DECIZIA nr. 304 din 9 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 350 din Codul penal, excepție ridicată de Marius Cătălin Chirilaș în Dosarul nr. 200/753/2017/a1 al Tribunalului Militar București, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 218 D/2018. … 

2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în acest dosar, Ministerul Apărării Naționale a trimis un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere că a fost invocată în faza procesuală a camerei preliminare, în cadrul căreia se verifică strict competența și legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a actelor procesuale, și nu acuzația în materie penală. În subsidiar, se solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 350 din Codul penal fiind clar reglementate. Referitor la obligația privind stabilirea măsurilor referitoare la sănătatea și securitatea în muncă, se arată că textul criticat se completează cu legislația din domeniul anterior menționat. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea nr. 9 din 30 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 200/753/2017/a1, Tribunalul Militar București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 350 din Codul penal, excepție ridicată de Marius Cătălin Chirilaș, în etapa camerei preliminare, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției de neconstituționalitate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele criticate sunt neconstituționale, fiind lipsite de claritate, precizie și previzibilitate. Se susține, totodată, că incriminarea faptelor prevăzute la art. 350 din Codul penal încalcă principiul reglementării răspunderii penale ca ultimo ratio, la care Curtea Constituțională a făcut trimitere în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, conform căruia nu este suficient ca faptele prevăzute în ipoteza normei juridice să aducă atingere valorii sociale ocrotite, ci este necesar ca această încălcare să prezinte un grad de intensitate care să justifice reglementarea unei sancțiuni penale în cazul comiterii lor. Se arată că art. 350 din Codul penal cuprinde dispoziții care fac referire, într-un mod foarte general, la obligații și măsuri stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, fără ca aceste noțiuni să fie expres definite de dispozițiile Codului penal. Se susține că textul criticat este lacunar în privința existenței și întinderii măsurilor de securitate și de sănătate în muncă pe care le reglementează, acesta nedescriind în mod corespunzător conduita ce urmează a fi respectată, mai exact acțiunile sau inacțiunile pe care le poate săvârși o persoană pentru a cădea sub incidența normei de incriminare analizate. Se arată că acțiunile sau inacțiunile la care prevederile art. 350 din Codul penal fac referire ar putea fi prevăzute în acte normative sau în acte emise de alte autorități ale statului decât cea legislativă, precum și că acestea ar putea să nu fie reglementate în scris. Pentru aceste motive, se susține că textul criticat contravine principiului legalității incriminării și a pedepsei. Se arată că lipsa de previzibilitate și accesibilitate a textului criticat dă posibilitatea comiterii unor abuzuri, constând în tragerea la răspundere penală pe nedrept a unor persoane, ca urmare a faptului că prevederile legale criticate nu prevăd în mod expres măsurile și obligațiile de securitate în muncă a căror nerespectare atrage răspunderea penală. Se face trimitere la prevederile art. 30 alin. (3) din Codul penal, potrivit cărora nu constituie circumstanță agravantă sau element circumstanțial agravant starea, situația ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii. Se susține, totodată, încălcarea prin textul criticat a prevederilor art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție. Se conchide că, din cauza modului deficitar în care este redactat textul criticat, nu rezultă cu exactitate dacă nerespectarea obligațiilor și a măsurilor de securitate și de sănătate în muncă constituie, după caz, contravenție sau infracțiune. … 6.Tribunalul Militar București opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că norma penală criticată îndeplinește condițiile de claritate impuse de prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), aceasta reglementând într-o manieră clară, precisă și previzibilă atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă a infracțiunii de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă. Se arată că analogia făcută de autorul excepției între dispozițiile legale criticate și cele care reglementează infracțiunile de abuz în serviciu și neglijență în serviciu nu poate fi reținută, așa încât rațiunile care au stat la baza constatării neconstituționalității acestora din urmă nu sunt aplicabile și în prezenta cauză. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 350 din Codul penal, care au următorul cuprins:(1)Nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.(2)Cu aceeași pedeapsă se sancționează repunerea în funcțiune a instalațiilor, mașinilor și utilajelor, anterior eliminării tuturor deficiențelor pentru care s-a luat măsura opririi lor.(3)Faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) săvârșite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.“ … 11.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la statul de drept, ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiție și ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalității incriminării și a pedepsei. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 350 din Codul penal fac parte din capitolul IV – Infracțiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activități reglementate de lege al titlului VII – Infracțiuni contra siguranței publice al părții speciale a Codului penal. Prin urmare, infracțiunea de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă are ca obiect juridic generic protecția relațiilor sociale referitoare la siguranța publică, iar ca obiect juridic special protecția relațiilor sociale din domeniul asigurării securității și sănătății în muncă. … 13.Așa fiind, prevederile art. 350 din Codul penal se completează cu legislația primară privind sănătatea și securitatea în muncă, respectiv cu Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006, astfel cum aceasta a fost modificată și completată ulterior – ultimele operațiuni legislative fiind realizate prin Legea nr. 198/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul asigurării pentru accidente de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 25 iulie 2018, – act normativ ce reprezintă legea-cadru în materia analizată. Conform art. 3 și 4 din cuprinsul său, Legea nr. 319/2006 se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât și private, angajatorilor, lucrătorilor și reprezentanților lucrătorilor. De la dispozițiile acesteia fac excepție cazurile în care particularitățile inerente ale anumitor activități specifice din serviciile publice, cum sunt forțele armate sau poliția, vin în contradicție cu prevederile acestei legi, precum și cazurile de dezastre, inundații și cele pentru realizarea măsurilor de protecție civilă, situații în care securitatea și sănătatea lucrătorilor trebuie asigurate ținându-se seama de principiile stabilite în cuprinsul său. Legea nr. 319/2006 cuprinde atât dispoziții generale, cât și norme privind domeniul său de aplicare, obligații ale angajatorilor, supravegherea sănătății, comunicarea, cercetarea, înregistrarea și raportarea evenimentelor, grupurile sensibile la riscuri, contravenții, autoritățile competente și instituțiile cu atribuții în domeniu, precum și dispoziții finale. … 14.Analizând cronologic prevederile Legii nr. 319/2006, Curtea reține că, în trecut, aceasta distingea, la capitolele VIII și IX, între infracțiuni și contravenții, reglementând, la art. 37 și 38 din cuprinsul său, faptele care constituiau infracțiuni, iar la art. 39-44, faptele care constituiau contravenții. Potrivit art. 37 alin. (1) dinLegea nr. 319/2006, neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se crea un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituia infracțiune și se pedepsea cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă. Prevederile art. 37 alin. (2) dinLegea nr. 319/2006 reglementau circumstanța agravantă a infracțiunii anterior menționate, în condițiile producerii consecințelor deosebit de grave, iar dispozițiile alin. (3) ale aceluiași articol prevedeau pedeapsa pentru săvârșirea acelorași fapte, din culpă. Conform art. 38 alin. (1) dinLegea nr. 319/2006, nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se crea un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituia infracțiune și se pedepsea cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă. Art. 38 alin. (2) dinLegea nr. 319/2006 prevedea varianta agravată a infracțiunii, în condițiile producerii consecințelor deosebit de grave, alin. (3) al art. 38 dinLegea nr. 319/2006 prevedea că dacă nerespectarea consta în repunerea în funcțiune a instalațiilor, a mașinilor și a utilajelor anterior eliminării tuturor deficiențelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa era închisoarea de la un an la 2 ani sau amendă, iar alin. (4) al aceluiași art. 38 reglementa pedepsele pentru faptele incriminate la art. 38 alin. (1) și (2) dinLegea nr. 319/2006, atunci când acestea erau săvârșite din culpă. Dispozițiile art. 37 și 38 dinLegea nr. 319/2006 au fost însă abrogate prin art. 183 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. … 15.Așa fiind, Curtea constată că în prezent singura normă penală ce incriminează faptele de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă este art. 350 din Codul penal, care însă se completează cu prevederile Legii nr. 319/2006 mai sus analizate. … 16.Referitor la infracțiunea prevăzută la art. 350 alin. (1) din Codul penal, aceasta reglementează situația în care nicio persoană nu respectă măsurile legale de securitate și sănătate în muncă, dacă în acest mod se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională. Dacă prin art. 349 din Codul penal a fost incriminată fapta de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea această îndatorire [text ce reprezintă vechea reglementare, de la art. 37 alin. (1) dinLegea nr. 319/2006], prin art. 350 din Codul penal este sancționată orice persoană care nu respectă măsurile legale de securitate și sănătate în muncă [normă de incriminare ce reprezintă vechea reglementare, de la art. 38 alin. (1) dinLegea nr. 319/2006]. Prin această incriminare sunt extinse măsurile preventive pentru garantarea unui climat de siguranță, obligatoriu, atât pentru lucrători și alți participanți la procesul de muncă, cât și pentru orice alte persoane prezente la locul de muncă. O formă distinctă de sancționare este cea prevăzută la art. 350 alin. (2) din Codul penal în privința persoanelor care repun în funcțiune instalațiile, mașinile și utilajele, anterior eliminării tuturor deficiențelor pentru care s-a luat măsura opririi lor. … 17.Prin urmare, infracțiunea analizată presupune existența prealabilă a unor măsuri a căror respectare previne crearea pericolului iminent de producere a accidentului sau de îmbolnăvire profesională, nerespectarea acestora putând determina urmări prejudiciabile. Aceste măsuri și obligații cu privire la securitatea și sănătatea în muncă sunt, în prezent, cele reglementate prin Legea nr. 319/2006. Astfel, actul normativ analizat prevede obligațiile angajatorilor (capitolul III, art. 6-21), obligațiile lucrătorilor (capitolul IV, art. 22-23), supravegherea sănătății (capitolul V, art. 24-25), comunicarea, cercetarea, înregistrarea și raportarea evenimentelor (capitolul VI, art. 26-34) și grupurile sensibile la riscuri (capitolul VII, art. 35-36). … 18.Așa cum s-a arătat mai sus, obiectul juridic al infracțiunii este reprezentat de relațiile sociale privind securitatea și sănătatea în muncă, în sensul că orice persoană care participă la procesul de muncă trebuie să fie protejată prin respectarea normelor stabilite prin legea specială, care au fost puse în practică de către angajator sau de către o persoană abilitată în acest sens. Încălcarea normelor legale determină sancționarea persoanei vinovate pentru crearea pericolului iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, chiar dacă nu se ajunge la un rezultat prejudiciabil. Fiind o infracțiune de pericol, aceasta nu are obiect material. Subiectul activ al infracțiunii este orice persoană care nu respectă obligațiile și măsurile stabilite de lege pentru prevenirea producerii accidentelor de muncă sau a îmbolnăvirilor profesionale, fără ca aceasta să aibă o anumită calitate sau calificare în procesul muncii. Nici în cazul variantei infracționale prevăzute la alin. (2) al art. 350 din Codul penal, subiectul activ nu este unul calificat. Subiectul pasiv principal este statul, iar, în varianta normativă prevăzută la art. 350 alin. (1) din Codul penal, subiect pasiv secundar este orice persoană care, din cauza conduitei subiectului activ, este supusă pericolului iminent de producere a accidentului de muncă sau pericolului de îmbolnăvire profesională, fără a se ajunge la vătămarea fizică a acesteia. Participația penală este posibilă sub toate formele. Elementul material al laturii obiective constă în fapta de nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, în modalitățile prevăzute la art. 350 alin. (1) din Codul penal, precum și în fapta de repornire a utilajelor, anterior eliminării tuturor deficiențelor, în varianta normativă prevăzută la art. 350 alin. (2) din Codul penal. Legea specială, respectiv Legea nr. 319/2006 reglementează, la art. 5, semnificația legală a noțiunilor de „lucrător“, „angajator“, „alți participanți la procesul de muncă“, „reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor“, „prevenire“, „eveniment“, „accident de muncă“, „boală profesională“, „echipament de muncă“, „echipament individual de protecție“, „loc de muncă“, „pericol grav și iminent de accidentare“, „stagiu de practică“, „securitate și sănătate în muncă“, „incident periculos“, „servicii externe“, „accident ușor“ și „boală legată de profesiune“. Mai mult, sintagma „accidente de muncă“ este detaliată la art. 30 dinLegea nr. 319/2006, potrivit căruia, în sensul prevederilor art. 5 lit. g) din aceeași lege, este, de asemenea, accident de muncă accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere și/sau unitate, cu permisiunea angajatorului [art. 30 lit. a) dinLegea nr. 319/2006] și accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activități culturale, sportive, în țară sau în afara granițelor țării, în timpul și din cauza îndeplinirii acestor sarcini [art. 30 lit. b) dinLegea nr. 319/2006]. Totodată, sintagma „boală profesională“ beneficiază de o reglementare suplimentară la art. 33 dinLegea nr. 319/2006, conform căruia, în sensul prevederilor art. 5 lit. h) dinLegea nr. 319/2006, afecțiunile suferite de elevi și studenți în timpul efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale. În completarea art. 33 anterior menționat, art. 34 dinLegea nr. 319/2006 prevede, la alin. (1), că declararea bolilor profesionale este obligatorie și se face de către medicii din cadrul autorităților de sănătate publică teritoriale și a municipiului București, iar, la alin. (2), că cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum și stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiștii autorităților de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă. … 19.Așa fiind, Curtea reține că elementul material al laturii obiective poate fi determinat, în fiecare caz concret, în funcție de particularitățile fiecărei cauze, prin raportare la definițiile legale astfel reglementate.  … 20.Urmarea imediată constă în crearea unui pericol pentru relațiile sociale din domeniul sănătății și securității în muncă. Legătura de cauzalitate între faptele arătate în ipoteza normei de incriminare și crearea stării de pericol există chiar dacă nu se produce niciun accident. Din punctul de vedere al laturii subiective, infracțiunea poate fi săvârșită cu intenție sau din culpă. Consumarea infracțiunii are loc în momentul nerespectării uneia sau a mai multor obligații privind asigurarea sănătății și securității în muncă, iar epuizarea acesteia are loc în momentul săvârșirii ultimului act de nerespectare a măsurilor legale, în varianta infracțională prevăzută la alin. (1) al art. 350 din Codul penal, și, respectiv, în momentul ultimului act de repornire a utilajelor, în varianta normativă prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol.  … 21.Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că, spre deosebire de infracțiunea de abuz în serviciu, infracțiunea de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă este reglementată într-o manieră clară, precisă și previzibilă, elementul material al laturii sale obiective putând fi determinat, în fiecare caz, prin raportare la definițiile reglementate la art. 5 dinLegea nr. 319/2006, iar restul conținutului său constitutiv, prin interpretarea sistematică a prevederilor art. 350 din Codul penal, în contextul dispozițiilor Legii nr. 319/2006, în ansamblul său. Așa fiind, sfera de aplicare a infracțiunii reglementate prin textul criticat poate fi cu ușurință distinsă de cea a contravențiilor din domeniul securității și sănătății în muncă, prevăzute la art. 39 și 40 dinLegea nr. 319/2006.  … 22.Pentru aceste motive, Curtea constată că dispozițiile art. 350 din Codul penal respectă cerințele de calitate a legii, ce rezultă din prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), fiind, totodată, în acord cu dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție privind principiul legalității incriminării și a pedepsei. În acest sens, Curtea reține că dispozițiile Legii nr. 319/2006 disting, în mod explicit, între infracțiuni și contravenții, capitolul IX al acestei legi, intitulat „Contravenții“, reglementând clar și distinct, la art. 39-44, faptele care constituie contravenții. Prin urmare, contravențiile în domeniul securității si sănătății în muncă sunt bine individualizate, neexistând posibilitatea confundării lor cu infracțiunile ce vizează relațiile sociale din același domeniu. … 23.De altfel, prin Decizia nr. 69 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 18 iulie 2017, paragrafele 27-29, Curtea a reținut că ar fi imposibilă enumerarea în textele de lege criticate a tuturor măsurilor de securitate și sănătate în muncă. Tocmai de aceea legiuitorul a optat pentru o reglementare ce presupune un anumit grad de abstractizare și de generalitate. Reglementările cuprinse în Legea nr. 319/2006, lege-cadru, sunt detaliate, în funcție de domeniul în care se aplică, prin hotărâri ale Guvernului care, potrivit art. 108 alin. (2) din Constituție, se emit pentru organizarea executării legilor. Curtea a constatat, totodată, că faptul că legiuitorul nu a enumerat în textul incriminator toate măsurile de sănătate și securitate în muncă, din toate domeniile în care acestea se aplică, nu aduce atingere principiului constituțional invocat, deoarece orice normă juridică trebuie să aibă un anumit grad de abstractizare, precum și faptul că revine instanței, în procesul de interpretare și aplicare a legii, rolul de a identifica în cuprinsul Legii nr. 319/2006 aceste măsuri și de a le corobora cu acelea din legislația specială ori subsecventă. În acest sens, cu referire la principiul aplicabilității generale a legilor, instanța de contencios constituțional a reținut că, prin hotărârile din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 și 21 octombrie 2013, pronunțate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, și Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv întro normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre (a se vedea Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată, paragraful 46, și Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragraful 23). … 24.În ceea ce privește invocarea în susținerea excepției a dispozițiilor art. 21 din Constituție, Curtea reține că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât accesul liber la justiție este asigurat prin dispoziții ale normelor procesual penale, iar norma de incriminare prevăzută la art. 350 din Codul penal constituie o dispoziție de drept penal substanțial. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Cătălin Chirilaș în Dosarul nr. 200/753/2017/a1 al Tribunalului Militar București și constată că dispozițiile art. 350 din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Militar București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește