DECIZIA nr. 30 din 19 ianuarie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26, ale art. 60 alin. (6) și ale art. 113 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Dumitru Vasile în Dosarul nr. 9.928/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamț – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 119D/2018. … 2.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției. … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 128D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26, ale art. 60 alin. (6) și ale art. 113 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Dumitru Vasile în Dosarul nr. 21.674/212/2016 al Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. … 4.La apelul nominal răspunde autorul excepției, iar pentru partea Uniunea Națională a Barourilor din România se prezintă avocatul Constantin Voicescu, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că autorul excepției a depus în cele două dosare mai multe cereri, și anume: „cerere de retragere de la dezbateri“ a președintelui Curții; „cerere de sesizare a Curții Europene de Justiție și a Comisiei de la Veneția“, întrucât Curtea Constituțională „evită să-și asume răspunderea că Legea nr. 51/1995 este o lege neconstituțională în integralitatea sa“; „cerere de solicitare a avizelor emise de Consiliul Economic și Social ce au stat la baza Legii nr. 51/1995“; „cerere de solicitare de la Ministerul de Finanțe a codurilor de identificare fiscală“ atribuite Uniunii Naționale a Barourilor din România din Strada Academiei nr. 4-6 și Uniunii Naționale a Barourilor din România din Splaiul Independenței nr. 5, ambele cu sediul în București; „cerere de solicitare a actelor privind înființarea celor două uniuni“; „cerere prin care Curtea Constituțională să afle adevărul referitor la Uniunea Națională a Barourilor din România cu sediul în Strada Academiei nr. 4-6“, mai exact „când anume s-a înființat aceasta și până când a avut dreptul de a funcționa legal“, „dacă toate modificările aduse Legii nr. 51/1995 s-au făcut cu respectarea principiului bicameralismului“, respectiv „dacă au fost solicitate avizele de la Ministerul de Justiție, Ministerul de Finanțe, Ministerul Muncii și de la comisiile de specialitate din Camera Deputaților și Senat“. … 6.Partea Uniunea Națională a Barourilor din România și reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererilor mai sus menționate ca inadmisibile, având în vedere cadrul procesual. … 7.Curtea respinge cererile formulate de autorul excepției. … 8.Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 119D/2018 și nr. 128D/2018 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. … 9.Autorul excepției și partea prezentă arată că sunt de acord cu conexarea dosarelor. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt întrunite condițiile pentru conexarea cauzelor. … 10.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 128D/2018 la Dosarul nr. 119D/2018, care a fost primul înregistrat. … 11.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, depunând și note scrise. În acest sens, arată că dispozițiile art. 26 din Legea nr. 51/1995 fac referire doar la persoanele fizice și juridice, cu excluderea persoanei fizice autorizate, iar instanțele refuză să verifice actele de înființare în cazul exercitării de către aceasta din urmă de activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat, preferând să trimită adrese către Uniunea Națională a Barourilor din România, cu sediul în Splaiul Independenței nr. 5, București. În ceea ce privește dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, consideră că acestea instituie un paralelism legislativ, întrucât conțin o dublă incriminare. De asemenea, critică dispozițiile art. 113 din Legea nr. 51/1995, deoarece permit desființarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. … 12.Avocatul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 502 din 17 septembrie 2019. … 13.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 514 din 30 iunie 2020. … 14.La final, autorul excepției solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. … 15.Curtea, ținând cont de notele scrise deja depuse la dosar, respinge cererea. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:16.Prin Încheierea din 11 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 9.928/279/2016, Judecătoria Piatra-Neamț – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26, ale art. 60 alin. (6) și ale art. 113 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Excepția a fost ridicată de Dumitru Vasile cu ocazia soluționării unei cauze penale privind trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 raportat la prevederile art. 348 din Codul penal, respectiv de dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995. … 17.Prin Încheierea din 9 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 21.674/212/2016, Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26, ale art. 60 alin. (6) și ale art. 113 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Excepția a fost ridicată de Dumitru Vasile cu ocazia soluționării unei cauze penale privind trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 raportat la prevederile art. 348 din Codul penal, respectiv de dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995. … 18.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 26, ale art. 60 alin. (6) și ale art. 113 din Legea nr. 51/1995 încalcă principiul legalității, neretroactivitatea legii, egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, legalitatea pedepsei, dreptul la apărare, dreptul de asociere, libertatea economică, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și independența judecătorilor. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate limitează dreptul la un proces echitabil, întrucât dau instanței civile posibilitatea să verifice aspecte care intră în competența instanței penale, și anume dacă exercitarea activităților specifice unei profesii, în speță cea de avocat, constituie sau nu infracțiune. Astfel, instanța civilă analizează legalitatea și temeinicia probelor administrate în dovedirea calității de reprezentant a avocatului. Consideră că este încălcat dreptul la un proces echitabil prin faptul că instanța civilă nu respectă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în materie penală cu privire la fapta de exercitare fără drept a profesiei de avocat de către avocații înscriși în barourile înființate „în baza Încheierii Judecătoriei Târgu Jiu din 30 iulie 2003“, prin care a dobândit personalitate juridică și a fost înscrisă în registrul special al asociațiilor și fundațiilor Filiala Bălești Gorj a Asociației „Figaro Potra“, constituită – în temeiul dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații – prin hotărârea adunării generale a Asociației „Figaro Potra“ din Alba Iulia. De asemenea, autorul excepției arată că prin textele de lege criticate „au fost instituite o serie de baricade împotriva proliferării structurilor profesionale alternative în legătura cu profesia de avocat“. Consideră că prin lege nu pot fi desființate hotărâri definitive și irevocabile. Mai mult, legea civilă nu poate să producă efecte retroactive. … 19.Judecătoria Piatra-Neamț – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate sunt în concordanță cu prevederile constituționale și convenționale invocate. Invocă, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 321 din 14 septembrie 2004, nr. 806 din 9 noiembrie 2006, nr. 412 din 8 octombrie 2013, nr. 144 din 18 martie 2014 și nr. 509 din 30 iunie 2015. … 20.Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate. … 21.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 22.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, arată că organizarea avocaților în barouri, care compun Uniunea Națională a Barourilor din România, nu contravine niciuneia dintre prevederile constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate. Organizarea prin lege a exercitării profesiei de avocat este firească și necesară, în vederea stabilirii competenței, a mijloacelor și a modului în care se poate exercita această profesie, precum și a limitelor dincolo de care se încalcă drepturile altor persoane sau categorii profesionale. Textele de lege criticate nu conțin nicio reglementare care să aducă atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări. Ca și în cazul reglementărilor specifice altor profesii, cum ar fi cele ale notarilor, medicilor sau experților, Legea nr. 51/1995, în întregul ei, și, în particular, dispozițiile legale care fac obiectul excepției sunt menite să apere libera exercitare a profesiei de avocat de concurența nelegitimă din partea unor persoane sau structuri situate în afara cadrului legal și, pe de altă parte, să asigure dreptul la apărare al persoanelor care apelează la serviciul avocațial, pe calea garanțiilor oferite de organizarea și exercitarea acestei profesii în limitele stabilite de lege. În concepția legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, profesia de avocat putând fi exercitată de un corp profesional selectat și funcționând după reguli stabilite de lege. Această opțiune a legiuitorului are în vedere faptul că scopul ei este asigurarea unei asistențe juridice calificate, iar cei care doresc să practice această profesie sunt datori să respecte legea. Astfel se explică de ce condițiile de organizare și exercitare a profesiei de avocat sunt prevăzute într-o lege specială. Totodată, Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că profesia de avocat se poate exercita numai cu respectarea legii, iar nu împotriva ei. În fine, Avocatul Poporului consideră că celelalte prevederi constituționale invocate nu au incidență în cauza de față. … 23.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile autorului excepției și ale părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:24.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 25.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 26, ale art. 60 alin. (6) și ale art. 113 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din data de 7 februarie 2011. Ulterior sesizării Curții, în temeiul art. II din Legea nr. 25/2017, Legea nr. 51/1995 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, dându-se textelor o nouă numerotare, astfel că art. 26,art. 60 alin. (6) și art. 113 din Legea nr. 51/1995, republicată în 2011, au devenit art. 25, art. 59 alin. (6) și, respectiv, art. 107 din aceeași lege, republicată în 2018. Curtea se va pronunța însă asupra textelor de lege în numerotarea și având cuprinsul care au produs efecte în cauzele în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Astfel, se observă că dispozițiile art. 26 din Legea nr. 51/1995, republicată în 2011, au fost modificate prin prevederile art. I pct. 11 din Legea nr. 25/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 28 martie 2017. Având în vedere însă că în cauzele în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a produs efecte norma prevăzută de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 25/2017, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 51/1995, republicată în 2011, în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 25/2017. Totodată, dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 au produs efecte în respectivele cauze în forma modificată prin prevederile art. 51 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor art. 26, ale art. 60 alin. (6) și ale art. 113 din Legea nr. 51/1995, republicată în 2011, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:– Art. 26: (1)Exercitarea oricărei activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat și prevăzută la art. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou și pe tabloul avocaților acelui barou constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.(2)Instanțele sunt obligate să verifice și să se pronunțe asupra calității de reprezentant al unei persoane care se prezintă ca avocat, exercitând acte specifice acestei profesii și folosind însemnele profesiei de avocat.(3)Actele specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile prezentei legi, sunt nule dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi remediată în alt mod, în afară de cazul în care modul de îndeplinire a acestora a fost de natură să producă o eroare comună cu privire la calitatea celui care le-a săvârșit.(4)În cazurile prevăzute de prezentul articol, baroul are dreptul la acțiune în despăgubiri împotriva persoanei fizice sau juridice care exercită fără drept profesia de avocat.(5)Sumele obținute cu titlu de despăgubiri potrivit alin. (4) vor fi cuprinse în bugetele barourilor și vor fi folosite în mod exclusiv pentru organizarea activității de pregătire profesională a avocaților, în condițiile legii.; … – Art. 60 alin. (6): „(6) Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Națională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaților din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.“; … – Art. 113: (1)La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, reprezentare sau asistență juridică, în orice domenii, își încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activități constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.(2)De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicțional prin care au fost recunoscute ori încuviințate activități de consultanță, reprezentare și asistență juridică contrare dispozițiilor prezentei legi.(3)Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică profesiei de consilier juridic, care va fi exercitată potrivit dispozițiilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare.(4)Consiliile și decanii barourilor au obligația și autorizarea să urmărească ducerea la îndeplinire a prevederilor alin. (1) și (2) și să ia măsurile legale în acest sens. …  … 26.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 40 privind dreptul de asociere, ale art. 45 referitor la libertatea economică, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 124 alin. (3) privind independența judecătorilor, precum și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 7 privind legalitatea incriminării și a pedepsei și ale art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 27.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 26 din Legea nr. 51/1995 au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție – invocate și în prezenta cauză – și față de critici identice. Astfel, prin Decizia nr. 144 din 18 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 9 mai 2014, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Mai întâi, Curtea a observat că – deși textul de lege criticat se referă la calitatea de „reprezentant al unei persoane care se prezintă ca avocat“ – este evident că nu este vorba despre reprezentantul „unei persoane care se prezintă ca avocat“, așa cum s-ar înțelege din efectuarea greșită a acordului gramatical, ci, în mod logic, textul are în vedere „calitatea de reprezentant a unei persoane care se prezintă ca avocat“. Aceasta este însă o eroare materială care nu afectează constituționalitatea conținutului normativ al textului de lege criticat. … 28.Prin decizia mai sus menționată, Curtea a mai reținut că autoarea excepției de neconstituționalitate susține că textul de lege criticat limitează dreptul la un proces echitabil, deoarece ar da instanței civile posibilitatea să verifice aspecte ce intră în competența instanței penale, doar aceasta din urmă având dreptul să aprecieze dacă exercitarea activităților specifice unei profesii, în speță cea de avocat, constituie infracțiune. Cu privire la această critică, Curtea a constatat că, în realitate, instanța care face aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 – indiferent de materia în care aceasta este specializată, fie că este civilă sau penală, de contencios administrativ sau fiscal, de litigii de muncă și asigurări sociale ori de dreptul familiei – nu se pronunță cu privire la săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat de către persoana care pretinde că ar avea calitatea de reprezentant al uneia dintre părțile dintr-un proces. Instanța nu face altceva decât să se asigure că partea reprezentată beneficiază de o apărare adecvată, realizată de o persoană calificată în domeniu, a cărei calitate de avocat este obținută în condițiile legii și recunoscută ca atare, cu respectarea exigențelor pentru intrarea în profesia de avocat prevăzute prin Legea nr. 51/1995. … 29.Astfel, Curtea a constatat, prin decizia anterior citată, că aspectele referitoare la existența infracțiunii, stabilirea faptului că aceasta a fost săvârșită de cel acuzat și aprecierea vinovăției acestuia pot forma, eventual, obiectul unui proces penal distinct, supus, la rândul său, exigențelor dreptului la un proces echitabil impuse de prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În consecință, nu se pune problema ca o instanță civilă să pronunțe o hotărâre prin care să stabilească dacă o persoană este vinovată sau nu de săvârșirea unei infracțiuni, astfel că nu se poate avea în vedere o eventuală încălcare a dreptului la un proces echitabil, în condițiile în care nu există nicio încălcare a regulilor procedurale referitoare la competența materială a instanțelor. … 30.Dimpotrivă, textul de lege criticat oferă instanțelor de judecată cadrul legal pentru a veghea ca desfășurarea fiecărui proces, indiferent de ramura de drept în care acesta a fost declanșat, să aibă loc cu respectarea dreptului la apărare, garanție a dreptului la un proces echitabil. Prin aplicarea prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate în cauza de față, instanțele se asigură că dreptul menționat va fi materializat printr-un act profesional de calitate, apt să confere eficiență și efectivitate dreptului la apărare. Cu alte cuvinte, grație textului de lege criticat, instanța dispune de un cadru procedural optim care îi permite să depună diligențele necesare pentru ca persoana reprezentată, parte în proces, să aibă asigurat dreptul la apărare. Acesta este, așadar, unul dintre mecanismele prin care legiuitorul a înțeles să dea eficacitate – în cadrul oricărui proces – prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora dreptul la apărare este garantat. … 31.De altfel, ținând cont de prevederile art. 2 alin. (3) și ale art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, potrivit cărora „judecătorii și procurorii sunt obligați ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii“, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că se impune ca organele judiciare să ia nu numai măsurile necesare asigurării apărării învinuitului sau inculpatului în procesul penal, atunci când aceasta este, potrivit legii, obligatorie, ci și să observe ca asistența juridică să fie acordată de o persoană care a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, pentru că, altfel, asistența juridică acordată echivalează cu o lipsă de apărare (Decizia nr. XXVII din 16 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 14 noiembrie 2007, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la efectele asistării sau reprezentării părților în cadrul procesului penal de persoane care nu au dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995). Cu acel prilej, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că asistența juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia. În motivarea acestei decizii, instanța supremă a reținut că, prin Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, sunt reglementate condițiile exercitării profesiei de avocat corelativ cu dispozițiile din Codul de procedură penală referitoare la asigurarea dreptului la apărare pentru învinuit sau inculpat, pe întreg parcursul procesului penal, precum și la caracterul absolut al nulității de care sunt lovite actele îndeplinite în lipsa apărătorului atunci când prezența și asistența juridică ce trebuie acordate de acesta sunt obligatorii, potrivit legii. Totodată, Înalta Curte a observat că, de vreme ce dispozițiile Legii nr. 51/1995 – care are caracter de lege specială cu privire la modul de exercitare a profesiei de avocat – conțin anumite cerințe imperative, este de la sine înțeles că nu este posibilă îndeplinirea unei asemenea profesii în afara cadrului instituționalizat de acea lege. … 32.Referitor la dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, Curtea observă că acestea au fost, la rândul lor, supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederi din Constituție invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 182 din 29 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 27 iunie 2018, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 51/1995, reținând, în paragrafele 32 și 33, că avocatura reprezintă un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat este exercitată de un corp profesional selectat și care funcționează după reguli stabilite de lege. Această opțiune a legiuitorului nu poate fi considerată neconstituțională, având în vedere că scopul Legii nr. 51/1995 este asigurarea unei asistențe juridice calificate, iar normele în baza cărora este organizată și exercitată profesia de avocat nu încalcă prevederile constituționale invocate în susținerea criticilor de neconstituționalitate (Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013, Decizia nr. 155 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015, paragraful 14, și Decizia nr. 158 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 25 mai 2017, paragrafele 19 și 20). Astfel, cei care doresc să practice profesia de avocat sunt datori să respecte legea și să accepte regulile impuse de aceasta (Decizia nr. 806 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2007). Deși avocatura este o profesie liberală și independentă, exercitarea sa trebuie să aibă loc într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive, rațiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare și prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiași activități, fără suport legal (Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, precitată, Decizia nr. 129 din 13 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014, și Decizia nr. 158 din 14 martie 2017, precitată, paragraful 21). … 33.Curtea a mai reținut, prin Decizia nr. 182 din 29 martie 2018, citată anterior, paragraful 33, că incriminarea și sancționarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activități, pentru care se cere o anumită pregătire și, în consecință, sunt supuse autorizării, exprimă necesitatea apărării unor valori sociale de o importanță deosebită, inclusiv viața și integritatea fizică și psihică ale persoanei, precum și interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesii, precum aceea de medic sau de farmacist, să fie practicate de persoane fără calificare și să nu fie angajată răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori păgubitoare. Faptul că cerințe similare, cu aceleași consecințe juridice, au fost impuse și profesiei de avocat constituie o opțiune a legiuitorului, care intră în marja de apreciere a Parlamentului în cadrul activității sale de legiferare (Decizia nr. 339 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 1 iunie 2012). … 34.De asemenea, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 509 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 3 august 2015, că organizarea avocaților în barouri și a barourilor în Uniunea Avocaților din România nu contravine normelor din Constituție invocate și în prezenta cauză. Astfel, prin decizia menționată, paragrafele 22, 23 și 26, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, constituirea și funcționarea de barouri în afara acestei uniuni fiind interzise, iar actele de constituire și de înregistrare ale acestora – nule de drept. Organizarea exercitării prin lege a profesiei de avocat, ca de altfel a oricărei alte activități care prezintă interes pentru societate, este firească și necesară, în vederea stabilirii competenței, a mijloacelor și a modului în care se poate exercita această profesie, precum și a limitelor dincolo de care s-ar încălca drepturile altor persoane sau categorii profesionale. Curtea a statuat că legiuitorul are libertatea de a reglementa condițiile în care pot fi constituite, organizate și în care funcționează diferite tipuri și forme de asociație, inclusiv să dispună constituirea obligatorie a unor asociații pentru exercitarea unor profesii ori îndeplinirea unor atribuții de interes public, având în vedere dispozițiile art. 9 fraza întâi din Constituție, potrivit cărora „Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale se constituie și își desfășoară activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii“. Barourile și Uniunea Națională a Barourilor din România, precum și camerele notarilor publici sunt asociații profesionale cu un specific deosebit, întrucât întreaga activitate desfășurată de aceste asociații și de membrii lor este una de interes public, ceea ce impune o reglementare legală mai cuprinzătoare, chiar și în ceea ce privește calitățile membrilor, condițiile de organizare și funcționare, nedemnitățile, incompatibilitățile, răspunderea disciplinară și altele (Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1144 din 3 decembrie 2014). Curtea a constatat că dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 au fost edictate de legiuitor cu scopul de a proteja relațiile sociale referitoare la exercitarea unei profesii liberale, respectiv profesia de avocat, astfel încât aceasta, ca de altfel și alte profesii reglementate de norme speciale, se poate exercita numai cu respectarea legii, iar nu împotriva ei. … 35.În ceea ce privește respectarea cerințelor referitoare la calitatea legii, prin Decizia nr. 182 din 29 martie 2018, citată anterior, paragraful 36, Curtea a constatat că dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 sunt clare și neechivoce, fiind în concordanță cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât destinatarul normei penale de incriminare are posibilitatea să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea ei, sens în care își poate adapta conduita în mod corespunzător. În acest sens, Curtea a statuat în jurisprudența sa (Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificilă redactarea unor legi de o precizie totală, iar o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). … 36.În același sens sunt și Decizia nr. 160 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 7 iunie 2018, și Decizia nr. 514 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 24 august 2020. … 37.Referitor la dispozițiile art. 113 din Legea nr. 51/1995, Curtea reține că și acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederi din Constituție invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 502 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 31 octombrie 2019, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 113 din Legea nr. 51/1995. Prin decizia precitată, paragraful 22, Curtea a constatat că nulitatea actelor de constituire și de înregistrare de barouri în afara Uniunii Naționale a Barourilor din România, dispusă prin prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, precum și încetarea de drept a efectelor oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicțional prin care au fost recunoscute ori încuviințate activități de consultanță, reprezentare și asistență juridică contrare prevederilor legale, în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995, reprezintă intenția legiuitorului ca profesia de avocat să se exercite numai cu respectarea legii, și nu împotriva ei. … 38.Totodată, prin Decizia nr. 502 din 17 septembrie 2019, citată anterior, paragrafele 24-27, Curtea a reținut că, prin Decizia nr. 15 din 21 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 3 noiembrie 2015 – referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 348 din Codul penal (corespondent al art. 281 din Codul penal din 1969), în ipoteza exercitării activităților specifice profesiei de avocat de către persoane care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 – Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat modul în care au fost reglementate organizarea și exercitarea profesiei de avocat în România. Cu acest prilej, instanța supremă a reținut că din succesiunea în timp a actelor normative rezultă că formele de organizare la nivel teritorial a profesiei de avocat, indiferent de denumirea acestora („barouri“, „colegii“), nu au fost niciodată desființate în România, operațiunea juridică utilizată de legiuitor fiind aceea a transformării persoanei juridice, în sensul că prin același act normativ s-a prevăzut desființarea persoanelor juridice existente, concomitent cu înființarea în locul acestora a unor alte persoane juridice, ca succesoare în drepturi și obligații ale celor dintâi. Aceeași este situația și în privința formelor de organizare la nivel național („Uniunea Avocaților din România“, „Uniunea Barourilor din România“, „Uniunea Colegiilor de Avocați din România“, „Consiliul Central al Colegiilor de Avocați“, „Uniunea Națională a Barourilor din România“), cu singura mențiune că pentru o scurtă perioadă de timp (între 14 februarie 1950 și 21 iulie 1954) profesia de avocat a rămas fără o structură organizatorică la nivel național. Din această perspectivă, în România a existat o continuitate a organizării și exercitării profesiei de avocat, iar înființarea persoanelor juridice succesoare s-a făcut direct în temeiul legii, fără nicio altă formalitate ulterioară. S-a subliniat, totodată, faptul că Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările ulterioare, reglementează forme unice și exclusive de organizare profesională a avocaților în România, în sensul că această profesie poate fi exercitată numai de avocați înscriși în barou (existând și funcționând câte un singur barou în fiecare județ), care face parte din Uniunea Națională a Barourilor din România, ca unică structură națională a ordinului profesional al avocaților din România. Așa fiind, prin Decizia nr. 15 din 21 septembrie 2015, precitată, instanța supremă a statuat că persoanele care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor barouri paralele cu cele care ființează în temeiul legii, indiferent dacă acestea au fost/vor fi (fost) constituite după intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004 ori au existat și anterior, dar și-au continuat activitatea ulterior acestei date, au reprezentarea subiectivă a faptului că acționează dincolo de cadrul legal în vigoare, căci acesta are suficientă precizie și claritate pentru a permite destinatarilor ei să îl înțeleagă și să își conformeze conduita dispozițiilor sale, fiind astfel exclusă posibilitatea invocării erorii ca o cauză de neimputabilitate prevăzută de art. 30 din Codul penal. Cu alte cuvinte, latura subiectivă a infracțiunii analizate se află în strânsă legătură cu latura ei obiectivă, mai precis cu cerința esențială a exercitării „fără drept“ a activităților specifice profesiei de avocat, a cărei îndeplinire conduce la concluzia că o persoană aflată într-o asemenea situație acționează cu intenția de a leza valorile sociale ocrotite prin norma juridică incriminatoare, urmând ca organele judiciare să analizeze in concreto vinovăția fiecărei persoane cercetate pentru săvârșirea acestei infracțiuni. … 39.Tot prin Decizia nr. 502 din 17 septembrie 2019, mai sus menționată, paragraful 30, Curtea Constituțională a reținut că problema referitoare la modul de exercitare a profesiei de avocat în România a format și obiectul analizei Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Decizia din 12 octombrie 2004 cu privire la admisibilitatea Cererii nr. 24.057/03, formulată de Pompiliu Bota împotriva României, a declarat ca inadmisibilă cererea cu privire la încălcarea libertății de asociere, consacrată de prevederile art. 11 din Convenție. Astfel, Curtea de la Strasbourg a reținut că printre obiectivele statutare ale asociației al cărei președinte este reclamantul figura crearea de barouri, ceea ce contravenea dispozițiilor Legii nr. 51/1995, care interzice crearea de barouri și exercitarea profesiei de avocat în afara Uniunii Avocaților din România, aceasta din urmă neputând fi analizată ca o asociație în sensul prevederilor art. 11 din Convenție, întrucât ordinele profesiilor liberale sunt instituții de drept public, reglementate de lege și care urmăresc scopuri de interes general. … 40.În același sens este și Decizia nr. 349 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 10 august 2017. … 41.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate cu privire la dispozițiile art. 26, ale art. 60 alin. (6) și ale art. 113 din Legea nr. 51/1995, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 42.În plus, Curtea observă că autorul excepției este nemulțumit și de modul de interpretare și aplicare în cauza dedusă judecății a dispozițiilor de lege criticate. Or, Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că aspectele ce țin de aplicarea legii intră în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. … 43.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dumitru Vasile în Dosarul nr. 9.928/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamț – Secția penală și în Dosarul nr. 21.674/212/2016 al Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 26, ale art. 60 alin. (6) și ale art. 113 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Piatra Neamț – Secția penală și Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 ianuarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește