și libertatea de gândire, de conștiință și de religie, fără să formuleze o motivare din care să rezulte în ce constă contrarietatea față de prevederile constituționale și din tratatele menționate, invocate, întrucât reținerea acesteia constituie un motiv dirimant, cu efect peremptoriu în ceea ce privește analiza celorlalte condiții de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate, indiferent de natura acestora, precum și în ceea ce privește analiza pe fond a excepției.  … 16.În aceste condiții, Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul de lege criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Curtea a precizat că aceeași soluție va fi urmată și în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie din cauza generalității sale, fie din cauza lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“. … 17.Având în vedere că în prezenta cauză autorul excepției de neconstituționalitate a procedat la simpla enumerare a dispozițiilor legale criticate și la enumerarea normelor constituționale și convenționale pretins încălcate, fără a prezenta motive sau argumente în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 489/2006, și cum din această formulare a excepției nu se poate deduce, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituționalitate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. … 18.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3), ale art. 7 alin. (2), ale art. 18, ale art. 19 alin. (1), ale art. 22 alin. (1) și ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 489/2006, Curtea constată, pe de o parte, că, în motivarea acesteia, este analizată o problemă de principiu cu privire la „procedura de autorizare prin condiționarea recunoașterii asociației religioase“, care, în opinia autorului, aduce atingere dreptului la viața privată, libertății de conștiință, libertății religioase și încalcă obligațiile convenționale de neutralitate și de nediscriminare/imparțialitate, precum și cu privire la pretinsa inegalitate de reglementare dintre asociațiile religioase și culte. Pe de altă parte, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în procedura de soluționare a apelului declarat de autor împotriva sentinței penale prin care a fost condamnat, în temeiul art. 348 din Codul penal raportat la art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activități, respectiv aceea de preot. Cu alte cuvinte, Curtea constată că textele de lege criticate, care reglementează cu privire la structura asociațională în care comunitățile religioase aleg să își manifeste credința, cu privire la rolul Bisericii Ortodoxe Române, cu privire la recunoașterea calității de cult a asociației religioase, cu privire la modificarea și completarea statutelor de organizare și funcționare sau codurilor canonice ale cultelor, precum și cu privire la alegerea, numirea, angajarea sau revocarea personalului în cadrul unui cult nu au legătură cu cauza penală în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate și care privește exercitarea fără drept a atribuțiilor de preot de către autorul excepției, faptă care, potrivit art. 348 din Codul penal raportat la art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006, constituie infracțiune. … 19.În aceste condiții, Curtea reamintește că unul dintre elementele care configurează regimul specific al excepțiilor de neconstituționalitate, condiționând admisibilitatea acestora, este caracterul concret al controlului pe care Curtea îl realizează în această situație, raportat la cauza în care a fost ridicată excepția. Legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Potrivit instanței de contencios constituțional, incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014). Dacă autorul excepției nu are un interes real, personal în promovarea acesteia, posibila admitere a excepției nu schimbă cu nimic situația acestuia, ci privește numai drepturile altor persoane (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014).  … 20.Or, Curtea constată că, în cazul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3), ale art. 7 alin. (2), ale art. 18, ale art. 19 alin. (1), ale art. 22 alin. (1) și ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 489/2006, nu rezultă o asemenea legătură a textelor de lege criticate cu cauza concretă în care excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, cu consecința respingerii acesteia ca inadmisibilă, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa. … 21.În concluzie, având în vedere prevederile art. 10 alin. (2) și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3), ale art. 7 alin. (2), ale art. 18, ale art. 19 alin. (1), ale art. 22 alin. (1) și ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 este inadmisibilă. … 22.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006, Curtea constată că instanța de control constituțional a analizat critici similare cu cele invocate în prezenta cauză, în acest sens fiind pronunțată Decizia nr. 607 din 16 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2021, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată. … 23.În considerentele deciziei menționate anterior (paragrafele 19-28), în motivarea soluției sale, cât privește lipsa de claritate și previzibilitate a noțiunii de „preot“ din cuprinsul dispozițiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006, Curtea a reținut că, într-adevăr aceasta nu este definită de dispozițiile Legii nr. 489/2006. Plecând de la aceste premise, Curtea a observat că dispozițiile art. 23 alin. (4) fac parte din capitolul II – „Cultele“, secțiunea a 3-a – „Personalul cultelor“ din Legea nr. 489/2006, așadar din reglementarea dedicată structurii religioase a cultului religios. Celorlalte structuri religioase (asociațiile religioase și grupările religioase) li se aplică alte dispoziții din lege, precum capitolul I – „Dispoziții generale“, capitolul III – „Asociațiile religioase“. Prin urmare, aplicarea dispozițiilor referitoare la cultele religioase și altor structuri religioase este expres prevăzută de lege, în acest sens fiind dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 489/2006. … 24.În același timp, Curtea a observat că, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, respectarea Constituției este obligatorie, de unde rezultă că legiuitorul nu își poate exercita competența de incriminare și de dezincriminare a unor fapte antisociale decât cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Constituție. Curtea Constituțională a statuat că legiuitorul nu ar putea defini și stabili ca infracțiuni, fără ca prin aceasta să încalce Constituția, fapte în conținutul cărora ar intra elemente de discriminare (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007). Mai mult, Curtea a statuat că o soluție legislativă ce vizează incriminarea unei fapte intră în contradicție cu dispozițiile art. 16 din Constituție dacă aceasta generează discriminări, fără a exista vreo motivare obiectivă și rațională care să le justifice. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 9 iunie 2017). … 25.În continuare, Curtea a observat că, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, „preot“ este (în majoritatea religiilor primitive sau superioare) persoana care oficiază cultul religios, fiind, în această postură, mijlocitor între om și divinitate și reprezentând pe semenii săi în sfera sacrului, fără a o perturba; persoană care slujește un ideal, o învățătură; conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). … 26.În ceea ce privește cultele religioase, Curtea a reținut că, potrivit anexei la Legea nr. 489/2006, în România funcționează un număr de 18 culte recunoscute. Totodată, a observat că, potrivit legii, orice cult religios recunoscut trebuie să aibă un statut de organizare și funcționare, care să cuprindă: denumirea cultului, structura sa de organizare centrală și locală, modul de conducere, administrare și control, organele de reprezentare, modul de înființare și desființare a unităților de cult, statutul personalului propriu, precum și prevederile specifice cultului respectiv. … 27.Or, din analiza statutelor cultelor religioase recunoscute rezultă că denumirea de „preot“ este specifică doar unora dintre acestea, de exemplu, Biserica Ortodoxă Română (cu titlu exemplificativ, a se vedea art. 43, 49 și 54 din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române), Arhiepiscopia Bisericii Armene din România (cu titlu exemplificativ, a se vedea art. 46, 48 și 51 din Statutul organic și administrativ al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România), Biserica Unitariană Maghiară (cu titlu exemplificativ, a se vedea art. 22 și 24 din Statutul Bisericii Unitariene Maghiare). … 28.Pe de altă parte, altor culte religioase recunoscute le este specifică altă titulatură, de exemplu, muftiu – în cazul Cultului musulman (cu titlu exemplificativ, a se vedea art. 8, 9, 10 și 11 din Statutul Cultului musulman), bătrân – în cazul Cultului Organizația Religioasă „Martorii lui Iehova“ (cu titlu exemplificativ, a se vedea art. 44, 45 și 46 din Statutul pentru organizarea și funcționarea Organizației Religioase „Martorii lui Iehova“), slujitor duhovnicesc/păstor – în cazul Cultului Creștin Baptist – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România (cu titlu exemplificativ, a se vedea art. 23, 24 și 25 din Statutul de organizare și funcționare a Cultului Creștin Baptist – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România), rabin – în cazul Cultul Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic (cu titlu exemplificativ, a se vedea art. 41 și 62 din Statutul Federației Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic). … 29.În continuare, Curtea a reținut că incriminarea și sancționarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activități, pentru care se cere o anumită pregătire și, în consecință, sunt supuse autorizării, exprimă necesitatea apărării unor valori sociale de o importanță deosebită, inclusiv viața și integritatea fizică și psihică ale persoanei, precum și interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesiuni să fie practicate de persoane fără calificare și fără răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori păgubitoare (a se vedea, prin Decizia nr. 49 din 13 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 16 mai 2001). De altfel, incriminarea faptei de exercitare fără drept a unei profesii sau activități este justificată de necesitatea ocrotirii unor valori sociale, precum sunt viața, integritatea corporală, sănătatea și proprietatea, precum și interesele economice generale ale persoanei care ar putea fi lezate prin exercitarea fără drept de către o persoană a unei profesii sau activități sau în alte condiții decât cele legale. … 30.Curtea a reținut, așadar, că valoarea socială ocrotită prin incriminarea faptei de exercitare fără drept a unei profesii sau activități este reprezentată de relațiile sociale care apar și se dezvoltă în legătură cu regimul legal de exercitare a profesiilor sau activităților de orice tip, sub orice formă și orice domeniu de activitate. Pe de altă parte, elementul subiectiv al infracțiunii presupune exercitarea profesiei sau activității fără autorizație cu intenție directă sau indirectă, subiectul activ având reprezentarea încălcării prevederilor legale și urmărind producerea rezultatului prejudiciabil sau prevăzând consecințele nelegitime ale acestuia și acceptând ca fapta să producă rezultatul urmărit. Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că, indiferent de denumirea acordată personalului propriu de către fiecare cult, valoarea socială ocrotită prin incriminarea faptei de exercitare fără drept a unei profesii sau activități este aceeași. De altfel, Curtea a constatat că, în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate (similar prezentei cauze), cei doi autori ai excepției au fost trimiși în judecată pentru exercitarea fără drept a atribuțiilor de preot al cultului religios ortodox. Or, denumirea de „preot“ este specifică acestui cult religios, astfel încât autorii excepției de neconstituționalitate aveau posibilitatea să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei criticate și să își adapteze conduita potrivit acesteia. … 31.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția care au fundamentat decizia mai sus menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 32.Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, Curtea reține că și aceste dispoziții au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare celor formulate în prezenta cauză. … 33.Astfel, prin Decizia nr. 405 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1060 din 23 noiembrie 2023, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală. Prin decizia menționată, paragrafele 11-17, Curtea a reținut că prin dispozițiile Legii nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, au fost aduse modificări procedurii de soluționare a excepțiilor de neconstituționalitate, respectiv etapei judecătorești a procedurii. Astfel, a fost eliminată suspendarea de drept a soluționării cauzei de fond pe durata derulării procedurii în fața Curții Constituționale și a fost introdus un nou motiv de revizuire a hotărârilor definitive: în materie civilă – declararea neconstituționalității legii, ordonanței ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță care a făcut obiectul unei excepții invocate în cauza respectivă sau a altor dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare, respectiv în materie penală – soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare. Așadar, prin dispozițiile art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 au fost abrogate normele referitoare la suspendarea ope legis a cauzelor în care se invocau excepții de neconstituționalitate, și anume prevederile cuprinse în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în art. 303 alin. 6 din vechiul Cod de procedură penală și în art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. … 34.Curtea a reținut, prin decizia anterior citată, că opțiunea legiuitorului de abrogare a măsurii suspendării de drept se întemeiază pe faptul că invocarea excepțiilor de neconstituționalitate de către părți era folosită de multe ori ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor. În condițiile în care scopul măsurii suspendării de drept a judecării cauzelor la instanțele de fond a fost acela de a asigura părților o garanție procesuală în exercitarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, prin eliminarea posibilității judecării cauzei în temeiul unei dispoziții legale considerate a fi neconstituțională, realitatea a dovedit că această măsură s-a transformat, în majoritatea cazurilor, într-un instrument menit să tergiverseze soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Reglementarea a încurajat abuzul de drept procesual și arbitrarul într-o formă care nu putea fi sancționată, atâta vreme cât suspendarea procesului era privită ca o consecință imediată și necesară a exercitării liberului acces la justiție. Astfel, scopul primordial al controlului de constituționalitate – interesul general al societății de a asana legislația în vigoare de prevederile afectate de vicii de neconstituționalitate – a fost pervertit într-un scop eminamente personal, al unor părți litigante care au folosit excepția de neconstituționalitate drept pretext pentru amânarea soluției pronunțate de instanța în fața căreia a fost dedus litigiul. … 35.Or, Curtea a constatat că, prin adoptarea Legii nr. 177/2010, voința legiuitorului a fost aceea de a elimina invocarea excepției de neconstituționalitate în alt scop decât cel prevăzut de Constituție și lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părți a acestui drept procesual. De asemenea, Curtea a reținut că intervenția legiuitorului prin care a fost abrogată măsura suspendării de drept a cauzelor în care se invocă excepții de neconstituționalitate constituie tocmai expresia asumării și a respectării obligației ce revine statului cu privire la crearea cadrului legislativ corespunzător prevederilor art. 6 din Convenție. Noua reglementare asigură accesul persoanei la justiție, atât la instanța de drept comun, cât și la instanța constituțională, părțile beneficiind în continuare de toate mijloacele de apărare care le sunt recunoscute prin lege și, implicit, de posibilitatea de a-și realiza, în mod real, drepturile și de a-și satisface interesele în fața justiției. Abrogarea măsurii suspendării de drept a cauzelor nu impietează asupra efectivității dreptului de acces la un tribunal, neconstituind un obstacol în valorificarea acestui drept, de natură a-i pune în discuție însăși substanța. Mai mult, măsura adoptată asigură echilibrul procesual între persoane cu interese contrare, fiind menită să garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. … 36.Totodată, prin decizia mai sus menționată, Curtea a observat că abrogarea măsurii suspendării de drept a cauzelor a fost însoțită de reglementarea unor noi cauze de revizuire în materie civilă, respectiv penală, de natură să asigure părților garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil. Astfel, în cazul în care excepția de neconstituționalitate este admisă și legea, ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau ordonanță ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare, au fost declarate neconstituționale, iar până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale, hotărârea prin care s-a soluționat cauza în care a fost invocată excepția a devenit definitivă, persoanele prevăzute de lege pot cere revizuirea acestei hotărâri. Lipsa reglementării unei căi de atac ar fi lipsit de fundament însuși controlul de constituționalitate, întrucât ar fi pus părțile în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curții, deci ale controlului de constituționalitate pe care ele l-au declanșat, împrejurare ce ar fi echivalat cu o veritabilă sancțiune aplicabilă acestora. În același sens sunt și deciziile nr. 449 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 6 noiembrie 2017; nr. 814 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 22 februarie 2018; nr. 676 din 29 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 20 ianuarie 2020; nr. 296 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 966 din 20 octombrie 2020; nr. 204 din 25 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 30 iunie 2021, și nr. 231 din 6 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 22 iunie 2021.  … 37.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 38.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3), ale art. 7 alin. (2), ale art. 18, ale art. 19 alin. (1), ale art. 22 alin. (1) și ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, excepția ridicată de Gheorghe Bratu în Dosarul nr. 16.915/200/2018 al Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.  … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, precum și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește