DECIZIA nr. 296 din 26 aprilie 2018

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (2) și ale art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal și a dispozițiilor art. 14 alin. (1),art. 19 alin. (1),(2) și (5), art. 21 alin. (1) și (4),art. 25 alin. (1) și (2),art. 86,art. 87 alin. (2),art. 366 alin. (3) și art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Tender S.A. din Timișoara în Dosarul nr. 30.076/3/2015 al Tribunalului București – Secția I penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 241D/2017. … 2.Dezbaterile inițiale au avut loc în ședința publică din 20 martie 2018, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 19 aprilie 2018, dată la care, în baza aceluiași temei legal, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 26 aprilie 2018, dată la care a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 8 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 30.076/3/2015, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 107 alin. (2) și art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal și a dispozițiilor art. 14 alin. (1),art. 19 alin. (1),(2) și (5),art. 21 alin. (1) și (4),art. 25 alin. (1) și (2),art. 86,art. 87 alin. (2),art. 366 alin. (3) și art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Tender – S.A. din Timișoara, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare formulate de autoarea excepției, în privința căreia a fost dispusă măsura confiscării speciale. În fapt, prin Decizia penală nr. 862/A/8.06.2015, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a dispus, cu privire la autoarea excepției de neconstituționalitate, având calitatea de parte responsabilă civilmente, în solidar, cu inculpatul, măsura confiscării speciale, conform art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, având ca obiect o sumă de bani ce nu servește despăgubirii persoanei vătămate.  … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, cu privire la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (2) și art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal, se susține că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și alin. (5),art. 20 alin. (1),art. 23 alin. (12) și art. 44 din Constituție, precum și dispozițiilor art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Se susține că prevederile art. 107 alin. (2) din Codul penal, conform cărora măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, constituie o regulă cu valoare de principiu, în materia acestei categorii de măsuri, de la care nu se poate deroga prin dispoziții legale cu caracter special, cum sunt prevederile art. 112 alin. (1) din același cod. În aceste condiții, dacă norma de la art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal se interpretează în sensul în care permite dispunerea confiscării speciale cu privire la bunuri care aparțin unei alte persoane decât cea care a săvârșit infracțiunea, cum este partea responsabilă civilmente, aceasta intră în contradicție cu dispozițiile art. 107 alin. (2) din Codul penal, aspect ce conferă reglementării măsurilor de siguranță un caracter confuz, lipsind-o de claritate și previzibilitate. Pentru aceste motive, se susține că textele criticate contravin atât prevederilor art. 1 alin. (3) și alin. (5) din Constituție referitoare la standardele de calitate a legii, cât și dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (12) și celor ale art. 7 din Convenție, ce reglementează principiul legalității incriminării și a pedepsei, impunând, în mod expres, ca legea penală să fie clară, lipsită de echivoc. Având în vedere că măsurile de siguranță reprezintă de fapt ingerințe în dreptul de proprietate privată, pentru aceleași argumente se susține și încălcarea, prin textele criticate, a prevederilor art. 44 din Constituție și a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.  … 5.Referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1),art. 19 alin. (1),(2) și (5),art. 21 alin. (1) și (4), art. 25 alin. (1) și (2),art. 86,art. 87 alin. (2),art. 366 alin. (3) din Codul de procedură penală, se susține că acestea contravin prevederilor art. 20,art. 21 alin. (3), art. 24 și art. 44 din Constituție, art. 6 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Se arată, în acest sens, că partea responsabilă civilmente participă în procesul penal exclusiv pentru soluționarea acțiunii civile, care are ca scop exclusiv angajarea răspunderii civile delictuale, fără să aibă vreo legătură cu soluționarea acțiunii penale, în cadrul căreia pot fi dispuse măsuri de siguranță. Spre deosebire de partea responsabilă civilmente, persoana în privința căreia sunt dispuse măsuri de siguranță, cum este cea a confiscării speciale, participă în procesul penal în scopul soluționării acțiunii penale, motiv pentru care trebuie să fie citată, pentru a-și putea susține apărările în fața instanței care dispune o astfel de măsură. Or participarea în procesul penal a părții responsabile civilmente, în dublă calitate, atât de persoană care răspunde civil alături de inculpat, cât și de persoană în privința căreia este dispusă măsura confiscării speciale, este contrară dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, întrucât partea responsabilă civilmente nu are drepturi și nu se poate apăra în procesul penal decât sub