DECIZIA nr. 30 din 23 ianuarie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 900 din 25 octombrie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 11REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 12REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 18REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 19REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 20REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 23REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 24REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 24REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 26REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 27REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 28REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 28REFERIRE LALEGE 71 03/06/2011
ART. 28REFERIRE LALEGE 71 03/06/2011 ART. 3
ART. 28REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 57 26/01/2006
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 73 19/07/1995
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 29REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 29REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 30REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 31REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 32REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 32REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 53REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 54REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 54REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 56REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 56REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 57REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 57REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 57REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 57REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 57REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 57REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 57REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 57REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 57REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 58REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 58REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 59REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 59REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 59REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 60REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 60REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 60REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 61REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 62REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 62REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 62REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 62REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 62REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 63REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 63REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 63REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 64REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 64REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 65REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 65REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 66REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 66REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 67REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 67REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 67REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 67REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 68REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 68REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 68REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 348
ART. 68REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015
ART. 68REFERIRE LADECIZIE 5 14/07/1992
ART. 69REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 69REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 69REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 69REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 69REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 69REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 69REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 70REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 70REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 70REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 70REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 70REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 71REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 71REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 71REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864 ART. 969
ART. 72REFERIRE LADECIZIE 192 31/03/2005
ART. 72REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 72REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 73REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 73REFERIRE LADECIZIE 245 19/04/2016
ART. 73REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 73REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 74REFERIRE LADECIZIE 568 19/09/2017
ART. 74REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 74REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 74REFERIRE LADECIZIE 282 08/05/2014
ART. 74REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 74REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 74REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 74REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 75REFERIRE LADECIZIE 95 28/02/2017
ART. 75REFERIRE LADECIZIE 92 28/02/2017
ART. 75REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 75REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 75REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 75REFERIRE LADECIZIE 843 10/12/2015
ART. 75REFERIRE LADECIZIE 146 25/02/2010
ART. 75REFERIRE LADECIZIE 1470 10/11/2009
ART. 75REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 75REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 75REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 75REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 142
ART. 75REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 142
ART. 75REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 75REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 76REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 76REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 78REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 78REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 78REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 78REFERIRE LADECIZIE 75 26/02/2015
ART. 78REFERIRE LADECIZIE 64 24/02/2015
ART. 78REFERIRE LADECIZIE 270 07/05/2014
ART. 78REFERIRE LADECIZIE 266 21/05/2013
ART. 78REFERIRE LADECIZIE 498 10/05/2012
ART. 78REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 78REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 78REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 78REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 79REFERIRE LADECIZIE 95 28/02/2017
ART. 79REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 79REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 79REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 79REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 79REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 80REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 57
ART. 80REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 80REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 80REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 81REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 82REFERIRE LADECIZIE 95 28/02/2017
ART. 83REFERIRE LADECIZIE 620 10/10/2017
ART. 83REFERIRE LADECIZIE 619 10/10/2017
ART. 83REFERIRE LADECIZIE 618 10/10/2017
ART. 83REFERIRE LADECIZIE 617 10/10/2017
ART. 83REFERIRE LADECIZIE 571 19/09/2017
ART. 83REFERIRE LADECIZIE 391 06/06/2017
ART. 83REFERIRE LADECIZIE 357 11/05/2017
ART. 83REFERIRE LADECIZIE 95 28/02/2017
ART. 83REFERIRE LADECIZIE 92 28/02/2017
ART. 83REFERIRE LADECIZIE 35 19/01/2017
ART. 83REFERIRE LADECIZIE 15 17/01/2017
ART. 83REFERIRE LADECIZIE 638 27/10/2016
ART. 83REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 83REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 83REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 84REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 84REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 85REFERIRE LADECIZIE 357 11/05/2017
ART. 86REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 86REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 86REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 86REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 86REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 86REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 86REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 86REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7 și ale art. 11 ale Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de S.C. Credit Europe Ipotecar IFN – S.A. din București și de S.C. Credit Europe Bank N.V. din Amsterdam în Dosarul nr. 22.013/245/2016 al Judecătoriei Iași – Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.623D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 1.626D/2017, nr. 1.627D/2017, nr. 1.629D/2017, nr. 1.646D/2017, nr. 1.648D/2017, nr. 1.653D/2017, nr. 1.654D/2017, nr. 1.668D/2017, nr. 1.669D/2017, nr. 1.672D/2017, nr. 1.685D/2017, nr. 1.687D/2017, nr. 1.706D/2017, nr. 1.718D/2017, nr. 1.720D/2017, nr. 1.746D/2017, nr. 1.748D/2017, nr. 1.758D/2017, nr. 1.774D/2017, nr. 1.775D/2017, nr. 1.776D/2017, nr. 1.809D/2017, nr. 1.812D/2017, nr. 1.813D/2017, nr. 1.821D/2017, nr. 1.870D/2017, nr. 1.871D/2017, nr. 1.882D/2017, nr. 1.895D/2017, nr. 1.896D/2017, nr. 1.897D/2017, nr. 1.907D/2017, nr. 2.264D/2017, nr. 2.275D/2017, nr. 2.284D/2017, nr. 2.294D/2017, având ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispoziții identice sau parțial identice cu cele anterior menționate. Excepțiile au fost ridicate de Societatea Credit Europe Bank România – S.A. din București, Societatea Credit Europe Bank N.V. din Amsterdam și Societatea Credit Europe Ipotecar IFN – S.A. din București în dosarele nr. 3.252/290/2016 și nr. 3.255/290/2016 ale Judecătoriei Reșița, în dosarele nr. 5.876/306/2016, nr. 9.442/306/2016, nr. 10.674/306/2016 și nr. 11.002/306/2016 ale Judecătoriei Sibiu – Secția civilă, în Dosarul nr. 6.334/221/2016 al Judecătoriei Deva – Secția civilă, în Dosarul nr. 11.389/318/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu – Secția civilă, în dosarele nr. 17.064/4/2016, nr. 32.637/4/2016 și nr. 25.618/4/2016 ale Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, în dosarele nr. 23.894/303/2016 și nr. 25.221/303/2016 ale Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, în dosarele nr. 35.066/301/2016 și nr. 4.848/301/2017 ale Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă, în dosarele nr. 8.296/94/2016 și nr. 8.732/94/2016 ale Judecătoriei Buftea – Secția civilă, în dosarele nr. 16.764/233/2016 și nr. 17.650/233/2016 ale Judecătoriei Galați – Secția civilă, în Dosarul nr. 17.855/245/2016 al Judecătoriei Iași – Secția civilă, în Dosarul nr. 1.260/251/2016 al Tribunalului specializat Mureș – Litigii cu profesioniștii, în dosarele nr. 34.750/212/2016 și nr. 20.286/212/2016 ale Judecătoriei Constanța – Secția civilă, în Dosarul nr. 17.831/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 20.430/281/2016 al Judecătoriei Ploiești – Secția civilă, în Dosarul nr. 10.806/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, în Dosarul nr. 6.382/225/2016 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, în Dosarul nr. 7.146/311/2016 al Judecătoriei Slatina, în Dosarul nr. 25.244/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 7.780/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamț – Secția civilă și în Dosarul nr. 4.915/314/2016 al Judecătoriei Suceava. De asemenea, excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de Societatea Piraeus Bank – S.A. din București, în Dosarul nr. 20.212/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 6.130/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamț și în Dosarul nr. 30.101/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă, precum și de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN – S.A., Credit Plus (Gulf) Ltd și de Societatea Credit Europe Bank România – S.A. din București în Dosarul nr. 28.056/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă. 4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.626D/2017, nr. 1.627D/2017, nr. 1.629D/2017, nr. 1.646D/2017, nr. 1.648D/2017, nr. 1.653D/2017, nr. 1.654D/2017, nr. 1.668D/2017, nr. 1.669D/2017, nr. 1.672D/2017, nr. 1.685D/2017, nr. 1.687D/2017, nr. 1.706D/2017, nr. 1.718D/2017, nr. 1.720D/2017, nr. 1.746D/2017, nr. 1.748D/2017, nr. 1.758D/2017, nr. 1.774D/2017, nr. 1.775D/2017, nr. 1.776D/2017, nr. 1.809D/2017, nr. 1.812D/2017, nr. 1.813D/2017, nr. 1.821D/2017, nr. 1.870D/2017, nr. 1.871D/2017, nr. 1.882D/2017, nr. 1.895D/2017, nr. 1.896D/2017, nr. 1.897D/2017, nr. 1.907D/2017, nr. 2.264D/2017, nr. 2.275D/2017, nr. 2.284D/2017, nr. 2.294D/2017 la Dosarul nr. 1.623D/2017, care este primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Încheierile din 14 martie și, respectiv, 10 aprilie 2017, pronunțate în dosarele nr. 22.013/245/2016 și, respectiv, nr. 17.855/245/2016, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.623D/2017 și nr. 1.720D/2017.8.Prin încheierile din 8 martie 2017, pronunțate în dosarele nr. 3.252/290/2016 și nr. 3.255/290/2016, Judecătoria Reșița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7,art. 8 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.626D/2017 și nr. 1.627D/2017.9.Prin încheierile din 10 martie, 23 februarie, 16 februarie și, respectiv, 25 aprilie 2017, pronunțate în dosarele nr. 5.876/306/2016, nr. 9.442/306/2016, nr. 10.674/306/2016 și nr. 11.002/306/2016, Judecătoria Sibiu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7,art. 8 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum și a legii, în ansamblul său. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.629D/2017, nr. 1.646D/2017, nr. 1.648D/2017 și nr. 1.672D/2017.10.Prin Încheierea din 27 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.334/221/2016, Judecătoria Deva – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7,art. 8 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.653D/2017. 11.Prin Încheierea din 9 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 11.389/318/216, Judecătoria Târgu Jiu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7,art. 8 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.654D/2017.12.Prin încheierile din 21 februarie, 13 aprilie și 2 martie 2017, pronunțate în dosarele nr. 17.064/4/2016, nr. 32.637/4/2016 și nr. 25.618/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7,art. 8 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.668D/2017, nr. 1.718D/2017 și nr. 1.897D/2017.13.Prin încheierile din 4 mai, 3 martie și, respectiv, 8 iunie 2017, pronunțate în dosarele nr. 23.894/303/2016, nr. 25.221/303/2016 și nr. 25.221/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, a prevederilor art. 3,art. 4,art. 5 alin. (3) și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 și, respectiv, a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7,art. 8 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 (cu excepția elementelor în privința cărora s-a reținut neconstituționalitatea prin Decizia Curții Constituționale nr. 623/2016). Excepția de neconstituționalitate formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.669D/2017, nr. 1.775D/2017 și nr. 2.275D/2017.14.Prin încheierile din 24 aprilie, 18 aprilie și 16 mai 2017, pronunțate în dosarele nr. 35.066/301/2016, nr. 30.101/301/2016 și nr. 4.848/301/2017, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6 și art. 7 din Legea nr. 77/2016 și, respectiv, a prevederilor art. 3,art. 4,art. 5 alin. (3) și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum și a legii, în ansamblul său. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.685D/2017, nr. 1.809D/2017 și nr. 1.896D/2017.15.Prin încheierile din 22 și 24 martie 2017, pronunțate în dosarele nr. 8.296/94/2016 și nr. 8.732/94/2016, Judecătoria Buftea – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3,art. 4,art. 5 alin. (3),art. 7 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 (cu excepția elementelor în privința cărora s-a reținut neconstituționalitatea prin Decizia Curții Constituționale nr. 623/2016) și, respectiv, a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7,art. 8 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.687D/2017 și nr. 2.264D/2017.16.Prin încheierile din 27 aprilie și 5 mai 2017, pronunțate în dosarele nr. 16.764/233/2016 și nr. 17.650/233/2016, Judecătoria Galați – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7,art. 8 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum și a legii, în ansamblul său. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.746D/2017 și nr. 1.870D/2017.17.Prin Încheierea din 19 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.260/251/2016, Tribunalul specializat Mureș – Litigii cu profesioniștii a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7 și ale art. 8 din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.748D/2017.18.Prin încheierile din 10 aprilie și 2 martie 2017, pronunțate în dosarele nr. 34.750/212/2016 și nr. 20.286/212/2016, Judecătoria Constanța – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7,art. 8 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.758D/2017 și nr. 1.871D/2017.19.Prin Încheierea din 20 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 17.831/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7 și ale art. 11 teza întâi (cu excepția sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“) din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.774D/2017.20.Prin încheierile din 12 mai și, respectiv, 19 iulie 2017, pronunțate în dosarele nr. 6.130/279/2016, și, respectiv, nr. 7.780/279/2016, Judecătoria Piatra-Neamț – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1),art. 5 alin. (3) și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, respectiv a prevederilor art. 1 alin. (3) și ale art. 6 din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.776D/2017 și nr. 2.284D/2017.21.Prin Încheierea din 29 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 20.430/281/2016, Judecătoria Ploiești – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7,art. 8 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.812D/2017.22.Prin Încheierea din 28 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 10.806/1.748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7,art. 8 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.813D/2017.23.Prin Încheierea din 3 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.382/225/2016, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7,art. 8 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.821D/2017.24.Prin Încheierea din 22 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.146/311/2016, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 8 alin. (1)-(4) și ale art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.882D/2017.25.Prin încheierile din 20 aprilie și, respectiv, 23 mai 2017, pronunțate în dosarele nr. 25.244/300/2016 și, respectiv, nr. 28.056/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) și ale art. 6 din Legea nr. 77/2016, precum și a legii, în ansamblul său, și, respectiv, a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7,art. 8 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.895D/2017 și nr. 1.907D/2017.26.Prin Încheierea din 2 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.915/314/2016, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 6,art. 7,art. 8 și ale art. 11 (cu excepția sintagmei din teza întâi „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“) din Legea nr. 77/2016 din Legea nr. 77/2016, precum și a legii, în ansamblul său. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.294D/2017.27.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Credit Europe Bank România – S.A. din București, Societatea Credit Europe Bank N.V. din Amsterdam, Societatea Credit Europe Ipotecar IFN – S.A. din București, de Societatea Piraeus Bank – S.A. din București și de Credit Plus (Gulf) Ltd din Dubai, în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații întemeiate pe Legea nr. 77/2016.28.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României, prin faptul că prevederile Legii nr. 77/2016 se aplică și contractelor aflate în derulare, respectiv unor contracte încheiate înainte de adoptarea acesteia. Se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, precum și Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, și se precizează că în expunerea de motive ce a însoțit proiectul de lege – actualmente Legea nr. 77/2016 – se arată că prin promovarea acestui act normativ se urmărește transpunerea prevederilor Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului. Or, chiar în art. 43 alin. (1) al Directivei 2014/17/UE se prevede expres că aceasta nu are caracter retroactiv și că „prezenta directivă nu se aplică contractelor de credit existente înainte de 21 martie 2016“. De asemenea, se subliniază că art. 11 din Legea nr. 77/2016 nu se corelează cu prevederile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil în ceea ce privește aplicarea în timp a legii ce guvernează contractul de credit. Astfel, prevederile art. 3 din Legea nr. 71/2011 statuează că „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor“, în timp ce, potrivit art. 102 alin. (1), „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa“.29.Se mai apreciază că prevederile art. 3,art. 8 alin. (1),(3) și (5),art. 10 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 vin în contradicție cu prevederile art. 44 alin. (1) și alin. (2) prima teză din Constituție. În esență, se arată că dreptul de proprietate este încălcat prin obligarea creditorului să accepte o altă obligație decât cea stabilită contractual. Or, conform principiului pacta sunt servanda, contractul are putere de lege între părți. Însă legiuitorul a înțeles să intervină în raportul juridic născut în mod legal între părți, prin punerea unei alternative la executarea obligației principale (rambursare a sumei de bani împrumutate) la dispoziția împrumutatului din contractul de credit.30.Se mai susține încălcarea prevederilor art. 16 și art. 20 din Constituție, întrucât prevederile Legii nr. 77/2016 sunt evident discriminatorii, în condițiile în care situația juridică a creditorilor garantați devine net inferioară situației juridice a celorlalți creditori, chiar creditori care au o poziție inferioară, respectiv creditorii chirografari. Practic, creditorul ipotecar este sancționat prin Legea nr. 77/2016 doar pentru simplul motiv că a fost suficient de diligent pentru recuperarea creanței pe care o deținea față de debitor prin instituirea unei garanții.31.Totodată, prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituție, art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 77/2016 este considerat a fi neconstituțional în măsura în care exclude aplicarea mecanismului dării în plată reglementat de acest act normativ pentru acei debitori care, deși se găsesc într-o situație identică celei în care se află persoane care beneficiază de prevederile legale, sunt înlăturați din câmpul de aplicare al actului normativ pe baza unui criteriu care, prin raportare la scopul legii analizate, este aleatoriu, nejustificat obiectiv și rațional, anume faptul că împrumutul, la data contractării, a avut un cuantum superior plafonului de 250.000 euro. Din jurisprudența Curții Constituționale rezultă că natura obiectivă și rațională a criteriului în funcție de care se poate aplica un tratament juridic diferențiat decurge, în principal, din scopul normei care permite o segmentare între persoanele vizate de acest scop și toate celelalte subiecte. De asemenea, având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a reținut că simpla existență a unui scop legitim nu este suficientă prin ea însăși pentru a exclude discriminarea, fiind necesară și respectarea unui raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele folosite pentru a-l realiza.32.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 și art. 6, raportate la cele ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, invocată din oficiu de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 2.985D/2016, instanța de judecată arată că prin întregul mecanism instituit de Legea nr. 77/2016, de stingere a tuturor datoriilor debitorului prin trecerea bunului ipotecat în proprietatea creditorului, fără a se ține cont de suma care a mai rămas de restituit și de valoarea de circulație a bunului, se aduce atingere dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale. Instanța reține că, în situația premisă reglementată de lege, căreia aceasta i se aplică, creditorul este titularul unui drept de a obține o sumă de bani de la debitor, în baza unei convenții încheiate cu acesta. Prin intrarea în vigoare a legii criticate, dreptul creditorului este plafonat de legiuitor la valoarea de circulație a bunului ipotecat, la care se adaugă sumele deja plătite de debitor. Or, prin aceea că legea se aplică indiferent de valoarea sumei rămase de plătit și indiferent de valoarea bunului ipotecat, se poate ajunge la situația în care creditorul suportă o pierdere considerabilă, cauzată de eventuala diferență dintre suma rămasă de recuperat de la debitor și valoarea imobilului ipotecat. Totodată, instanța mai apreciază că, în ceea ce privește scopul legitim, de utilitate publică, al legii, acesta nu transpare din textul actului normativ. Astfel, nu reiese din textul legii că acesta se adresează doar debitorilor aflați în dificultate financiară, pentru ajutorarea cărora s-ar justifica o intervenție, în anumite limite, a legiuitorului, ci legea poate fi folosită de debitor independent de situația sa patrimonială, fiind suficient să aibă în derulare un contract de credit dintre cele prevăzute de lege. Or, deși situația financiară precară a anumitor persoane poate justifica un ajutor din partea statului, în cazul Legii nr. 77/2016 nu reiese în niciun fel din textul acesteia că s-ar adresa persoanelor respective. Din contră, existența unui asemenea scop de utilitate publică al legii nu poate fi susținută, scopul respectiv neexistând atât timp cât în aplicarea legii starea patrimonială a debitorului nu prezintă relevanță. În plus, ingerința instituită de lege în drepturile creditorului este disproporționată atât timp cât stingerea forțată a creanței, reglementată de Legea nr. 77/2016, nu este însoțită de garanția acordării unei compensații adecvate. Faptul că în proprietatea creditorului intră un bun imobil nu constituie în sine o garanție suficientă a acordării justei despăgubiri, atât timp cât creanța se stinge indiferent de valoarea bunului, adică indiferent de valoarea compensației, oricât de mică ar fi aceasta în comparație cu valoarea creanței. Prin urmare, textele criticate aduc atingere art. 44 alin. (2) din Constituție.33.Judecătoria Iași – Secția civilă, în dosarele nr. 1.623D/2017 și nr. 1.720D/2017, apreciază că textele legale criticate sunt constituționale. 34.Judecătoria Reșița, în dosarele nr. 1.626D/2017 și nr. 1.627D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 35.Judecătoria Sibiu – Secția civilă, în dosarele nr. 1.629D/2017, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în dosarele nr. 1.646D/2017 și nr. 1.648D/2017, consideră că excepția de neconstituționalitate formulată este parțial întemeiată, prin raportare la art. 15 alin. (2),art. 135, art. 1 alin. (4) și art. 126 alin. (1) din Constituție, iar în Dosarul nr. 1.672D/2017 nu își exprimă opinia. 36.Judecătoria Deva – Secția civilă, în Dosarul nr. 1.653D/2017, apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.37.Judecătoria Târgu Jiu – Secția civilă, în Dosarul nr. 1.654D/2017, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 38.Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 1.668D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în Dosarul nr. 1.718D/2017 nu își exprimă opinia, iar în Dosarul nr. 1.897D/2017 consideră că excepția de neconstituționalitate este parțial întemeiată. 39.Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă, în dosarele nr. 1.669D/2017 și nr. 1.775D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în Dosarul nr. 2.275D/2017 consideră că excepția este întemeiată doar prin raportare la prevederile art. 53 alin. (2) din Constituție. 40.Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă, în dosarele nr. 1.685D/2017, nr. 1.809D/2017 și nr. 1.896D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.41.Judecătoria Buftea, în Dosarul nr. 1.687D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar Judecătoria Buftea – Secția civilă, în Dosarul nr. 2.264D/2017, consideră, de asemenea, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 42.Judecătoria Galați – Secția civilă, în dosarele nr. 1.746D/2017 și nr. 1.870D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.43.Tribunalul specializat Mureș – Litigii cu profesioniștii, în Dosarul nr. 1.748D/2017, apreciază că textele legale criticate sunt constituționale. 44.Judecătoria Constanța – Secția civilă, în Dosarul nr. 1.758D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar în Dosarul nr. 1.871D/2017 consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, prin raportare la art. 44 din Constituție. 45.Judecătoria Sectorului 5 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 1.774D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, prin raportare la art. 44 din Constituție. 46.Judecătoria Piatra-Neamț – Secția civilă, în dosarele nr. 1.776D/2017 și nr. 2.284D/2017, opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.47.Judecătoria Ploiești – Secția civilă, în Dosarul nr. 1.812D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este parțial întemeiată, prin raportare la art. 15 alin. (2),art. 44 alin. (2) și art. 135 alin. (2) din Constituție.48.Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr. 1.813D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 49.Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, în Dosarul nr. 1.821D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.50.Judecătoria Slatina, în Dosarul nr. 1.882D/2017, apreciază că textele legale criticate sunt constituționale. 51.Judecătoria Sectorului 2 București – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 1.895D/2017, consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, iar în Dosarul nr. 1.907D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este parțial întemeiată. 52.Judecătoria Suceava, în Dosarul nr. 2.294D/2017, opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate.53.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.54.Guvernul, în punctul său de vedere înregistrat în dosarele nr. 1.685D/2017, nr. 1.748D/2017, nr. 1.774D/2017, nr. 1.809D/2017, nr. 1.812D/2017, nr. 1.895D/2017, nr. 1.896D/2017, nr. 1.907D/2017, nr. 2.275D/2017 și nr. 2.294D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, referitoare la sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din Legea nr. 77/2016 a devenit inadmisibilă. De asemenea, mai arată că prevederile art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza a doua,art. 4,art. 7 și art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii. Prin urmare, consideră că excepția de neconstituționalitate trebuie respinsă, după cum urmează: ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza întâi dinLegea nr. 77/2016, precum și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016; ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziții din Legea nr. 77/2016.55.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:56.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.57.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din totalitatea actelor de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 5 alin. (3),art. 6,art. 7,art. 8 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Prevederile legale criticate, punctual, au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (3): „Dispozițiile prezentei legi se aplică și în cazul în care creanța creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea și/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.“;– Art. 3: „Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord.“;– Art. 4:(1)Pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:a)creditorul și consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislația specială;b)cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit;c)creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință;d)consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.(2)În situația în care executarea obligațiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.“;– Art. 5 alin. (3): „ Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.“;– Art. 6:(1)De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum și împotriva garanților personali sau ipotecari.(2)În situația admiterii definitive a contestației prevăzute la art. 7, creditorul poate demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât și împotriva altor garanți personali sau ipotecari.(3)Demersurile prevăzute la art. 5 și art. 7-9 pot fi întreprinse și de codebitori, precum și de garanții personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau al succesorilor săi.(4)Acțiunea în regres împotriva debitorului principal va putea fi formulată numai după stingerea integrală a datoriei izvorând din contractul de credit, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.“;– Art. 7:(1)În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispozițiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.(2)Cererea se judecă în procedură de urgență, cu citarea părților, de judecătoria în circumscripția căreia domiciliază consumatorul.(3)Apelul împotriva hotărârii pronunțate în conformitate cu dispozițiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare și se judecă cu celeritate.(4)Până la soluționarea definitivă a contestației formulate de creditor se menține suspendarea oricărei plăți către acesta, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.(5)În situația în care se admite contestația formulată de creditor, părțile vor fi puse în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.(6)În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestației, creditorul are obligația să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispozițiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informațiilor și a înscrisurilor, cât și în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.“;– Art. 8:(1)În situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor.(2)Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părților, de către judecătoria în circumscripția căreia domiciliază debitorul.(3)Până la soluționarea definitivă a cererii prevăzute la alin. (1) se menține suspendarea oricărei plăți către creditor, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.(4)Acțiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.(5)Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.“;– Art. 11: „ În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată.“58.În privința sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, Curtea constată că o parte din actele de sesizare prin care a fost învestită cu soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate cuprind mențiuni în sensul exceptării acesteia din cuprinsul obiectului excepției de neconstituționalitate, având în vedere Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, prin care Curtea a constatat neconstituționalitatea acestei sintagme. Prin urmare, respectiva sintagmă nu va mai constitui obiectul analizei Curții. 59.În opinia autoarelor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componentele sale referitoare la calitatea legii și principiul securității raporturilor juridice, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 care consacră principiul egalității în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) care consacră dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 referitor la condițiile pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, art. 135 referitor la economie, art. 136 alin. (5) privind proprietatea privată și în art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate și dispozițiile art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Din motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarele acesteia au înțeles să se raporteze și la prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. m) referitor la reglementarea regimului juridic general al proprietății prin lege organică. 60.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate. Astfel, atât Legea nr. 77/2016, în ansamblul său, cât și prevederile art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4,art. 5 alin. (3), art. 6-8 și ale art. 11 din acest act normativ, au făcut obiect al controlului de constituționalitate, sens în care Curtea Constituțională s-a pronunțat, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la majoritatea dispozițiilor constituționale invocate în cauza de față, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată.61.În prezenta cauză, Curtea constată că, în ceea ce privește o parte dintre dispozițiile legale criticate, sunt încălcate condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, a căror existență rezultă din dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“, precum și din dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. 62.În jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional a reținut ca element comun situației de fapt din cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești, care au sesizat Curtea în dosarele respective, excepții soluționate prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că toate contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. În plus, Curtea a reținut că autoarele excepției au invocat neconstituționalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza reglementată în teza întâi, care vizează aplicabilitatea noului Cod civil („Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“) și ipoteza din teza a doua a art. 3, care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiții, instanța de contencios constituțional a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi, precum și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016. 63.Astfel, Curtea va reține, referitor la situația de fapt din cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești care au sesizat Curtea cu prezenta excepție de neconstituționalitate, că acele contracte de credit dintre autoarele excepției de neconstituționalitate și consumatori au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod Civil, respectiv 1 octombrie 2011 (fără a aduce în discuție eventualele acte subsecvente încheiate în legătură cu contractul de credit astfel convenit). Curtea reține, în plus, că autoarele excepției de neconstituționalitate au invocat neconstituționalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016 fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, așa cum sunt explicitate în Decizia nr. 623/2016 și cum s-a arătat mai sus. Ca atare, Curea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016.64.Faptul că respectivele contracte de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești care au sesizat Curtea în prezentele dosare au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant și în examinarea admisibilității excepției având ca obiect neconstituționalitatea tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea va reține că, potrivit primei teze a acestuia, dispozițiile Legii nr. 77/2016 se aplică și contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016 și, implicit, a noului Cod Civil.65.Având în vedere situația consumatorului, care este parte la contractul de credit, în măsura în care nu a fost supus executării silite, precum și dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“, Curtea va reține că dispozițiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate și, prin urmare, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016. 66.Prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, la paragraful 120, Curtea a constatat că „prevederile art. 11 teza întâi raportate la cele ale art. 3 teza a doua,art. 4,art. 7 și art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească, în condițiile manifestării opoziției creditorului, poate și trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare. Astfel, din punct de vedere procedural, instanța judecătorească, în condițiile formulării contestației de către creditor sau a acțiunii în constatare de către debitor, va verifica îndeplinirea condiției notificării creditorului conform celor prevăzute de Legea nr. 77/2016, îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 4 din lege, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii în cadrul art. 7 din lege, respectiv art. 8 ori în cadrul art. 9 din aceeași lege“. Curtea a precizat astfel, la paragraful 121, că „instanța judecătorească care, în condițiile legii, este independentă în aprecierea sa va putea face aplicarea impreviziunii până la limita superioară impusă de Legea nr. 77/2016 (predarea imobilului și ștergerea datoriilor principale și accesorii)“. Astfel, Curtea a constatat că prevederile din art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua,art. 4,7 și 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii.67.În acest context, Curtea va reține că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Prin urmare, ținând cont de faptul că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, mai sus menționată, a fost publicată anterior sesizării instanței constituționale în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua,art. 4,art. 7 alin. (1), (2), (3), (5) și (6) și art. 8 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite va fi respinsă ca inadmisibilă.68.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă, care se referă la lege în ansamblul său, Curtea reține că Legea nr. 77/2016 reglementează situații specifice care nu se referă la regimul general al proprietății, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligații derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietății, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietății în România, și nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituții de drept civil. În concordanță cu jurisprudența sa (Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea constată că regimul juridic general al proprietății, publică sau privată, vizează, ca esență, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosința și dispoziția, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietății și al dreptului de proprietate, și încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică care guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanță mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanțe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015) care, în art. 348, reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea constată că această critică de neconstituționalitate extrinsecă este neîntemeiată (a se vedea Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragrafele 107 și 108). 69.Referitor la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi prin raportare la celelalte dispoziții legale criticate, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 135 privind economia.70.Astfel, cu privire la critica autoarelor excepției de neconstituționalitate privind nerespectarea principiului neretroactivității legii civile, Curtea a statuat prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 94 și următoarele, că regula pacta sunt servanda presupune luarea în considerare a unor elemente precum buna-credință și echitatea atunci când are loc o schimbare fundamentală a condițiilor de executare a contractului. Curtea a reținut că prevederile puse în principal în discuție prin prisma încălcării art. 15 alin. (2) din Constituție sunt cele ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, iar din analiza acestor prevederi legale rezultă faptul că ele se aplică și contractelor aflate în curs de derulare. Expresia „în derulare“ a fost folosită de legiuitor pentru a acoperi și cazul prevăzut de art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, respectiv faza executării silite începute înainte de intrarea în vigoare a legii.71.Cu referire la această critică, Curtea a reținut că majoritatea contractelor de împrumut vizate de legea criticată au fost încheiate în perioada 2007-2009, acestor contracte fiindu-le aplicabil cadrul legal de la acea dată. Curtea a reținut că, indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 și art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, Curtea a subliniat că prevederile acesteia nu retroactivează.72.Cu privire la critica raportată la art. 16 din Constituție referitor la principiul egalității, Curtea a reiterat jurisprudența sa constantă, potrivit căreia noțiunea fundamentală de egalitate în fața legii nu presupune că stabilirea unui tratament juridic diferențiat unor situații distincte este discriminatorie. Dimpotrivă, în acest fel se asigură deplina respectare a acestui principiu constituțional fundamental. Astfel, în Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Curtea a precizat că „Egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și, deci, instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat“. Cu referire la criticile autoarelor excepției de neconstituționalitate, Curtea a reținut că deosebirile obiective dintre categoria profesioniștilor și cea a consumatorilor sunt suficient de relevante și semnificative încât să justifice opțiunea legiuitorului de a le aplica un regim juridic distinct.73.Cu privire la critica referitoare la dreptul de proprietate, la paragraful nr. 128 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reținut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăși suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condițiile exercitării sale cu bună-credință (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59-60). Dreptul de proprietate al instituțiilor de credit nu cunoaște nicio limitare în condițiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate.74.Cu referire la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, Curtea a reținut, în plus (prin Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 28 noiembrie 2017, paragraful 104) față de ceea ce reiese din motivarea Curții din Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că însuși textul art. 45 din Constituție dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate în condițiile legii. Or, dispozițiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie – în condițiile legii – legiuitorul constituant însuși acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condițiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum și pe cele ale liberei inițiative. De altfel, Curtea Constituțională a stabilit, în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, paragraful 16, că „principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor“. 75.Cu privire la invocarea art. 148 din Constituție, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reținut că, în cauzele deduse judecății, prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, nu au legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută. Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile constituționale cuprinse în art. 148 nu au incidență în cauză.Totodată, în ceea ce privește prevederile art. 5 alin. (3) și ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, în dinamica jurisprudențială în materie, prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, paragraful 48, Curtea a statuat că „prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, decizie interpretativă, Curtea nu a constatat neconstituționalitatea pură și simplă a prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, ci a stabilit, în calitatea sa de garant al supremației Constituției (art. 142 din Legea fundamentală), condițiile în care dispozițiile legale antereferite se subsumează exigențelor Constituției. Or, în cazul deciziilor interpretative, în măsura în care aspectele de neconstituționalitate deduse din motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate nu vizează înțelesul normei juridice care a fost exclus din sfera cadrului constituțional, Curtea a reținut că, în analiza acestora, nu este incident art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea Decizia nr. 1.470 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, Decizia nr. 146 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, sau Decizia nr. 843 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2016, paragraful 25). Atunci când critica de neconstituționalitate a unei normei juridice privește un înțeles sau înțelesuri ale acesteia care se bucură, în continuare, de prezumția de constituționalitate și care nu au fost excluse din cadrul constituțional prin decizia interpretativă, este evident că instanța constituțională este competentă să analizeze fondul excepției de neconstituționalitate“ (a se vedea și Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, paragraful 28).Prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, paragrafele 50-60, Curtea a reținut că, reglementând procedura dării în plată ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligației un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăților pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Este o măsură conexă firească deciziei debitorului de a transmite creditorului dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar. Suspendarea plăților aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia prin care apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă, pe perioada suspendării plăților, celelalte obligații ale debitorului rezultate din acesta se execută în continuare.76.În acest context, Curtea a reținut că suspendarea antemenționată se aplică atât în situația în care creditorul obligației de plată nu formulează contestație împotriva notificării transmise, cât și în situația în care acesta din urmă formulează o asemenea contestație. Astfel, în lipsa formulării contestației prevăzute de art. 7 alin. (1) din lege, notificarea transmisă creditorului rămâne definitivă, în sensul că ambele părți acceptă faptul că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate, în condițiile intervenirii impreviziunii, părțile având posibilitatea de a negocia pentru a ajunge la un alt acord în termenul prevăzut de art. 5 alin. (3) din lege. De-abia după expirarea termenului menționat se poate încheia actul de dare în plată. Pe toată perioada de timp care acoperă termenul de contestare, precum și termenul de negociere, executarea plăților derivate din contractul de credit este suspendată. În acest fel, legiuitorul a pus la îndemâna debitorului un instrument juridic prin intermediul căruia echilibrează poziția economică net inferioară a consumatorului în raport cu profesionistul în condițiile intervenirii impreviziunii. Ar fi fost, de altfel, nefiresc ca, pe această perioadă, contractul să fi continuat să se execute ca atare, mai ales că este una preprocesuală, de negociere între părți, în care sunt cercetate posibilitățile de continuare a executării contractului de credit, prin adaptarea acestuia la noile condiții socioeconomice. În schimb, în ipoteza în care creditorul formulează contestație, notificarea este afectată de o condiție rezolutorie, aceea a admiterii contestației de către instanța judecătorească competentă. Însă, indiferent dacă această condiție se împlinește, pe toată perioada în care curge termenul de formulare a contestației și a judecății, până la soluționarea definitivă a contestației, notificarea are drept efect și suspendarea plăților rezultate din contractul de credit, ca o măsură provizorie și conexă acesteia.77.De asemenea, Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului, pentru că suspendarea plăților este o măsură imediată, menită să împiedice ruina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condițiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestația creditorului, debitorul obligației va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată.78.Curtea, având în vedere conținutul normativ al art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a constatat că acestea reglementează o intervenție etatică cu privire la executarea contractelor de credit aflate în curs. De principiu, niciun text constituțional nu împiedică legiuitorul să intervină în executarea acestor contracte în vederea reechilibrării lor, cu respectarea condițiilor impuse prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 referitoare la buna-credință și echitatea ce trebuie să guverneze această materie. Însă, intensitatea acestei intervenții, privită din perspectiva exigențelor Constituției, trebuie evaluată prin prisma testului de proporționalitate dezvoltat de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în condițiile în care drepturile relative, distinct de aplicarea art. 53 din Constituție, cunosc limitări implicit admise, rezultate atât din evoluția și confruntarea acestora în timp, cât și din perspectiva titularilor lor [(în acest sens, cu privire la testul de proporționalitate, a se vedea Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, sau Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013); (cu privire la caracterul evolutiv al conceptelor constituționale, a se vedea Decizia nr. 498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012, și Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015)].79.În acest context, prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 38-42, instanța de contencios constituțional a analizat dacă măsura criticată este adecvată, necesară și dacă respectă un just raport de proporționalitate între interesele generale și cele individuale. Astfel s-a reținut că, în mod abstract, suspendarea executării plăților este o măsură capabilă să îndeplinească scopul legitim urmărit, neexistând nicio abatere între substanța acesteia și finalitatea pe care o are în vedere. Mai mult, măsura reglementată și finalitatea avută în vedere se află într-un evident raport de consecvență logică, drept care se impune concluzia irefragabilă a caracterului său adecvat. De asemenea, Curtea a constatat că măsura legală criticată este necesară, legiuitorul având deplina competență constituțională, în temeiul art. 15 alin. (1),art. 44 alin. (1) și art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, de a proteja într-un mod efectiv interesele patrimoniale ale cetățenilor săi, atunci când în paradigma executării contractului – de credit în cazul de față – intervine un aspect care ține de impreviziune. Din întreg arsenalul de măsuri pe care legiuitorul le avea la îndemână, a apelat la suspendarea temporară a plăților rezultate din contractul de credit, măsură ce trebuie calificată ca având un grad de intruziune moderat asupra dreptului de proprietate al creditorului, aspect dedus atât prin natura sa juridică de măsură vremelnică/provizorie, cât și din posibilitatea creditorului de a-și vedea executată creanța întru totul, în măsura în care instanța judecătorească admite contestația formulată. Desigur, astfel cum s-a precizat, această opțiune a legiuitorului nu este cea mai puțin intruzivă, ipoteză în care legiuitorul ar fi trebuit să lase instanței judecătorești competența de a decide ea însăși, eventual prin procedura ordonanței președințiale sau suspendarea executării silite, după caz, dacă se impune măsura suspendării în mod temporar a plății sumelor de bani aferente contractului de credit. Totuși, Curtea a constatat că această orientare legislativă a ținut seama de realitățile socioeconomice existente, aspect cu privire la care legiuitorul are o largă marjă de apreciere, precum și de particularitățile și specificul circumstanțelor referitoare la iminența începerii sau continuării procedurii de executare silită cu efecte iremediabile asupra consumatorului, respectiv la relația profesionist-consumator în care acesta din urmă se află într-o situație de inferioritate economică. De aceea, în cazul în care între părți există o neînțelegere apărută cu privire la existența impreviziunii în contracte, legiuitorul, în mod corect, a apreciat ca fiind necesară o suspendare de drept a executării unui asemenea contract, până la pronunțarea hotărârii judecătorești definitive în cauză, care tranșează problema litigioasă dintre părți.80.În continuare, Curtea a reținut că măsura criticată configurează un just raport de proporționalitate între interesele generale și cele particulare, în sensul că pune în balanță, pe de o parte, protecția imediată și nemijlocită a consumatorilor, așadar a unei largi sfere de persoane care, deși situate într-un raport de egalitate juridică, formală cu profesioniștii, totuși, sub aspectul puterii lor economice, apreciate în mod individual, se află într-o evidentă relație de inferioritate, și, pe de altă parte, interesul profesioniștilor de a-și vedea executate sumele de bani rezultate din contractele de credit. Intervenind în acest domeniu sensibil, legiuitorul, în marja sa de apreciere, derivată din prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, a reglementat această măsură într-un domeniu limitat (contract de credit) și în condiții restrictive (condiții de admisibilitate în marja impreviziunii), protejând, cu efect imediat și provizoriu, persoanele expuse acestui risc major intervenit în executarea contractului, risc calificat de Curtea Constituțională ca fiind unul supraadăugat. Ar fi fost contrastant cu însăși noțiunea de impreviziune ca, pe perioada în care notificarea de dare în plată este depusă, debitorul de bună-credință al obligației să fie ținut să plătească, în continuare, sume nominale de bani care, sub aspectul cuantumului lor, aduc în discuție impreviziunea, întrucât Curtea, în analiza sa, pleacă de la premisa axiomatică a art. 57 din Constituție. În aceste condiții, nu este de admis ca o realitate juridică, formală, rezultată din contractul de credit să prevaleze asupra regulilor de echitate și bună-credință care guvernează materia contractelor civile.81.De asemenea, Curtea a reținut că, în condițiile în care instanța judecătorească admite contestația formulată de profesionist, prestațiile bănești datorate în temeiul contractului de credit trebuie executate întocmai, creditorul obligației, în acest caz, având dreptul și la repararea prejudiciului, în măsura în care instanța judecătorească a constatat reaua-credință a debitorului în exercitarea dreptului său la notificarea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 77/2016.82.În consecință, Curtea a constatat că mecanismul procedural reglementat de legiuitor nu pune în discuție în niciun fel condițiile de drept substanțial ce trebuie avute în vedere la depunerea notificării, ci stabilește un echilibru procedural corect între părțile aflate în litigiu, cu respectarea principiului proporționalității ce trebuie să caracterizeze orice măsură etatică în domeniul proprietății private (pentru cele mai sus expuse, a se vedea Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 38-42).83.În ceea ce privește celelalte aspecte relevate în motivarea excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici și prevederi constituționale similare, iar Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a legii în ansamblul său. În acest sens, pot fi enumerate, spre exemplu, Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată, Decizia nr. 638 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 14 februarie 2017, Decizia nr. 15 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 7 aprilie 2017, Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 10 mai 2017, Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, Decizia nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, Decizia nr. 391 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 31 octombrie 2017, Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 11 decembrie 2017, precum și deciziile nr. 617^1, nr. 618^2, nr. 619^3 și nr. 620^4 din 10 octombrie 2017, nepublicate la data pronunțării prezentei decizii.^1 Decizia nr. 617 din 10 octombrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 3 iulie 2018.^2 Decizia nr. 618 din 10 octombrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 21 mai 2018.^3 Decizia nr. 619 din 10 octombrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 3 iulie 2018.^4 Decizia nr. 620 din 10 octombrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 7 iunie 2018.84.Față de această împrejurare, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față, astfel că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a legii în ansamblul său, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.85.Distinct de cele prezentate mai sus, Curtea reține că revine instanțelor de judecată competența de a stabili cadrul procesual în care se soluționează litigiul dedus judecății, în funcție de stadiul derulării contractului de credit și de data încheierii acestuia, aplicând în mod corespunzător dispozițiile legale specifice fiecărei faze procesuale în parte, împreună cu jurisprudența Curții Constituționale asociată acestora. Totodată, Curtea reiterează faptul că este rolul instanțelor de judecată să interpreteze normele legale și să facă aplicarea acestora în funcție de conținutul normativ, respectiv dacă sunt norme de drept substanțial sau de drept procesual și dacă sunt de imediată aplicare, precum și cu privire la prioritatea acestora, în funcție de caracterul de normă specială sau de drept comun (a se vedea Decizia nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, paragrafele 40 și 42).86.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce privește dispozițiile art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, și cu unanimitate de voturi, cu privire la celelalte dispoziții legale,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza a doua, precum și a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3,art. 4,art. 7 alin. (1)-(3),(5) și (6) și ale art. 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Credit Europe Bank România – S.A. din București, Societatea Credit Europe Bank N.V. din Amsterdam și Societatea Credit Europe Ipotecar IFN – S.A. din București în dosarele nr. 3.252/290/2016 și nr. 3.255/290/2016 ale Judecătoriei Reșița, în dosarele nr. 5.876/306/2016, nr. 9.442/306/2016, nr. 10.674/306/2016 și nr. 11.002/306/2016 ale Judecătoriei Sibiu – Secția civilă, în Dosarul nr. 6.334/221/2016 al Judecătoriei Deva – Secția civilă, în Dosarul nr. 11.389/318/2016 al Judecătoriei Târgu-Jiu – Secția civilă, în dosarele nr. 17.064/4/2016, nr. 32.637/4/2016 și nr. 25.618/4/2016 ale Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, în dosarele nr. 23.894/303/2016 și nr. 25.221/303/2016 ale Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, în dosarele nr. 35.066/301/2016 și nr. 4.848/301/2017 ale Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă, în dosarele nr. 8.296/94/2016 și nr. 8.732/94/2016 ale Judecătoriei Buftea – Secția civilă, în dosarele nr. 16.764/233/2016 și nr. 17.650/233/2016 ale Judecătoriei Galați – Secția civilă, în Dosarul nr. 17.855/245/2016 al Judecătoriei Iași – Secția civilă, în Dosarul nr. 1.260/251/2016 al Tribunalului specializat Mureș – Litigii cu profesioniștii, în dosarele nr. 34.750/212/2016 și nr. 20.286/212/2016 ale Judecătoriei Constanța – Secția civilă, în Dosarul nr. 17.831/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 20.430/281/2016 al Judecătoriei Ploiești – Secția civilă, în Dosarul nr. 10.806/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, în Dosarul nr. 6.382/225/2016 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, în Dosarul nr. 7.146/311/2016 al Judecătoriei Slatina, în Dosarul nr. 25.244/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 7.780/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamț – Secția civilă și în Dosarul nr. 4.915/314/2016 al Judecătoriei Suceava, de Societatea Piraeus Bank – S.A. din București în Dosarul nr. 20.212/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 6.130/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamț și în Dosarul nr. 30.101/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă, precum și de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN – S.A. din București, Credit Plus (Gulf) Ltd din Dubai și Societatea Credit Europe Bank România – S.A. din București în Dosarul nr. 28.056/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceleași părți în aceleași dosare ale acelorași instanțe și constată că dispozițiile art. 11 teza întâi raportate la celelalte dispoziții din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite sunt constituționale, prin raportare la criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Iași – Secția civilă, Judecătoriei Reșița, Judecătoriei Sibiu – Secția civilă, Judecătoriei Deva – Secția civilă, Judecătoriei Târgu-Jiu – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă, Judecătoriei Buftea, Judecătoriei Galați – Secția civilă, Tribunalului specializat Mureș – Litigii cu profesioniștii, Judecătoriei Constanța – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția civilă, Judecătoriei Piatra-Neamț – Secția civilă, Judecătoriei Ploiești – Secția civilă, Judecătoriei Cornetu, Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, Judecătoriei Slatina, Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția a II-a civilă și Judecătoriei Suceava și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 ianuarie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x