DECIZIA nr. 303 din 8 mai 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, referitor la sintagma „la care se atașează dovada de primire/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163“, precum și a dispozițiilor art. I pct. 37 din Legea nr. 138/2014 de modificare a art. 716 alin. (1) în ceea ce privește sintagma „dispozițiile art. 200 nefiind aplicabile în acest caz“, excepție ridicată de Emanuel Cristian în Dosarul nr. 26/325/2016 al Tribunalului Timiș – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.974D/2016. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea C.A.R. Parîngul I.F.N. din Petroșani a depus un punct de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate, prin care susține, în esență, că cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă procedurii de verificare și regularizare prevăzute de art. 200 din Codul de procedură civilă, precum și faptul că executorul judecătoresc are posibilitatea comunicării actelor de executare silită inclusiv prin servicii de curierat rapid. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că dispozițiile legale criticate sunt clare și previzibile, nefiind încălcat nici dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Decizia civilă nr. 730 din 22 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 26/325/2016, Tribunalul Timiș – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă referitor la sintagma „la care se atașează dovada de primire/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163“, precum și a dispozițiilor art. I pct. 37 din Legea nr. 138/2014 de modificare a art. 716 alin. (1) în ceea ce privește sintagma „dispozițiile art. 200 nefiind aplicabile în acest caz“, excepție ridicată de Emanuel Cristian într-o cauză privind soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe civile a Judecătoriei Timișoara, prin care a fost anulată o contestație la executare ca fiind netimbrată. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale dacă se interpretează în sensul în care comunicarea actelor de executare, citațiilor sau a oricăror acte de procedură prin poștă/curier se poate face fără scrisoare recomandată, fără conținut declarat și fără confirmare de primire, respectiv dacă se pot transmite prin poștă/curier, în condițiile art. 154 alin. (2) din cod. De asemenea, se arată că aceste prevederi legale sunt neconstituționale dacă se interpretează că funcționarul poștal poate îndeplini și procedura prevăzută de art. 163 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care, în opinia autorului excepției, este reglementată exclusiv pentru a fi adusă la îndeplinire de către agenții procedurali ai instanței. De asemenea, se apreciază că dispozițiile legale criticate nu sunt corelate cu cele ale art. 165 pct. 2 din același cod, în sensul în care, deși acest din urmă text legal statuează în mod explicit care sunt atribuțiile funcționarului poștal, în practica instanțelor de judecată se consideră legal îndeplinită o procedură de citare în care funcționarul poștal a îndeplinit atribuții exclusive ale agenților procedurali ai instanțelor, respectiv depunerea citațiilor și a actelor de procedură la cutia poștală, atunci când partea a refuzat să primească corespondența. … 7.În ceea ce privește dispozițiile art. 717 alin. (1) din Codul de procedură civilă se susține, în esență, că acestea sunt neconstituționale, întrucât modificarea lor prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe s-a făcut prin încălcarea normelor de tehnică legislativă. Astfel, consideră că, de vreme ce art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă conține singura dispoziție legală de anulare a cererii de chemare în judecată, iar alin. (5) al acestuia reglementează modalitatea de contestare a încheierii de anulare, prin neaplicarea acestor dispoziții în cadrul contestației la executare se creează un vid legislativ pe care instanțele nu au calitatea să îl suplinească după bunul plac. Potrivit art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, anularea cererii se face prin încheiere, dată în camera de consiliu, dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3); or odată cu neaplicarea acestei prevederi, anularea cererii de chemare în judecată se va face prin sentință dată în ședință publică, ceea ce nu este reglementat prin lege, instanțele fiind în situația de a improviza măsuri legislative. De asemenea, arată că art. 200 alin. (5) din Codul de procedură civilă stabilește imperativ modul de contestare a măsurii anulării cererii de chemare în judecată, și anume prin cerere de reexaminare, pe când prin neaplicarea acestei dispoziții contestarea măsurii se va putea face doar printr-o cerere de apel, ceea ce nu este prevăzut de Codul de procedură civilă. Se mai susține că o asemenea lipsă de corelare legislativă este de natură să tulbure bunul mers al executării silite, să creeze disfuncționalități în derularea acesteia, având, așadar, efecte contrare celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. … 8.Tribunalul Timiș – Secția a II-a civilă opinează în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 11.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă referitor la sintagma „la care se atașează dovada de primire/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163“, precum și a dispozițiilor art. I pct. 37 din Legea nr. 138/2014 de modificare a art. 716 alin. (1) în ceea ce privește sintagma „dispozițiile art. 200 nefiind aplicabile în acest caz.“ În ceea ce privește dispozițiile art. 716 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că acestea au fost modificate prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, când, prin art. 1 pct. 37, a fost introdusă în cuprinsul art. 716 alin. (1) mențiunea referitoare la inaplicabilitatea prevederilor privitoare la verificarea și regularizarea cererii. Ulterior, Codul de procedură civilă a fost republicat, art. 716 devenind art. 717. Așadar, având în vedere prevederile art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.“ Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate sintagma „la care se atașează dovada de primire/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163“ cuprinsă în art. 154 alin. (4), precum și sintagma „dispozițiile art. 200 nefiind aplicabile în acest caz“ cuprinsă în art. 717 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:– Art. 154 alin. (4): „În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, în plic închis, la care se atașează dovada de primire/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163 (referitoare la procedura de comunicare a citației – s.n.).“; … – Art. 717 alin. (1): „Contestația la executare se judecă cu procedura prevăzută de prezentul cod pentru judecata în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător, dispozițiile art. 200 nefiind aplicabile în acest caz (privind regulile de procedură referitoare la verificarea cererii și regularizarea acesteia – s.n.)“. …  … 15.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul securității juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 126 și art. 142 alin. (1) privind rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că în privința sintagmei „la care se atașează dovada de primire/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163“ cuprinsă în art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, răspunzând unor critici similare cu cele formulate în prezenta cauză de același autor, a reținut prin Decizia nr. 586 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 6 decembrie 2017, paragrafele 27-29 și 31 și 32, că, în ceea ce privește modalitatea de comunicare, regula este cea stabilită de art. 154 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul în care comunicarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură se face din oficiu, prin agenții procedurali ai instanței sau prin oricare alt salariat al acesteia, precum și ai altor instanțe în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul. În mod subsidiar comunicării prin agenții procedurali ai instanțelor, prin urmare numai atunci când această modalitate nu este posibilă, art. 154 alin. (4) reglementează comunicarea prin poștă sau servicii de curierat rapid, potrivit art. 154 alin. (5), cu scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, în plic închis, la care se atașează, de asemenea, ca și în cazul citării prin agenții procedurali ai instanțelor, dovada de înmânare/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163. Textul de lege nu definește cazul de imposibilitate a comunicării prin agenți procedurali, însă, având în vedere că, potrivit art. 64 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, agentul procedural al instanței comunică actele procedurale persoanelor din localitatea unde se află sediul instanței – fie instanța emitentă a actului de comunicat, fie instanța solicitată să efectueze comunicarea în condițiile art. 154 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar numai în cazuri urgente și când dotarea instanțelor permite, comunicarea se poate realiza și în alte localități, rezultă că, în localitățile unde nu există instanțe, comunicarea se face, de regulă, prin intermediul funcționarilor poștali. … 17.Prin urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea a reținut că premisa de la care pornește în analiza excepției de neconstituționalitate este aceea că, în temeiul art. 154 alin. (1) coroborat cu art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură se face, de regulă, prin agenții procedurali ai instanțelor, și, în mod subsidiar, prin funcționarii poștali/servicii de curierat rapid. Principala modalitate de citare și comunicare a actelor de procedură se realizează prin înmânarea personală a actului comunicat, direct destinatarului sau unei persoane care îl reprezintă, prin agentul procedural al instanței, [art. 154 alin. (1) din Codul de procedură civilă], prin salariatul primăriei căreia i se lasă corespondența de la instanță [în condițiile art. 163 alin. (3) lit. f) teza a doua și art. 163 alin. (10)], prin funcționarul poștal [art. 154 alin. (4)] sau prin executorul judecătoresc/serviciul de curierat rapid [art. 154 alin. (5)]. În acest scop, instanța întocmește actul de comunicat (citație sau alt act de procedură), pe care îl introduce în plic închis, cu mențiunea „PENTRU JUSTIȚIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE.“, și căruia îi atașează formularul-dovadă de înmânare/procesul-verbal, precum și înștiințarea prevăzută la art. 163. … 18.Curtea a mai reținut că, în toate cazurile de refuz de primire sau de lipsă a destinatarului/altor persoane care pot primi corespondența, legiuitorul a reglementat posibilitatea afișării unei înștiințări a părții despre posibilitatea de a-și ridica personal citația, sub sancțiunea operării prezumției relative de comunicare, dacă destinatarul nu și-a ridicat actul de la instanța emitentă sau de la primărie, în termenul prescris de lege. Așa cum a statuat Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, în aceste cazuri, afișarea are în vedere o situație cu caracter de excepție și urmărește să prevină și să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluționării cauzei, pe calea menținerii cu rea-credință a unei permanente lipse de procedură (Decizia nr. 108 din 2 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 31 mai 2002). De asemenea, în acest caz, afișarea contribuie la protejarea dreptului persoanei la respectarea vieții private, de vreme ce documentul afișat nu-l mai reprezintă însăși citația, ci o înștiințare care cuprinde elemente suficiente de identificare a destinatarului, a celui care a făcut înștiințarea, a dosarului la care se referă actul procedural, a locului de unde și a datei până la care poate fi ridicată citația, precum și mențiunea referitoare la consecințele procedurale ale neprezentării pentru comunicare (Decizia nr. 795 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2016). Ori de câte ori se afișează înștiințarea, agentul trebuie să depună citația și procesul-verbal respectiv la sediul instanței care a emis actul ori la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuiește sau își are sediul destinatarul, dacă în localitate nu există instanță, în acest ultim caz, funcționarul anume desemnat din cadrul primăriei înaintează instanței emitente dovada de înmânare semnată de destinatar, procesul-verbal întocmit de agent sau, după caz, dacă destinatarul nu se prezintă să ridice corespondența, procesul-verbal întocmit cu această ocazie. … 19.Așa cum s-a reținut anterior, în mod subsidiar comunicării prin agentul procedural al instanței, legiuitorul a reglementat comunicarea prin poștă/curierat rapid, numai în cazurile în care prima modalitate nu este posibilă. În acest sens, agentul poștal sau curierul va proceda conform art. 163 din cod, iar actul de comunicat este transmis în plic închis, purtând mențiunea specifică „PENTRU JUSTIȚIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE.“, cu corectivul că este vorba de o transmitere prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, noțiuni detaliate în mod specific prin art. 2 pct. 18 și 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poștale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 15 martie 2013. Așadar, Curtea a reținut că, în acest caz, comunicarea actului de procedură prin poștă se face tot în condițiile unui plic închis, ce poartă mențiunea specifică, trimiterea beneficiind de garanții suplimentare de siguranță și confidențialitate, specifice reglementărilor legale în materia serviciilor poștale. … 20.În continuare, referitor la dispozițiile art. 717 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că, prin Decizia nr. 573 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2017, a reținut că procedura reglementată de art. 200 din Codul de procedură civilă urmărește complinirea eventualelor lipsuri ale cererii de chemare în judecată, sub aspectul competenței instanței sesizate și al elementelor esențiale ale cererii, enumerate la art. 194-197 din același cod, precum datele de identificare ale părților și reprezentaților acestora – dacă este cazul, obiectul și valoarea cererii, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, dovezile de care reclamantul înțelege să se folosească în susținerea fiecărui capăt de cerere. De asemenea, procedura regularizării cererii de chemare în judecată mai are în vedere și achitarea taxei judiciare de timbru. Toate aceste cerințe a căror îndeplinire este verificată de judecător înainte de fixarea primului termen de judecată au ca scop stabilirea, încă din etapa preliminară, a unui cadru procesual clar, bine definit și evitarea introducerii unor cereri de chemare în judecată informe, care să încarce rolul instanțelor cu procese al căror parcurs ar fi fost mult mai rapid în situația în care declanșarea acestora s-ar fi realizat prin intermediul unor acțiuni introductive bazate pe cereri de chemare în judecată care să cuprindă toate mențiunile definitorii mai sus arătate. … 21.Procedura verificării și regularizării privește cererea de chemare în judecată, ca act inițial al procesului, de al cărei conținut depinde întreaga derulare ulterioară a procesului. Contestația la executare, în schimb, este considerată un incident ivit în cursul executării silite, astfel că nu se justifică aplicarea procedurii regularizării cererii, câtă vreme coordonatele esențiale ale procesului au fost deja stabilite. Ceea ce nu înseamnă că, în virtutea rolului său activ, judecătorul nu va pune în vedere contestatorului-debitor ca, până la primul termen de judecată, să remedieze lipsurile constatate la înregistrarea contestației. Deosebirea față de procedura regularizării constă în faptul că, în cadrul acesteia din urmă, nu se fixează primul termen de judecată decât după ce se corectează sau completează corespunzător cerințele mai sus amintite, pe când, în cazul contestației la executare, judecătorul stabilește primul termen de judecată și dispune comunicarea contestației către intimat, în forma incompletă înaintată de contestator, dar, în același timp, înștiințează contestatorul cu privire la carențele contestației și îi pune în vedere să le complinească. Așadar, contestația nu va fi anulată decât dacă, la primul termen de judecată, judecătorul constată că nu au fost îndeplinite rigorile de formă și de fond, deși contestatorului i-au fost aduse la cunoștință și i s-a dat posibilitatea să se conformeze acestora într-un anumit interval de timp. … 22.Prin urmare, nu se pune problema unei necorelări legislative, contrară normelor de tehnică legislativă, de natură să încalce exigențele de calitate și previzibilitate ale normelor juridice, așa cum susține autoarea excepției, ci neaplicarea procedurii regularizării cererii în cazul contestației la executare reprezintă o opțiune a legiuitorului, care a înțeles să eficientizeze și să accelereze astfel o etapă a executării silite, în condițiile în care accesul liber la justiție este pe deplin asigurat, contestatorul având posibilitatea reală și efectivă de a se adresa instanțelor de judecată pentru contestarea actelor de executare silită. … 23.În ceea ce privește critica potrivit căreia, în conformitate cu prevederile art. 200 alin. (5) din Codul de procedură civilă, contestarea măsurii anulării cererii de chemare în judecată, pentru nerespectarea condițiilor de formă și de fond descrise în art. 194-197 din același cod, se face printr-o cerere de reexaminare, pe când în cazul contestației la executare, prin neaplicarea acestei dispoziții, contestarea măsurii anulării contestației se va putea face doar prin apel, Curtea a reținut că nu este îngrădit nici dreptul de acces liber la justiție, nici cel la un proces echitabil, atât timp cât contestatorul are posibilitatea de a solicita și de a obține, în fața unei instanțe de judecată, reanalizarea măsurii anulării contestației. … 24.Sub acest aspect, Curtea a reiterat cele statuate cu valoare de principiu în jurisprudența sa, în sensul că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, fiind de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. Curtea a apreciat că aceasta reprezintă o soluție care rezultă în mod categoric din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite de lege“ și ale art. 129, în conformitate cu care „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Curtea a arătat că judecătorul „spune dreptul“ pentru soluționarea unui litigiu, dar numai în formele și în condițiile procedurale instituite de lege. Pe cale de consecință, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). … 25.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Emanuel Cristian în Dosarul nr. 26/325/2016 al Tribunalului Timiș – Secția a II-a civilă și constată că sintagma „la care se atașează dovada de primire/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163“ cuprinsă în art. 154 alin. (4), precum și sintagma „dispozițiile art. 200 nefiind aplicabile în acest caz“ cuprinsă în art. 717 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiș – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 8 mai 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește