DECIZIA nr. 302 din 18 iunie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (14), ale art. 40 alin. (12), (16) și (21) și ale art. 48 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Alen Daniel Moisin în Dosarul nr. 3.758/258/2019 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 619D/2020. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 28 noiembrie 2019.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 24 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.758/258/2019, Judecătoria Miercurea-Ciuc – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (14), ale art. 40 alin. (12), (16) și (21) și ale art. 48 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția a fost ridicată de Alen Daniel Moisin într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de autor împotriva încheierii judecătorului delegat cu supravegherea privării de libertate din cadrul penitenciarului, prin care s-a respins plângerea petentului împotriva raportului comisiei constituite în baza art. 32 din Legea nr. 254/2013, prin care s-a dispus schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii din regim închis în cel de maximă siguranță. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că, în tot cursul procedurii prevăzute de art. 40 din Legea nr. 254/2013, persoana condamnată nu are dreptul de a se apăra în fața comisiei prevăzute de art. 32 din același act normativ, nu poate formula concluzii scrise și nu poate să își exprime punctul de vedere, legea stipulând doar posibilitatea audierii condamnatului de către judecătorul de supraveghere, lăsând la latitudinea acestuia audierea sau neaudierea condamnatului. Totodată, susține că, la judecarea contestației împotriva încheierii judecătorului de supraveghere, nu este obligatorie audierea condamnatului contestator, context în care apreciază că dispozițiile legale criticate îi încalcă dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. … 6.Judecătoria Miercurea-Ciuc – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că autorul este o persoană privată de libertate, fiind subiect al raporturilor juridice ce se circumscriu dispozițiilor Legii nr. 254/2013, motiv pentru care constituționalitatea prevederilor criticate din acest din urmă act normativ urmează a fi apreciată în cadrul unui considerent comun. Astfel, reține că textele de lege criticate sunt constituționale, întrucât dreptul la apărare nu este un drept absolut, limitarea exercițiului acestui drept fiind susceptibilă de limitări impuse din considerente ce țin de interesul public general apreciat în raport cu procedura la care se referă. Reține că autorul excepției nu este judecat pentru vreo infracțiune, iar procedura în care s-a emis decizia de schimbare a regimului de executare are natură administrativă. Reține că procedurile prevăzute de art. 39 și 40 din Legea nr. 254/2013 reglementează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existența vinovăției în materie penală, astfel că acestea nu sunt supuse regulilor de procedură care guvernează faza de judecată a procesului penal, având în vedere că situația juridică a persoanei condamnate nu este identică cu cea a inculpatului. Apreciază că niciuna dintre prevederile legale criticate de autor nu îi interzice sau limitează dreptul de a-și angaja apărător ales pentru soluționarea contestației împotriva încheierii judecătorului delegat cu supravegherea, în măsura în care acesta apreciază că se impune pentru a-și susține punctul său de vedere, evident fără să fie obligatorie asistarea sa de către apărător desemnat din oficiu. Observă că, potrivit art. 3 din Legea nr. 254/2013, scopul executării pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate, aceste scopuri subsumându-se unui interes public general. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (14) și ale art. 40 alin. (12), (16) și (21) din Legea nr. 254/2013 este neîntemeiată, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (1) din același act normativ este inadmisibilă. Cât privește soluția de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (14) și ale art. 40 alin. (12), (16) și (21) din Legea nr. 254/2013, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 733 din 16 decembrie 2014 și nr. 535 din 14 iulie 2015. În ceea ce privește soluția de inadmisibilitate, apreciază că dispozițiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 nu au legătură cu soluționarea cauzei și, totodată, autorul excepției de neconstituționalitate nu motivează presupusa neconstituționalitate, aspect ce contravine dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 39 alin. (14), ale art. 40 alin. (12), (16) și (21) și ale art. 48 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Textele de lege criticate au următorul conținut: – Art. 39 alin. (14): „(14) Contestația se judecă, în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate și a administrației penitenciarului.“; … – Art. 40 alin. (12), (16) și (21): „(12) Persoana condamnată poate fi ascultată, la locul de deținere, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate. […] (16) Încheierea este executorie de la data comunicării către administrația penitenciarului. […] (21) Contestația nu suspendă executarea încheierii.“; … – Art. 48 alin. (1): „(1) Administrația Națională a Penitenciarelor ia toate măsurile necesare pentru creșterea progresivă a numărului spațiilor de cazare individuală.“ …  … 12.Autorul excepției de neconstituționalitate invocă atât dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (1) și (2) privind statul român, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, cât și prevederile art. 6 alin. (2) și alin. (3) lit. b), c) și d) privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, Curtea reține că aceste dispoziții reglementează cu privire la condițiile de cazare a persoanelor condamnate, iar cauza în care a fost invocată excepția privește schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii. Așa încât, ținând seama de exigențele dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanța de contencios constituțional decide asupra dispozițiilor legale „care au legătură cu soluționarea cauzei“, Curtea constată că dispozițiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 nu au incidență în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Mai mult, Curtea constată că autorul excepției nu arată în ce mod normele criticate contravin dispozițiilor constituționale și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate (în legătură cu acest aspect, a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). … 14.În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, astfel formulată, ridică o problemă de admisibilitate dintr-o dublă perspectivă, și anume din punctul de vedere al legăturii textului de lege criticat cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, precum și al structurii excepției de neconstituționalitate, cu referire la motivarea acesteia. Astfel că, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 este inadmisibilă. … 15.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (14) și ale art. 40 alin. (12), (16) și (21) din Legea nr. 254/2013, Curtea reține că au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare.  … 16.Astfel, cu prilejul pronunțării deciziilor nr. 766 din 28 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 9 martie 2020, și nr. 209 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 29 august 2022, Curtea a reținut că prevederile legale criticate se circumscriu celei de-a patra faze a procesului penal, și anume fazei de executare. Art. 39 din Legea nr. 254/2013 reglementează atât cu privire la stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, la plângerea depusă de persoana condamnată la judecătorul de supraveghere a privării de libertate împotriva deciziei comisiei pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, cât și cu privire la contestația formulată de persoana condamnată sau de administrația penitenciarului, pe rolul judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, împotriva încheierii prin care judecătorul de supraveghere a privării de libertate a soluționat plângerea.  … 17.Prin urmare, cadrul general prevăzut de art. 39 din Legea nr. 254/2013 reglementează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existența vinovăției în materie penală, astfel încât Curtea a reținut că aceasta nu este supusă regulilor de procedură care guvernează faza de judecată a procesului penal, având în vedere că situația juridică a persoanei condamnate nu este identică cu cea a inculpatului. Într-un sens similar s-a pronunțat Curtea și în jurisprudența sa referitoare la Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, abrogată prin Legea nr. 254/2013 (de exemplu, prin deciziile nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007; nr. 1.114 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 26 noiembrie 2008; nr. 173 din 28 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 6 iunie 2013; nr. 223 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 iunie 2014; nr. 486 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 24 ianuarie 2014). … 18.Așa fiind, Curtea a constatat că, în considerarea diferenței mai sus arătate, legiuitorul poate reglementa, în materia executării pedepselor, o procedură specială de soluționare a căilor de atac referitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, stabilite prin Legea nr. 254/2013, procedură care să nu mai implice în mod necesar prezența persoanei condamnate, fără ca în acest mod să fie încălcate dispozițiile constituționale. În context, a fost invocată jurisprudența instanței de la Strasbourg prin care s-a statuat că garanțiile consacrate în materie penală de prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – egalitatea de arme, dreptul la apărare, contradictorialitatea – nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor. În acest sens sunt Decizia din 7 mai 1990 – Aldrian împotriva Austriei, Decizia din 22 februarie 1995 – A.B. împotriva Elveției, Decizia din 13 mai 2003 – Montcornet de Caumont împotriva Franței, Decizia din 27 iunie 2006 – Szabo împotriva Suediei și Decizia din 23 octombrie 2012 – Ciok împotriva Poloniei, paragraful 33 (Decizia nr. 766 din 28 noiembrie 2019, precitată, paragrafele 14, 15 și 16) … 19.Distinct de aceste argumente, Curtea a mai reținut că, atât în procedura de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, cât și în cea de schimbare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, persoana condamnată poate fi ascultată, la locul de deținere, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate ori este adusă la judecată doar la solicitarea instanței, în acest caz fiind audiată [art. 39 alin. (5) și (16) și art. 40 alin. (12) și (22)]. Totodată, în procedura de soluționare a contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată are posibilitatea de a-și formula apărările prin intermediul memoriilor și concluziilor scrise, în temeiul art. 39 alin. (15) și al art. 40 alin. (22) din lege, indiferent dacă este adusă sau nu la judecată. De asemenea, potrivit prevederilor art. 39 alin. (14) coroborat cu art. 40 alin. (22) din Legea nr. 254/2013, contestația formulată împotriva încheierii de soluționare a plângerii formulate împotriva deciziei de stabilire a regimului de executare a pedepsei privative de libertate/hotărârii de schimbare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate se judecă, în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate și a administrației penitenciarului. … 20.Așa fiind, câtă vreme persoana condamnată are dreptul de a se adresa unei instanțe de judecată, după ce plângerea sa a fost examinată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, putând depune memorii și concluzii scrise, Curtea nu a reținut pretinsa încălcare prin textul criticat a prevederilor art. 21 din Constituție, referitor la accesul liber la justiție. De altfel, Curtea a reamintit că, potrivit celor statuate de instanța europeană prin Decizia din 23 septembrie 2004, pronunțată în Cauza Pilla împotriva Italiei, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil, este inaplicabil unei proceduri ce privește executarea unei pedepse (Decizia nr. 766 din 28 noiembrie 2019, precitată, paragrafele 18 și 19). … 21.Totodată, în ceea ce privește dispozițiile art. 40 alin. (16) și (21) din Legea nr. 254/2013, după ce a observat că acestea se circumscriu ultimei faze a procesului penal, și anume fazei de executare a hotărârii penale, cadru general de reglementare care vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existența vinovăției în materie penală, Curtea a reținut că, în considerarea acestei diferențe, legiuitorul poate reglementa o procedură specială cu privire la executarea pedepselor, care nu mai implică garanțiile specifice fazei de judecată. Astfel, Curtea a constatat că, spre deosebire de căile procesuale de atac în materie penală – caracterizate prin efectul suspensiv -, contestația împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate are un alt regim. Pentru acest motiv, Curtea a reținut că nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea liberului acces la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, consacrate de prevederile art. 21 alin. (1) și (3) și ale art. 24 din Constituție, în condițiile în care persoana condamnată are dreptul de a se adresa unei instanțe de judecată – după ce plângerea sa a fost examinată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate -, putând să își angajeze un avocat pe tot cursul litigiului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei. Împrejurarea că persoana condamnată este privată de libertate, ca urmare a unei condamnări definitive, nu este de natură să atragă aplicabilitatea normelor procesuale referitoare la asistența juridică obligatorie (Decizia nr. 209 din 7 aprilie 2022, paragraful 13).  … 22.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Alen Daniel Moisin în Dosarul nr. 3.758/258/2019 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc – Secția penală.  … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 39 alin. (14) și ale art. 40 alin. (12), (16) și (21) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Miercurea-Ciuc – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește