DECIZIA nr. 299 din 7 mai 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 684 din 19 august 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ActulREFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 3
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 341 12/07/2004 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 3
ART. 4REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 3
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 582 20/07/2016
ART. 5REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014
ART. 5REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 3
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 49
ART. 6REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 3
ART. 7REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 3
ART. 8REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 3
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 3
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 3
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 16REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 114 09/03/2017
ART. 17REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014
ART. 17REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 17REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 3
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 42 18/12/1990
ART. 18REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 18REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 3
ART. 19REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 3
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 367 30/05/2017
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 192 31/03/2005
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 611 02/10/2018
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 772 15/12/2016
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 22REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 22REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 3
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 220 28/04/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 677 29/09/2020





Valer Dorneanu – președinte
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (5) și ale art. 3^1 lit. c) din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004, excepție ridicată de Asociația Telecom Decembrie ’89, cu sediul în București, în Dosarul nr. 44.973/3/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.505D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât există jurisprudență în această materie și se propune menținerea acesteia. Totodată, se arată că instanța de contencios al drepturilor omului, în jurisprudența sa, a statuat că egalitatea în drepturi nu înseamnă uniformitate, iar situațiile juridice diferite impun o reglementare juridică diferită. În acest sens, se menționează Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, Hotărârea din 8 iunie 1976, pronunțată în Cauza Engel și alții împotriva Olandei, și Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunțată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 11 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 44.973/3/2015, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (5) și ale art. 3^1 lit. c) din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurenta-reclamantă Asociația Telecom Decembrie ’89, cu sediul în București, în calea de atac a recursului formulat într-o cauză având ca obiect obligarea la emiterea unui act administrativ.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 3^1 lit. c) din Legea nr. 341/2004, astfel cum au fost introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, nu respectă condițiile impuse de art. 49 alin. (2) și (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. Se menționează considerentele Deciziei nr. 582 din 20 iulie 2016.6.De asemenea, se susține, în esență, că dispozițiile art. 3^1 lit. c) din Legea nr. 341/2004 nu reprezintă o normă clară și previzibilă, omisiunea legiuitorului de a proceda la o enumerare expresă și limitativă a obiectivelor de importanță deosebită este de natură a produce confuzie în rândul destinatarilor legii și discriminări între persoane aflate în situații juridice identice (respectiv între membrii Asociației Telecom Decembrie ’89 și revoluționarii aflați în clădirile publice enumerate în cuprinsul normei), precum și privilegii pentru persoanele care au avut un rol determinant pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989 (eroii-martiri și Luptătorii cu Rol Determinant pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989).7.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 3 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 se apreciază, în esență, că norma creează discriminare între eroii-martiri, persoanele care au avut un rol determinant pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 și luptătorii participanți la acțiunile desfășurate pentru victoria acestei revoluții și grija față de urmașii eroilor- martiri, precum și între persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 și Luptătorii cu Rol Determinant și Luptătorii Remarcați prin Fapte Deosebite care în decembrie 1989 au acționat ca angajați, în exercitarea sarcinilor de serviciu.8.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile art. 3^1 lit. c) din Legea nr. 341/2004 prevăd în mod clar cerințele pentru ca o clădire să fie calificată drept „obiectiv de importanță deosebită“, enumerarea folosită de către legiuitor facilitează înțelegerea noțiunii de „obiectiv de importanță deosebită“, iar caracterul său exemplificativ are tocmai rolul de a preveni omiterea unor obiective care întrunesc cerințele legale și nu încalcă art. 16 din Constituție, deoarece nu stabilesc în mod discriminatoriu drepturi în favoarea vreunei categorii de participanți la Revoluția din Decembrie 1989. De asemenea, referitor la art. 3 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, se apreciază că aceste norme stabilesc în mod clar, neechivoc, categoriile de luptători care nu beneficiază de prevederile legii.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Guvernul apreciază ca neîntemeiată excepția invocată, având în vedere că dispozițiile de lege criticate nu încalcă principiile calității legii și egalității în drepturi a cetățenilor, fiind prevăzute în mod clar criteriile de încadrare a unei clădiri în categoria obiectivelor de importanță deosebită, iar aplicarea unui tratament diferit persoanelor aflate în situații diferite neputând fi considerată o discriminare.11.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 3 alin. (5) și cele ale art. 3^1 lit. c) din Legea nr. 341/2004 sunt constituționale, având în vedere că revoluționarii și persoanele care au calitatea de angajați, în exercitarea sarcinilor de serviciu, nu sunt în situații juridice identice, astfel că tratamentul juridic prevăzut de dispozițiile de lege criticate – sub aspectul drepturilor de „luptători cu merite deosebite“ sau de „luptători cu rol determinant“ – este diferit. Cât privește critica referitoare la lipsa de claritate a dispozițiilor de lege supuse analizei, apreciază că, în cauză, este pusă în discuție o problemă de interpretare și aplicare a acestor norme, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituționalitate, aplicarea și interpretarea legii excedând competenței Curții Constituționale.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 alin. (5) și ale art. 3^1 lit. c) din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:– Art. 3 alin. (5): „De prevederile prezentei legi nu beneficiază Luptătorii cu Rol Determinant și Luptătorii Remarcați prin Fapte Deosebite care în decembrie 1989 au acționat ca angajați, în exercitarea sarcinilor de serviciu.“;– Art. 3^1: „În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:c)obiective de importanță deosebită – clădirile de importanță deosebită, în care se găseau structurile regimului totalitar și alte clădiri publice: Opera din Timișoara, Comitetul Central și comitetele județene sau municipale ale partidului, Televiziunea Română și Radiodifuziunea Română și altele asemenea;“.15.În opinia autoarei excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalității în componenta privind calitatea legilor și art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi. De asemenea, se invocă art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că Legea nr. 341/2004 reglementează modalitățile de manifestare a recunoștinței față de eroii-martiri, persoanele care au avut un rol determinant pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și luptătorii participanți la acțiunile desfășurate pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și grija față de urmașii eroilor-martiri, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987.17.Astfel, prin Decizia nr. 114 din 9 martie 2017, paragrafele 39-43, Curtea a reținut că, în memoria celor care și-au jertfit viața și în semn de recunoaștere a meritelor celor care s-au remarcat în mod deosebit în lupta pentru răsturnarea regimului totalitar, ca recompensă a societății pentru contribuția adusă la înfăptuirea Revoluției din 1989, a fost adoptată Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996, cu modificările și completările ulterioare. Această lege stabilea titlurile care puteau fi acordate luptătorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, după cum urmează, „Erou-Martir al Revoluției Române din Decembrie 1989“, „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989“ și „Participant la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989“, precum și drepturile ce se cuveneau beneficiarilor acestor titluri. Legea nr. 341/2004 a abrogat Legea nr. 42/1990, însă a menținut unele dintre soluțiile legislative anterioare. Astfel, este păstrată denumirea titlurilor „Erou-Martir al Revoluției Române din Decembrie 1989“ și „Participant la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989“, iar titlul „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989“ se referă, în Legea nr. 341/2004, la trei categorii, și anume „Luptător Rănit“, „Luptător Reținut“ și „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite“. Acordarea titlurilor se făcea prin preschimbarea certificatelor eliberate în perioada 1990-1997 privind calitățile și titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 au fost modificate și completate unele dispoziții din Legea nr. 341/2004, care stabilesc categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 și drepturile corespondente deținerii acestor titluri. Astfel, sunt păstrate denumirile titlurilor de „Erou-Martir al Revoluției Române din Decembrie 1989“ și „Participant la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989“, iar titlul „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989“, în noua formă a legii, se referă la patru categorii, și anume „Luptător Rănit“, „Luptător Reținut“, „Luptător cu Rol Determinant“ și „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite“. În acest sens, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, titlurile instituite se vor acorda în condițiile legii, avându-se în vedere calitățile și titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990, doar pentru cazurile în care solicitantul este posesor al certificatului și titular al brevetului de atestare a titlului, acordat de către Președintele României, prin decret prezidențial, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. 18.Dispozițiile art. 3 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, criticate prin prezenta excepție, stabilesc că de prevederile Legii nr. 341/2004 nu beneficiază Luptătorii cu Rol Determinant și Luptătorii Remarcați prin Fapte Deosebite care în decembrie 1989 au acționat ca angajați, în exercitarea sarcinilor de serviciu.19.Cu privire la critica de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile art. 3 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 instituie discriminări între luptătorii participanți la acțiunile desfășurate pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 și Luptătorii cu Rol Determinant și Luptătorii Remarcați prin Fapte Deosebite care în decembrie 1989 au acționat ca angajați, în exercitarea sarcinilor de serviciu, Curtea constată netemeinicia acestei susțineri. 20.În jurisprudența sa, Curtea a statuat cu valoare de principiu că egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și deci instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat. În acest sens, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Decizia nr. 367 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 17 iulie 2017.21.Ca atare, aplicând aceste considerente la speța de față, Curtea reține că persoanele participante la acțiunile desfășurate pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 nu se află în aceeași situație cu persoanele care au acționat ca angajați, în exercitarea sarcinilor de serviciu, așa încât tratamentul juridic diferit instituit prin dispozițiile de lege criticate este justificat. Activitatea desfășurată de angajați a avut la bază un raport de muncă sau de serviciu (în domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale etc.), raport în baza căruia și-au exercitat sarcinile de serviciu, spre deosebire de persoanele participante la acțiunile desfășurate pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, care au luat parte la revolta populară fără a fi condiționați de existența unui raport de muncă sau de serviciu.22.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 3^1 lit. c) din Legea nr. 341/2004, formulată din perspectiva unei lipse de claritate și previzibilitate, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe, poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 și 23, și Decizia nr. 611 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din data de 5 martie 2019, paragraful 29, Curtea Constituțională a reținut că instanța de contencios al drepturilor omului a constatat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35, și Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi – S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor.23.Aplicând aceste considerente la speța de față, Curtea observă că textul de lege criticat, formulat cu o precizie suficientă, definește obiectivele de importanță deosebită ca fiind clădirile de importanță deosebită, în care se găseau structurile regimului totalitar și alte clădiri publice: Opera din Timișoara, Comitetul Central și comitetele județene sau municipale ale partidului, Televiziunea Română și Radiodifuziunea Română și altele asemenea. Chiar dacă textul de lege criticat nu cuprinde o listă exhaustivă a obiectivelor socotite de legiuitor ca fiind „de importanță deosebită“, din definiția legală a noțiunii se pot stabili trăsăturile generale pe care legiuitorul le-a considerat necesare pentru a încadra un obiectiv în categoria obiectivelor de importantă deosebită pentru victoria revoluției. Prin urmare, nu se poate primi critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate sunt lipsite de claritate și previzibilitate, iar omisiunea legiuitorului de a proceda la o enumerare expresă și limitativă a obiectivelor de importanță deosebită este de natură a produce confuzie în rândul destinatarilor legii. Având în vedere considerentele de principiu rezultate din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la previzibilitatea legii, se constată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție.24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația Telecom Decembrie ’89, cu sediul în București, în Dosarul nr. 44.973/3/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 3 alin. (5) și cele ale art. 3^1 lit. c) din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 mai 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x