DECIZIA nr. 302 din 7 mai 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 655 din 7 august 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 155 12/07/2010 ART. 8
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 155 12/07/2010 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 27
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 27
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 155 12/07/2010 ART. 8
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 27
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 155 12/07/2010 ART. 8
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 27
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 27
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 27
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 155 12/07/2010 ART. 8
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 27
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 53 30/03/2016 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE 376 05/10/2006 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 27
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 155 12/07/2010 ART. 8
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 27
ART. 18REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 21
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 27
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 155 12/07/2010 ART. 8
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 155 12/07/2010
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 155 12/07/2010
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 155 12/07/2010 ART. 4
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 732 16/12/2014
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 22 27/01/2004
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 13 09/02/1999
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 24REFERIRE LAHOTARARE 25/01/2007
ART. 24REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 24REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și ale art. 8 lit. e) din Legea poliției locale nr. 155/2010, excepție ridicată de Societatea PHOENIX CREMATION SERVICES – S.R.L. din județul Bihor în Dosarul nr. 13.747/271/2012** al Tribunalului Bihor – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 526D/2018.

2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care precizează că prevederile legale criticate delimitează cu claritate atribuțiile poliției locale de cele ale personalului specializat în ceea ce privește sancționarea celor care nu respectă prevederile legale în materia executării lucrărilor de construcții.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 3 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 13.747/271/2012**, Tribunalul Bihor – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și ale art. 8 lit. e) din Legea poliției locale nr. 155/2010. Excepția a fost ridicată de Societatea PHOENIX CREMATION SERVICES – S.R.L. din județul Bihor cu prilejul soluționării recursului împotriva unei sentințe civile pronunțate într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, în măsura în care atribuie în competența altor organe de control, care nu dețin competențe în domeniul autorizării executării/desființării lucrărilor de construcții, inclusiv poliției locale, dreptul de a constata contravenții privind disciplina în domeniul executării lucrărilor în construcții.6.Astfel, raportat la conținutul dispozițiilor art. 27 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, constatarea contravențiilor se află în competența a diferite compartimente cu atribuții de control din subordinea administrației publice locale, cum este cazul poliției locale. Potrivit textului legal menționat, contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale, în această formulare fiind vorba despre „compartimente de specialitate“. Astfel, entitățile indicate trebuie să se bucure de calificare profesională superioară, necesară pentru domeniul distinct de specialitate și specializare. Dacă s-ar accepta ipoteza contrară, s-ar ajunge în situația în care o persoană fără cunoștințe de specialitate să aibă atribuții identice cu personalul de specialitate și chiar dreptul de a constata și sancționa fapte contravenționale într-un domeniu (cum este cel al construcțiilor) ce presupune în mod absolut necesar cunoștințe de specialitate. O asemenea reglementare contravine prevederilor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție, care consacră principiul legalității funcționării unui stat de drept care presupune ca instituțiile statului să își desfășoare activitatea în limitele de competență și pregătire profesională, conform obiectului lor de activitate.7.În opinia autoarei excepției, contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepțiile prevăzute de lege, pot fi constatate și sancționate doar de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control din cadrul autorităților publice locale și care dețin competențe de emitere a autorizațiilor de construire/ desființare. Cu toate acestea, în practică există situații în care constatarea contravențiilor prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor prevăzute de lege, este lăsată la îndemâna altor autorități cu atribuții de control, aflate în subordinea autorităților publice locale, fără ca acestea să aibă calitatea de organ de specialitate, respectiv să dețină competențe de emitere a autorizațiilor de construire/desființare. Unul dintre aceste cazuri este cel în care contravențiile prevăzute de art. 26 alin. (1), cu excepția celor prevăzute de lege, sunt constatate de către agenți din cadrul poliției locale, fapt care are la bază o interpretare greșită a textului art. 27 alin. (3) din Legea nr. 50/1991. Autoarea excepției susține că, în cazul poliției locale, acest organism al administrației publice locale își arogă dreptul doar de a constata contravențiile, cu toate că textul legal prevede că cel care are capacitatea de a constata fapta contravențională este și cel care aplică sancțiunea contravențională. Autoarea excepției susține că o asemenea situație se datorează în mare parte și modului de redactare a acestui text legal, care nu respectă rigorile legiferării, fiind lipsit de coerență, cu dificultăți sintactice, care încalcă principiile de tehnică legislativă, consacrate prin Legea nr. 24/2000.8.Tribunalul Bihor – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile art. 27 alin. (3) și (5) din Legea nr. 50/1991 și ale art. 8 lit. e) din Legea nr. 155/2010 sunt constituționale, deoarece acestea delimitează în mod clar atribuțiile conferite polițiștilor locali de cele ale personalului compartimentului de specialitate care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism și nici nu s-ar putea reține lipsa de claritate și predictibilitate.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 27 alin. (3) și (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, astfel cum au modificate prin art. I pct. 6 din Legea nr. 53/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 aprilie 2016, și, respectiv, prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 376/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, având următorul cuprins:(3)Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h), h^1), i)-k), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale județelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare. […](5)Procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.“13.De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 8 lit. e) din Legea poliției locale nr. 155/2010, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 8 mai 2014, care au următorul cuprins: În domeniul disciplinei în construcții și al afișajului stradal, poliția locală are următoarele atribuții: […]e)constată, după caz, conform atribuțiilor stabilite prin lege, contravențiile privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții și înaintează procesele-verbale de constatare a contravențiilor, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului de specialitate care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean, primarului unității administrativ-teritoriale ori al sectorului municipiului București în a cărui rază de competență s-a săvârșit contravenția sau persoanei împuternicite de aceștia.14.În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul echilibrului și separației puterilor în stat și cel al obligativității respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și în art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, autoarea excepției critică prevederile legale supuse controlului de constituționalitate, deoarece acestea permit constatarea contravențiilor în domeniul executării lucrărilor de construcții de către polițiștii locali.16.Sub acest aspect, analizând prevederile legale criticate, Curtea constată că acestea instituie reguli privind constatarea și sancționarea faptelor prin care se încalcă normele legale care stabilesc condițiile în care trebuie să aibă loc executarea lucrărilor de construcții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni.17.Astfel, prevederile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 stabilesc competența compartimentelor de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale județelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor de a constata și sancționa contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h), h^1), i)-k) din lege. În același timp, prevederile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 stabilesc, pe de o parte, competența organelor de control ale administrației publice locale de a constata contravențiile și, pe de altă parte, competența șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, a președintelui consiliului județean ori a primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția de a aplica sancțiunea contravențională.18.În raport cu acestea, Curtea constată că prevederile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 disting între constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii contravenționale, stabilind o competență partajată între organele de control ale administrației publice locale și șeful compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintele consiliului județean ori primarul unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărei/cărui rază s-a săvârșit contravenția de a aplica sancțiunea contravențională. Constatarea contravenției presupune, în esență, descrierea faptei contravenționale, precum și arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, în timp ce aplicarea sancțiunii reprezintă, în esență, o operațiune complexă care implică încadrarea în limitele prevăzute de actul normativ și asigurarea proporționalității cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare a contravenției. O asemenea reglementare este în acord cu dispozițiile art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cadrul legal general în materie contravențională, potrivit cărora „Dacă, potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției, agentul constatator nu are dreptul să aplice și sancțiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea. În acest caz sancțiunea se aplică prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal.“19.De asemenea, Curtea reține că prevederile art. 8 lit. e) din Legea nr. 155/2010 stabilesc atribuția poliției locale de a constata, după caz, contravențiile privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții și obligația de a înainta procesele-verbale de constatare a contravențiilor, în vederea aplicării sancțiunii, autorității competente sau persoanei împuternicite de aceasta. Astfel, în domeniul executării lucrărilor de construcții, poliția locală are o competență limitată doar la constatarea contravențiilor, fără a dispune cu privire la aplicarea sancțiunii contravenționale, această atribuție fiind acordată de lege organelor administrației publice cu pregătire de specialitate în domeniul vizat.20.În raport cu acestea, Curtea reține că încredințarea către poliția locală a atribuției de a constata contravențiile privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții constituie o opțiune a legiuitorului, justificată de rolul acestei autorități în apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice în domeniul disciplinei în construcții și afișajului stradal, astfel cum acesta este prevăzut în Legea nr. 155/2010.21.Cu privire la această materie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunțată în Cauza Mellacher și alții împotriva Austriei, paragraful 45, a statuat că domeniul construcțiilor reprezintă o preocupare centrală a politicilor economice și sociale în societățile moderne și că, pentru a implementa astfel de politici, legislativul trebuie să aibă o largă marjă de apreciere atât în ceea ce privește stabilirea existenței unei probleme de interes public ce necesită măsuri de control, cât și în alegerea unor modalități de aplicare detaliate pentru implementarea măsurilor vizate.22.Referitor la susținerile autoarei excepției privind lipsa unei specializări a polițiștilor locali în domeniul disciplinei în construcții, Curtea observă că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 155/2010, „Poliția locală din comunele, orașele, municipiile și sectoarele municipiului București se organizează prin preluarea posturilor și personalului poliției comunitare, precum și ale structurilor din aparatul de specialitate al primarului/primarului general responsabil cu controlul privind disciplina în construcții […]“. De asemenea, în expunerea de motive la Legea poliției locale nr. 155/2010 se arată că „Poliția locală va integra compartimentele din aparatul de specialitate al primarului responsabile cu inspecția și controlul în construcții, urbanism, […], consolidând capacitatea de acțiune în aceste domenii“. Așadar, încă de la organizarea poliției locale, aceasta a preluat personal de specialitate, iar, ulterior, întreg personalul acestui organism urmează forme de pregătire profesională în domeniul controlului în construcții și urbanism.23.În ceea ce privește exigențele de claritate, precizie și previzibilitate ale legii, în jurisprudența sa, prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015, paragraful 28, Curtea Constituțională a statuat că trăsătura esențială a statului de drept o constituie supremația Constituției și obligativitatea respectării legii și că statul de drept asigură supremația Constituției, corelarea tuturor legilor și tuturor actelor normative cu aceasta (Decizia nr. 22 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 17 martie 2004), ceea ce înseamnă că aceasta implică, prioritar, respectarea legii, iar statul democratic este prin excelență un stat în care se manifestă domnia legii (Decizia nr. 13 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999). În acest sens, prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225, Curtea a reținut că una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative și că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (a se vedea în acest sens Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).24.Cu privire la aceleași cerințe de calitate a legii, garanție a principiului legalității, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile din 4 mai 2000, 25 ianuarie 2007, 24 mai 2007 și 5 ianuarie 2010, pronunțate în cauzele Rotaru împotriva României (paragraful 52), Sissanis împotriva României (paragraful 66), Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României (paragraful 34) și Beyeler împotriva Italiei (paragraful 109), a reținut obligativitatea asigurării acestor standarde de calitate a legii drept garanție a principiului legalității. În plus, a fost statuat faptul că nu poate fi considerată „lege“ decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă.25.Aplicând aceste considerente de principiu în cauza de față, Curtea reține că ansamblul prevederilor legale analizate relevă coerență legislativă, precizie și claritate în redactare, astfel încât destinatarii acestora să își poată adapta conduita în mod corespunzător, pentru a se asigura disciplina în domeniul lucrărilor de construcții. În aceste condiții, Curtea constată că dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție nu sunt încălcate.26.În final, Curtea constată că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate, prin conținutul lor, nu pun în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, în sensul dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Constituție, și că dispozițiile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, care consacră principiul separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale, nu au incidență în cauză.27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea PHOENIX CREMATION SERVICES – S.R.L. din județul Bihor în Dosarul nr. 13.747/271/2012** al Tribunalului Bihor – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 27 alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și ale art. 8 lit. e) din Legea poliției locale nr. 155/2010 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bihor – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 mai 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x