DECIZIA nr. 299 din 4 mai 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexander Simionescu în Dosarul nr. 17.896/4/2016 al Tribunalului București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.030D/2016. ... 2.->La apelul nominal se prezintă partea Petra Toma, asistată de avocat Ileana Monica Iatan din cadrul Baroului București, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. ... 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului părții prezente, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Depune Încheierea din data de 21 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 32.095/4/2016, prin care judecătorul de cameră preliminară a desființat înscrisul fals intitulat „chitanță de vânzare-cumpărare“.  ... 4.->Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, apreciind că obiecțiunile sunt formulate din perspectiva modificării normei procesual penale invocate. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât, chiar dacă procurorul nu ar sesiza judecătorul de cameră preliminară pentru desființarea unui înscris în ipoteza în care emite o soluție de clasare/renunțare la urmărirea penală, părțile au deschisă acțiunea în fața instanțelor civile. ... 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea nr. 236/CP din 18 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 17.896/4/2016, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Alexander Simionescu cu ocazia soluționării contestației formulate, în temeiul dispozițiilor art. 549^1 alin. (6) din Codul de procedură penală, împotriva Încheierii de ședință din data de 21 septembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București – judecătorul de cameră preliminară, în Dosarul nr. 17.896/4/2016, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 549^1 din Codul de procedură penală, cererea formulată de către autorul excepției de neconstituționalitate, având ca obiect desființare înscrisuri. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții, autorul susține, în esență, că prevederile criticate sunt discriminatorii și, totodată, îngrădesc accesul la justiție, întrucât recunosc numai procurorului dreptul de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu o cerere de desființare a unor înscrisuri, nu și persoanei vătămate sau părții civile. Susține că, în acest fel, garantarea liberului acces la justiție devine un drept iluzoriu dacă partea interesată în desființarea înscrisului falsificat nu are ea însăși calitatea de a formula o cerere la judecătorul de cameră preliminară. … 7.Tribunalul București – Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens reține că stabilirea cadrului legal, în contextul procedurilor judiciare derulate în fața judecătorului de cameră preliminară, este de competența exclusivă a legiuitorului, acesta reglementând competența judecătorului de cameră preliminară, calitatea persoanelor care se pot adresa acestuia și termenele în care pot fi formulate cererile. Reține că persoana care justifică un interes legitim poate sesiza instanța civilă, fiind necesar să i se garanteze acesteia dreptul de a administra probe în cadrul unei proceduri contradictorii, pentru a dovedi că înscrisul este falsificat, aceasta constituind o contestație asupra drepturilor cu caracter civil, fiind aplicabile dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Apreciază că modul în care persoana care justifică un interes legitim și calea procedurală în care trebuie să se adreseze aceasta instanțelor judecătorești nu pot fi calificate ca fiind o chestiune de neconstituționalitate, ci ca o problemă de aplicare a legii procesuale. Dispozițiile art. 16 și art. 21 din Legea fundamentală nu pot conferi legitimare procesuală activă oricărei persoane interesate în promovarea cererii de competența judecătorului de cameră preliminară. Face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 19 ianuarie 2016, paragraful 32, în care Curtea a reținut că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiție, el presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, fiind de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens reține că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. În temeiul acestor dispoziții ale Legii fundamentale, legiuitorul Codului de procedură penală a stabilit competența judecătorului de cameră preliminară de a soluționa propunerea procurorului de desființare a înscrisului – obiect material al unei infracțiuni, în acele cazuri în care instanța fondului nu s-ar putea pronunța pe acest aspect, întrucât acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu mai poate fi exercitată. Reține că dispozițiile art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilesc competența procurorului de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris în acele situații în care prin ordonanță a dispus clasarea cauzei, soluție legislativă în deplin acord cu dispozițiile art. 315 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală. Reține că, dacă procurorul apreciază că nu este cazul să sesizeze judecătorul de cameră preliminară, acest fapt nu împiedică persoana vătămată sau, după caz, partea civilă să se adreseze instanței civile cu o acțiune în anularea actului juridic constatat prin înscrisul respectiv. Într-o asemenea situație, cercetarea falsului urmează să se facă de către instanța civilă, în condițiile art. 308 din Codul de procedură civilă. … 10.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 549^1 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Reține că exercitarea unei asemenea competențe de către procuror este conformă prevederilor Legii fundamentale care stabilesc, în art. 133, rolul Ministerului Public, de reprezentant al intereselor generale ale societății și de apărător al ordinii de drept, precum și al drepturilor și libertăților cetățenilor. Arată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că principiul egalității, prevăzut de Legea fundamentală pentru cetățeni, nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice. Invocă în acest sens Decizia Curții nr. 454 din 20 septembrie 2005. Reține că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție, a căror stabilire este de competența exclusivă a legiuitorului, așa cum reiese din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe. Apreciază că motivele de neconstituționalitate vizează, în esență, opțiunea legiuitorului de a da în competența exclusivă a procurorului posibilitatea sesizării judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, critică ce tinde la modificarea cadrului legislativ în vigoare. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile apărătorului părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.->Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. ... 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin art. II pct. 128 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Prevederile de lege criticate au următorul conținut: „În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală.“ ... 14.->Autorul excepției susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 21 privind dreptul părților la un proces echitabil. ... 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, constatând că dispozițiile art. 549^1 alin. (1) și alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. În considerentele deciziei precitate, paragrafele 28-33, Curtea a reținut că dispozițiile art. 549^1 din Codul de procedură penală reglementează procedura de confiscare sau desființare a unui înscris în cazul clasării, atribuție conferită de către legiuitor judecătorului de cameră preliminară tocmai în considerarea art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală și în completarea dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. c) și d) din Codul de procedură penală. Dintr-o perspectivă istorică, Curtea a observat că, în Codul de procedură penală anterior, art. 245 alin. 1 lit. c^1) și art. 249 alin. 2 cu raportare la art. 245 alin. 1 lit. c^1) stabileau faptul că, prin ordonanțele de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală, procurorul dispunea și asupra „sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris“. Cu privire la aceste dispoziții, prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2011 pentru examinarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 45 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală, asupra legitimării procesuale active a procurorului de a formula acțiunea civilă pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală statuează cu valoare de principiu asupra dreptului procurorului de a sesiza instanța civilă cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris, fără a face vreo distincție cu privire la motivele pentru care se solicită desființarea înscrisului“. De asemenea, s-a statuat că această reglementare reprezintă „un caz expres prevăzut de lege“, în înțelesul art. 45 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, în care procurorului i se recunoaște legitimare procesuală pentru a formula acțiunea civilă. Curtea a constatat că, în legislația anterioară, în procedura desființării totale sau parțiale a unui înscris, instanța civilă soluționa cauza în baza principiilor care guvernează un proces echitabil, în condiții de publicitate, contradictorialitate și oralitate, cu respectarea dreptului la apărare, prin administrarea probațiunii, a invocării de cereri și excepții, fiind respectate pe deplin prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) și art. 24, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ... 16.->Curtea a observat, în aceeași decizie, că, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, procedura desființării unui înscris nu mai este atribuită instanței civile, ci instanței penale, respectiv judecătorului de cameră preliminară, conform art. 549^1, aceasta fiind una dintre procedurile speciale reglementate expres de titlul IV din noul cod. S-a făcut trimitere la doctrina recentă care a arătat că, în reglementarea actuală, instanța sesizată este cea penală, și nu cea civilă, cauza neavând natura unei acțiuni civile nici în situația în care obiectul sesizării îl constituie desființarea unui înscris.  ... 17.În ceea ce privește dispozițiile art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, care reglementează competența judecătorului de cameră preliminară de a soluționa sesizările având ca obiect luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, Curtea a constatat, în paragrafele 53 și 54 ale Deciziei nr. 166 din 17 martie 2015, că acestea nu sunt afectate de vicii de neconstituționalitate, constituind expresia aplicării prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. ... 18.->Totodată, în Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, observând că, potrivit art. 308 din Codul de procedură civilă, „În cazul în care, potrivit legii, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanța civilă, prin orice mijloace de probă“ - clasarea sau renunțarea la urmărirea penală fiind ipoteze în care devin incidente dispozițiile art. 549^1 din Codul de procedură penală, așadar situații în care „acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua“, conform art. 16 și art. 17 alin. (1) din Codul de procedură penală, și care atrag astfel și incidența art. 308 din Codul de procedură civilă - Curtea a reținut că legiuitorul are obligația de a respecta normele de tehnică legislativă menite să asigure sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ (paragraful 54), această situație nefiind constatată ca un viciu de neconstituționalitate care să afecteze dispozițiile art. 549^1 alin. (1) și alin. (4) din Codul de procedură penală. Considerentele expuse în precedent au fost preluate și în deciziile Curții nr. 444 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 10 august 2015, și nr. 742 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 1 februarie 2017. ... 19.În prezenta cauză, autorul excepției susține că prevederile criticate îngrădesc accesul la justiție, întrucât recunosc numai procurorului dreptul de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu o cerere de desființare a unor înscrisuri, nu și persoanei vătămate sau părții civile. Față de susținerile autorului, Curtea reține că, potrivit normelor procesual penale criticate, în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărirea penală. ... 20.->Așadar, Curtea reține că, în actuala reglementare procesual penală, procurorul nu va mai dispune cu privire la confiscarea specială în cazul emiterii unei soluții de netrimitere în judecată, ci va sesiza judecătorul de cameră preliminară și, de asemenea, nu va mai sesiza instanța civilă cu propunere de desființare totală sau parțială a unui înscris, ci judecătorul de cameră preliminară. Așa încât, în cazul confiscării sau desființării unui înscris, în ipoteza clasării, legea procesual penală în vigoare reglementează o procedură în care procurorul are calitatea de titular al cererii formulate în acest sens, îndreptată către judecătorul de cameră preliminară. Acțiunea nu mai are caracter civil, iar procurorul nu mai are calitatea de reclamant, ci pe aceea de titular, conform normelor procesual penale criticate, legitimarea procesual activă fiind specifică procesului civil. Doar procurorul poate sesiza judecătorul de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, dispoziția de sesizare va fi menționată în ordonanța de clasare, respectiv de renunțare la urmărirea penală, înaintarea acesteia, însoțită de dosarul de urmărire penală, urmând să se facă în termenul reglementat în art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală. Având în vedere că sesizarea judecătorului de cameră preliminară este o dispoziție distinctă în cadrul ordonanței procurorului, aceasta va fi motivată separat prin indicarea motivelor pentru care se solicită confiscarea bunului sau desființarea înscrisului, precum și a temeiului juridic al solicitării, astfel încât persoanele interesate care vor fi încunoștințate de declanșarea acestei proceduri să își poată formula apărările în fața judecătorului de cameră preliminară.  ... 21.În aceste condiții, Curtea constată că reglementarea calității de titular a procurorului în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris are o justificare în aceea că el este cel care dispune soluția în ceea ce privește rezolvarea acțiunii penale, stabilind, astfel, cadrul procesual asupra căruia se va pronunța judecătorul de cameră preliminară. Aceasta, în condițiile în care, în calitate de reprezentant al intereselor generale ale societății, procurorul apără ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor - rol esențial în activitatea judiciară, consacrat de art. 131 din Constituție. Or, între formele concrete prin care Ministerul Public își îndeplinește rolul consacrat de norma constituțională precitată se află și sesizarea instanțelor judecătorești, potrivit art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în condițiile în care art. 67 alin. (1) din același act normativ stabilește că procurorul are „rol activ în aflarea adevărului“. ... 22.->Totodată, Curtea constată că, în ipoteza în care procurorul nu dispune sesizarea judecătorului de cameră preliminară, întrucât nu există indicii din care să rezulte că înscrisul este fals, persoana interesată ar putea supune acest aspect analizei procurorului ierarhic superior, prin formularea unei plângeri, în temeiul art. 336 din Codul de procedură penală. De asemenea, în aceeași ipoteză menționată, persoana care justifică un interes în vederea desființării unui înscris poate sesiza instanța civilă cu cerere de chemare în judecată având ca obiect anularea unui act juridic cu privire la care procurorul a apreciat că nu are caracter fals, astfel încât aceasta va avea posibilitatea de a administra probe într-o procedură contradictorie pentru a dovedi că înscrisul este falsificat, cu respectarea dreptului fundamental la un proces echitabil. ... 23.În aceste condiții, Curtea constată că, reglementând doar procurorului calitatea de titular al dreptului de a sesiza judecătorul de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, s-a plasat în marja sa de apreciere, având în vedere că, prin lege, poate stabili procedura de judecată, așadar poate institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, alegerea mijloacelor procedurale prin care se înfăptuiește justiția urmând să permită respectarea imperativelor art. 21 din Constituție. Or, astfel cum s-a arătat în precedent și potrivit celor reținute de Curte în paragraful 54 al Deciziei nr. 166 din 17 martie 2015, deși nu i se recunoaște dreptul de a sesiza judecătorul de cameră preliminară, persoana interesată are suficiente garanții în vederea respectării dreptului său de acces la justiție și dreptului la un proces echitabil. ... 24.->Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ... 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii->
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexander Simionescu în Dosarul nr. 17.896/4/2016 al Tribunalului București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.->Decizia se comunică Tribunalului București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 mai 2017.->
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU->
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu ->-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește