DECIZIA nr. 298 din 18 mai 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 825 din 22 august 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ActulREFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ActulREFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ActulREFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ActulREFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 14
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 103 14/11/2013 ART. 14
ActulREFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 426
ActulREFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ART. 1REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ART. 1REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 1REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 1REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 14
ART. 1REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ART. 1REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 3REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 3REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 14
ART. 3REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ART. 4REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ART. 4REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ART. 4REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ART. 4REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 5REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ART. 5REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ART. 5REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ART. 5REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 6REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ART. 6REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ART. 6REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ART. 6REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 7REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ART. 7REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ART. 7REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ART. 7REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 8REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 9REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 10REFERIRE LALEGE 118 30/06/2010
ART. 10REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 10REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 11REFERIRE LAOUG 11 09/02/2011
ART. 11REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 314 05/06/2014
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 42 22/01/2014
ART. 13REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 22
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ART. 18REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ART. 18REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ART. 18REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 18REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 18REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 14
ART. 18REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ART. 18REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 19REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ART. 19REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 19REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ART. 19REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ART. 19REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 19REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 19REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 14
ART. 19REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 19REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ART. 19REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 19REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 20REFERIRE LAPACT 16/12/1966 ART. 2
ART. 20REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 20REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 6
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 21REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 21REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 482 23/09/2014
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 314 05/06/2014
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 42 22/01/2014
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 373 24/09/2013
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 88 28/02/2013
ART. 22REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 1576 07/12/2011
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 24REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 482 23/09/2014
ART. 25REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 536 15/07/2021
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 22 21/01/2020
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 22 18/11/2013
ART. 26REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ART. 26REFERIRE LAOUG 11 09/02/2011
ART. 26REFERIRE LALEGE 285 28/12/2010 ART. 10
ART. 26REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 26REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 536 15/07/2021
ART. 27REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 228 16/04/2019
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 610 02/10/2018
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 314 05/06/2014
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 42 22/01/2014
ART. 28REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ART. 28REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 28REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 28REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 28REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 536 15/07/2021
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 389 14/06/2016
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 22
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 34 30/01/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 671 15/12/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 14 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroiimartiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Constantin Bălan, Mariana Bălan, Iulian Brabete, Teodor Feraru, Niculae Matei, Aureliu Pană, Florin Briceag, Dan Smerrtcov, Dantis Minurland Amadoniu, Vergil Vlădeanu și Carol Goghie în Dosarul nr. 1.547/93/2018 al Tribunalului Ilfov – Secția civilă, de Marin Cîrciumaru în Dosarul nr. 4.745/118/2018 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă, de Gheorghe Androne în Dosarul nr. 3.407/3/2019 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, de Nelu-Iulian Ioviță și de Petre Iliev în dosarele nr. 4.744/118/2018 și nr. 5.073/118/2018 ale Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și de Natalia Răducu și de Mihai Coandă în dosarele nr. 11.291/3/2018 și nr. 23.636/3/2018 ale Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 750D/2019, nr. 913D/2019, nr. 1.236D/2019, nr. 1.265/2019, nr. 1.441D/2019, nr. 1.484D/2019 și nr. 1.715D/2019.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 mai 2022, în prezența autorilor excepției de neconstituționalitate Constantin Bălan, Dan Smerrtcov, Carol Goghie, Marin Cîrciumaru și Nelu Iulian Ioviță, precum și a avocatului Ilie Drăgulin, cu împuternicire avocațială depusă la dosar pentru autorii excepției de neconstituționalitate Constantin Bălan, Mariana Bălan, Iulian Brabete, Niculae Matei, Aureliu Pană și Florin Briceag, precum și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 913D/2019, nr. 1.236D/2019, nr. 1.265/2019, nr. 1.441D/2019, nr. 1.484D/2019 și nr. 1.715D/2019 la Dosarul nr. 750D/2019, care a fost primul înregistrat, și, în temeiul art. 57 și al art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 18 mai 2022, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 25 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.547/93/2018, Tribunalul Ilfov – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, ale art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, ale cap. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 și ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015.4.Prin Încheierea din 29 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.745/118/2018, Tribunalul Constanța – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018.5.Prin Încheierea din 16 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.407/3/2019, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018.6.Prin Încheierea din 23 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.744/118/2018 și prin Încheierea din 7 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.073/118/2018, Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018.7.Prin Încheierea din 19 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 11.291/3/2018, și prin Încheierea din 28 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 23.636/3/2018, Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018.8.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Constantin Bălan, Mariana Bălan, Iulian Brabete, Teodor Feraru, Niculae Matei, Aureliu Pană, Florin Briceag, Dan Smerrtcov, Dantis Minurland Amadoniu, Vergil Vlădeanu și Carol Goghie, de Marin Cîrciumaru, de Gheorghe Androne, de Nelu-Iulian Ioviță, de Petre Iliev, de Natalia Răducu și de Mihai Coandă în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri întemeiate pe Legea nr. 341/2004.9.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile criticate sunt în totală contradicție cu normele instituite de art. 4 și 5 din Legea nr. 341/2004, în ceea ce privește algoritmul de calcul al indemnizației reparatorii instituite de art. 4 alin. (2) din aceeași lege, ceea ce contravine dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.10.Astfel, se susține că, deși din conținutul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014, se deduce că voința legiuitorului este aceea de a utiliza în algoritmul de calcul al indemnizației reparatorii instituit ca normă de drept prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 drept indicator câștigul salarial mediu brut, în mod abuziv și contradictoriu cu conținutul acestei norme de drept, se stipulează că, în anul 2015, indemnizațiile „se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2015“. De asemenea, se susține că, în mod abuziv, neconstituțional și contradictoriu cu conținutul acestei norme de drept special, prin manopere dolosive și diversiune juridică, cu nerespectarea principiilor prevăzute de Legea nr. 24/2000, în timp ce absolut toate categoriile prevăzute de Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar au beneficiat în mod real de restabilirea drepturilor salariale și asigurări sociale față de nivelul lor avut anterior diminuării cu 25%, respectiv 15%, persoanele vizate de Legea nr. 341/2004 au beneficiat doar formal de reîntregirea venitului, deoarece, „prin neluarea în considerare a algoritmului de calcul, prevăzut la art. 4 și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, diminuarea cu 15% a drepturilor revoluționarilor la indemnizația reparatorie a persistat și persistă“.11.Se mai susține că discriminarea există și sub aspectul normei de drept instituite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale, privind egalitatea sub aspectul efectului juridic al celor două sintagme, și anume „salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat“ și „câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat“. Astfel, în timp ce pentru toate categoriile sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, la calculul drepturilor, inclusiv al pensiilor, este utilizat indicatorul „câștigul salarial mediu brut“, în cazul beneficiarilor Legii nr. 341/2004, pentru calculul indemnizației este menținut ultimul salariu mediu cunoscut, respectiv cel din luna octombrie 2010.12.În susținerea criticilor privind existența unor discriminări se invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul nediscriminării. De asemenea, se invocă deciziile Curții Constituționale nr. 42 din 22 ianuarie 2014 și nr. 314 din 5 iunie 2014, prin care s-a reținut că măsura de suspendare repetată, sine die, a plății indemnizațiilor revoluționarilor poate afecta proporționalitatea măsurii și creează incertitudine cu privire la acordarea acestor indemnizații.13.De asemenea, se susține, în esență, că prevederile criticate contravin dispozițiilor art. 22 alin. (1), ale art. 47 alin. (2) și ale art. 53 din Constituție, deoarece indemnizația prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, indemnizație care nu se mai acordă potrivit dispozițiilor de lege criticate, a constituit singura sursă de venit și a folosit la garantarea împrumuturilor obținute de la bănci.14.Tribunalul Ilfov – Secția civilă, Tribunalul Constanța – Secția I civilă, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă și Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În esență, se arată că indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 reprezintă drepturi bănești, acordate printr-o lege specială, cu caracter reparatoriu și compensatoriu, iar cuantumul acestor prestații sociale, care nu sunt prevăzute de textul constituțional al art. 47, poate fi dimensionat de către legiuitor în funcție de posibilitățile bugetare existente la un moment dat. În acest sens se invocă jurisprudența Curții Constituționale.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate și ale avocatului autorilor excepției prezenți la ședința publică, actele depuse la dosare, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, ale art. 14 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, ale art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018.19.Curtea reține că, ulterior introducerii cererilor de chemare în judecată în cauzele în care au fost ridicate excepțiile și anterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, ale art. 14 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate prin art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, având în vedere că, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituționalitate și dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare și ținând cont de obiectul litigiilor în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează a se pronunța asupra prevederilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, ale art. 14 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, ale art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, care au următorul conținut:– Art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012: „Prevederile art. 15, 18, 19 și 20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.“;– Art. 14 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013: „În anul 2014 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013 următoarele drepturi: […] l) indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.“;– Art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014: „În anul 2015 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.“;– Art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015: „În anul 2016, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“;– Art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2016.“;– Art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017: „În anul 2018, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2017.“;– Art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018: „În perioada 2019-2021, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2018.“20.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 alin. (3) privind independența judecătorilor. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 referitor la protecția proprietății și ale art. 6 privind ratificarea din Primul Protocol adițional la Convenție, precum și ale art. 2 privind garantarea drepturilor tuturor indivizilor, fără nicio deosebire, din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii acesteia critică, pe de-o parte, dispozițiile de lege potrivit cărora plata indemnizațiilor reparatorii lunare prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu s-a acordat în anul 2013, iar, pe de altă parte, dispozițiile de lege potrivit cărora celelalte indemnizații prevăzute de Legea nr. 341/2004 [cum este cea prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004, și anume indemnizația lunară, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculată pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata] se mențin în plată în anii 2014, 2015, 2016, 2017 (perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017), 2018 și 2019-2021 la nivelul anilor anteriori, respectiv la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013.22.Referitor la dispozițiile de lege prin care – în anii 2012, 2013 și 2014 – nu s-a acordat plata indemnizațiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, Curtea reține că acestea au făcut obiect al controlului de constituționalitate, fiind analizate aceleași critici precum cele invocate în prezenta cauză, spre exemplu, prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, prin Decizia nr. 373 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că textul de lege criticat stabilește că, temporar, nu se mai acordă indemnizațiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004. De aceste indemnizații, calculate prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea asigurărilor sociale de stat, beneficiau persoanele care au obținut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluției Române din Decembrie 1989, numai dacă acestea aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceste indemnizații au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, precitată, paragraful 26).23.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 47 din Constituție, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituțional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condițiile economico-sociale existente. În acest context, Curtea a reținut că legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă – condiție principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecția sănătății și altele asemenea, dar și a unor drepturi care nu au o consacrare constituțională și care tind către același obiectiv. În același spirit, Constituția consacră, în chiar art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României, obligă statul, prin dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, iar prin art. 41 alin. (2) și art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariaților, respectiv al cetățenilor și la alte măsuri de protecție socială și de asistență socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetățenilor și obligații corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor.24.Referitor la invocarea art. 53 din Constituție, Curtea a reținut că drepturile a căror plată nu s-a acordat prin dispozițiile de lege criticate fac parte dintr-un ansamblu de măsuri pe care Legea nr. 341/2004 le-a instituit în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989. În ceea ce privește prevederile actului normativ criticat vizând limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituțional, neavând în consecință un caracter fundamental, Curtea a reținut că dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit Constituției, o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989.25.De asemenea, cu privire la invocarea art. 16 din Constituție, Curtea nu a reținut critica privind pretinsa discriminare între beneficiarii Legii nr. 341/2004 și „celelalte categorii sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat“, întrucât aceștia nu se află în situații juridice similare (Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, paragraful 27).26.Referitor la dispozițiile de lege prin care s-au plafonat indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 22 mai 2020, sau prin Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021, prin care a constatat constituționalitatea acestor dispoziții în raport cu critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, paragraful 33, Curtea a reținut, cu privire la indemnizația prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004, că aceasta se acordă pe lângă indemnizația reparatorie lunară prevăzută de art. 4 alin. (4) – a cărei plată nu se acordă. Art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, introdus prin Legea nr. 283/2011, stabilea că, în anul 2012, aceste indemnizații se mențineau la același nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorii excepției fiind nemulțumiți de modul de calcul al acestora, și anume de raportarea la indemnizația aflată în plată în luna decembrie 2011, iar nu la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, așa cum prevedea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011. Curtea a reținut că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunțat Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a stabilit – în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și ale art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 – că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.27.Prin Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, paragraful 38, referitor la criticile de neconstituționalitate raportate la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, Curtea a decis că dispozițiile de lege prin care se plafonează anumite indemnizații instituite de Legea nr. 341/2004 nu pot conduce la încălcarea principiilor statului de drept sau ale legalității și supremației Constituției, aceste indemnizații nefiind drepturi fundamentale.28.Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, prin Decizia nr. 228 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 8 august 2018, paragraful 33, Curtea a reținut că, așa cum a statuat în jurisprudența sa, indemnizațiile „restante“ ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie într-adevăr un „bun“ în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a mai reținut că aceste tipuri de indemnizații au caracter reparatoriu, fără consacrare constituțională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizații pe o anumită perioadă are, de asemenea, dreptul de a alege frecvența și modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituționale, legiuitorul poate opta și pentru retragerea viitoare a lor (a se vedea în acest sens art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011). Prin Decizia nr. 610 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 27 mai 2019, paragraful 48, Curtea a stabilit că despre protecția oferită de art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se poate vorbi numai atunci când sumele devin exigibile, până la acel moment indemnizațiile constituind o „speranță“ a titularilor acestor drepturi, așa cum s-a reținut prin deciziile nr. 42 din 22 ianuarie 2014 și nr. 314 din 5 iunie 2014, precitate.29.Cu referire la critica formulată din perspectiva art. 124 din Constituție, prin Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, paragraful 41, Curtea a constatat că pretinsa contrarietate între modul de aplicare a dispozițiilor legale de către autoritățile administrative, respectiv casele județene de pensii, pe de-o parte, și instanțele judecătorești, pe de altă parte, nu poate, în principiu, constitui obiectul contenciosului constituțional.30.În final, cu privire la art. 22 alin. (1) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 28 septembrie 2016, paragraful 59, Curtea a constatat că acesta nu are incidență în soluționarea excepției de neconstituționalitate.31.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.32.Referitor la celelalte dispoziții din actele internaționale invocate, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauza de față.33.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Bălan, Mariana Bălan, Iulian Brabete, Teodor Feraru, Niculae Matei, Aureliu Pană, Florin Briceag, Dan Smerrtcov, Dantis Minurland Amadoniu, Vergil Vlădeanu și Carol Goghie în Dosarul nr. 1.547/93/2018 al Tribunalului Ilfov – Secția civilă, de Marin Cîrciumaru în Dosarul nr. 4.745/118/2018 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă, de Gheorghe Androne în Dosarul nr. 3.407/3/2019 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, de Nelu-Iulian Ioviță și de Petre Iliev în dosarele nr. 4.744/118/2018 și nr. 5.073/118/2018 ale Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și de Natalia Răducu și de Mihai Coandă în dosarele nr. 11.291/3/2018 și nr. 23.636/3/2018 ale Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 14 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Ilfov – Secția civilă, Tribunalului Constanța – Secția I civilă, Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x