aspectul laturii civile. Se susține că, dacă dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție au aplicabilitate generală, conform art. 6 din Convenție, noțiunile de „proces penal“ și „proces civil“ au caracter autonom. Pentru acest motiv, se arată că textele criticate sunt constituționale numai în măsura în care se interpretează în sensul în care părții responsabile civilmente nu îi pot fi aplicate pedepse sau alte sancțiuni de drept penal, cum este confiscarea specială. Întrucât dispozițiile art. 44 din Constituție au și o dimensiune procedurală, referitoare la obligația statului de a reglementa proceduri apte să protejeze dreptul de proprietate privată împotriva abuzurilor, încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin dispozițiile procesual penale referitoare la dispunerea confiscării speciale, atrage, pentru identitate de rațiune, și încălcarea dreptului de proprietate privată, drept fundamental a cărui exercitare este limitată prin dispunerea măsurii anterior menționate.  … 6.Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din Codul de procedură penală, se susține că acestea contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și alin. (2) din Constituție. Astfel, contestația la executare nu este o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, motiv pentru care, în privința acesteia, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 129 din Constituție, conform cărora căile de atac se exercită „în condițiile legii“. Se arată că regulile referitoare la contestația la executare sunt supuse exigențelor constituționale ale art. 21 alin. (1) și alin. (2), care, spre deosebire de dispozițiile art. 129 din Constituție, interzic restricționarea prin lege a accesului liber la justiție. Or potrivit textului criticat, atunci când este pusă în executare o măsură de siguranță, persoana interesată nu poate formula contestație la executare, neavând, prin urmare, acces liber la justiție, întrucât textul criticat, într-o interpretare literală și restrictivă, permite formularea unei astfel de contestații doar în cazul pedepselor. De asemenea, se susține că prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din Codul de procedură penală creează discriminare între persoanele care au un interes legitim să formuleze contestație la executarea unor pedepse, amenzi judiciare sau obligații civile și cele interesate să conteste executarea unor măsuri de siguranță, întrucât, spre deosebire de primele trei categorii enumerate, cea de-a patra categorie de justițiabili nu are dreptul de a promova contestația reglementată prin prevederile art. 598 din Codul de procedură penală. Se susține că această diferență de tratament juridic nu are o justificare obiectivă și este disproporționată, contestația la executare fiind permisă în privința unor măsuri mai aspre, dar și în privința unor măsuri mai blânde decât măsurile de siguranță, dar nefiind permisă în privința acestora din urmă, a căror intensitate este una intermediară.  … 7.Tribunalul București – Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate sunt considerate de autoarea excepției de neconstituționalitate neconstituționale în măsura în care permit dispunerea măsurilor pe care le reglementează și în privința unei persoane care nu a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv a persoanei responsabile civilmente. Or se arată că scopul excepției de neconstituționalitate nu este acela de a stabili modalități de interpretare a dispozițiilor legale supuse controlului, ci de a soluționa o problemă de interes public, referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale, prin textele criticate.  … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în privința dispozițiilor art. 107 alin. (2) și art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal și a dispozițiilor art. 14 alin. (1),art. 19 alin. (1),(2) și (5),art. 21 alin. (1) și (4), art. 25 alin. (1) și (2),art. 86,art. 87 alin. (2) și art. 366 alin. (3) din Codul de procedură penală, și inadmisibilă, în privința prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 107 alin. (2) și art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal, se susține că acestea nu contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție, făcându-se trimitere, în acest sens, la Decizia Curții Constituționale nr. 168 din 2 martie 2010, despre care se afirmă că este aplicabilă și în prezenta cauză. Se susține, de asemenea, că textele criticate nu încalcă prezumția de nevinovăție, prezumție care este asigurată pe tot parcursul procesului penal. Se arată că măsura confiscării speciale are ca scop, la fel ca celelalte măsuri de siguranță, înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii de fapte penale, fără ca dispunerea ei să contravină dispozițiilor art. 23 alin. (12) din Constituție. Se susține, totodată, că prevederile art. 107 alin. (2) din Codul penal nu au caracter absolut, iar dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal constituie o excepție de la acestea, fără ca, astfel reglementate, dispozițiile legale anterior menționate să fie contradictorii și să creeze confuzii în aplicare; se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 92 din 3 martie 2015. Se conchide că, dacă în cadrul aceluiași proces penal, o persoană are atât calitatea de parte responsabilă civilmente, cât și calitatea de persoană împotriva căreia este dispusă măsura confiscării speciale, aceasta beneficiază de garanții procesuale specifice ambelor calități procesuale, fiindu-i garantate dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și dreptul de proprietate. Referitor la prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, se susține că autoarea excepției critică o omisiune legislativă, aspect care nu este de competența Curții Constituționale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate modifica sau completa dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate.  … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile reprezentantului autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 107 alin. (2) și art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal, precum și dispozițiile art. 14 alin. (1),art. 19 alin. (1),(2) și (5),art. 21 alin. (1) și (4),art. 25 alin. (1) și (2),art. 86,art. 87 alin. (2),art. 366 alin. (3) și art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:– Art. 107 alin. (2) din Codul penal: „Măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.“; … – Art. 112 alin. (1) lit. e): „Sunt supuse confiscării speciale: […] e) bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia; […]“; … – Art. 14 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.“; … – Art. 19 alin. (1), (2) și (5) din Codul de procedură penală: (1)Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.(2)Acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente. […]……………………………………………………………………………….(5)Repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.; … – Art. 21 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală: (1)Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1). […]…………………………………………………………………………………(4)Partea responsabilă civilmente are, în ceea ce privește acțiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.; … – Art. 25 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală: (1)Instanța se pronunță prin aceeași hotărâre atât asupra acțiunii penale, cât și asupra acțiunii civile.(2)Când acțiunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanța dispune ca lucrul să fie restituit părții civile.; … – Art. 86 din Codul de procedură penală: „Persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal și se numește parte responsabilă civilmente“; … – Art. 87 alin. (2) din Codul de procedură penală: „Drepturile părții responsabile civilmente se exercită în limitele și în scopul soluționării acțiunii civile.“; … – Art. 366 alin. (3) din Codul de procedură penală: „Persoanele ale căror bunuri sunt supuse confiscării pot fi reprezentate de avocat și pot formula cereri, ridica excepții și pune concluzii cu privire la măsura confiscării.“; … – Art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din Codul de procedură penală: „(1) Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: […] d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.“ …  … 13.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și alin. (5) cu privire la statul de drept și calitatea legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) și alin. (2) privind accesul liber la justiție, art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea incriminării și a pedepsei, art. 24 cu privire la dreptul la apărare și art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, precum și dispozițiilor art. 6 și art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil și la legalitatea incriminării și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție cu privire la dreptul de proprietate.  … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 107 alin. (2), art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal și ale art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate asemănătoare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 589 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 2 decembrie 2015, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată. … 15.Prin decizia anterior menționată, Curtea a reținut că art. 44 din Constituție reglementează dreptul de proprietate privată, arătând că acesta, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. În acest context, alin. (9) al aceluiași art. 44 reglementează una dintre garanțiile constituționale ale dreptului de proprietate privată, conform căreia confiscarea poate fi dispusă numai în condițiile legii asupra bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții. … 16.În aceste condiții, Curtea a reținut că autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile art. 107 alin. (1) din Codul penal contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (9), întrucât fac trimitere la fapte prevăzute de legea penală și nu doar la infracțiuni și contravenții, atunci când reglementează cazurile în care poate fi dispusă măsura confiscării speciale. … 17.Curtea a constatat că, prin infracțiune se înțelege, conform prevederilor art. 15 alin. (1) din Codul penal, fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, acestea fiind, așa cum arată și denumirea marginală a articolului anterior referit, și trăsăturile esențiale ale infracțiunii. Confiscarea specială reprezintă o sancțiune de drept penal, respectiv o măsură de siguranță, care constă în transferul silit și gratuit al dreptului de proprietate asupra unor bunuri din patrimoniul persoanei care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, în patrimoniul statului, întrucât, având în vedere legătura acestor bunuri cu fapta săvârșită, deținerea lor în continuare de către persoana în cauză prezintă pericolul săvârșirii unor noi infracțiuni. Se deduce astfel intenția legiuitorului de a aplica măsura confiscării speciale și a altor fapte prevăzute de legea penală decât cele care constituie infracțiuni, intenție reglementată expres prin art. 107 alin. (2) din Codul penal. De asemenea, conform art. 107 alin. (3) din Codul de procedură penală, măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă. O astfel de situație este și cea a intervenirii prescripției răspunderii penale. … 18.Curtea a constatat că faptele săvârșite de autorul excepției de neconstituționalitate sunt și rămân infracțiuni, iar soluția de încetare a procesului penal ca urmare a constatării prescripției răspunderii penale, cu consecința neaplicării unei pedepse, nu este de natură a o transforma pe aceasta într-o faptă prevăzută de legea penală ce nu constituie infracțiune. Pentru acest motiv, Curtea a reținut că autorul excepției de neconstituționalitate nu se află în ipoteza juridică invocată în susținerea excepției. … 19.Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că, potrivit art. 108 din Codul penal, măsurile de siguranță sunt obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii, confiscarea specială și confiscarea extinsă. În privința obligării la tratament medical și a internării medicale, dispozițiile art. 109 și art. 110 din Codul penal prevăd că acestea pot fi dispuse până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. Mai mult, art. 245 și art. 246 alin. (1)-(8) și, respectiv, art. 247 și art. 248 alin. (1)-(10) din Codul de procedură penală reglementează aplicarea cu caracter provizoriu a celor două măsuri pe parcursul desfășurării procesului penal, iar art. 246 alin. (9)-(12) și, respectiv, art. 248 alin. (11)-(13) din Codul de procedură penală prevăd cu privire la ridicarea lor. Referitor la interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii, conform art. 111 alin. (2) din Codul penal, măsura de siguranță poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puțin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. … 20.Curtea a reținut că, în privința confiscării speciale și a confiscării extinse, dispozițiile penale și cele procesual penale nu conțin norme care să reglementeze expres modalități de contestare a acestora nici pe parcursul desfășurării procesului penal și nici după rămânerea definitivă a hotărârii penale de condamnare. În acest sens, art. 598 alin. (1) din Codul de procedură penală reglementează cazurile în care se poate formula contestație împotriva executării hotărârii penale, respectiv: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. … 21.Curtea a constatat că, în respectiva cauză, autorul excepției a invocat, pe baza art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale drept cauză de micșorare a măsurii de siguranță, criticând faptul că dispozițiile procesual penale anterior arătate fac referire doar la cauzele de stingere sau micșorare a pedepsei, nu și a măsurilor de siguranță, fiind vizată în speță măsura confiscării speciale dispusă asupra unor sume de bani. Referitor la această critică, Curtea a constatat că noțiunea de cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, din cuprinsul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, nu are în vedere o revizuire a cuantumului pedepsei dispus prin hotărâre judecătorească definitivă, deoarece aceasta ar echivala cu o încălcare a autorității de lucru judecat, ci micșorarea sau stingerea pedepsei astfel dispuse ca urmare a intervenirii unor cauze, cum este, cu titlu de exemplu, plata integrală sau parțială de către persoana condamnată a obligației stabilite în sarcina sa. … 22.Pe de altă parte, Curtea a reținut că, potrivit art. 574 lit. d) din Codul de procedură penală referitor la executarea confiscării speciale și a confiscării extinse, atunci când confiscarea privește sume de bani ce nu au fost consemnate la unități bancare, judecătorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii organelor fiscale, în vederea executării confiscării potrivit dispozițiilor privind creanțele bugetare. Potrivit dispoziției legale anterior citate, executarea confiscării speciale a sumelor de bani care nu au fost consemnate la unități bancare urmează a fi făcută de către organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, conform Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (în prezent, Legea nr. 207/2015), care constituie, potrivit art. 2 alin. (2), procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, procedură care se completează, conform alin. (3) al aceluiași art. 2, cu prevederile Codului de procedură civilă. Așa fiind, Curtea a reținut că executarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, în situația invocată de autorul excepției, se realizează potrivit dispozițiilor cap. VIII din Codul de procedură fiscală, ce reglementează stingerea creanțelor fiscale prin executare silită. … 23.Prin urmare, prin decizia anterior invocată, Curtea a constatat că contestația la executarea măsurii de siguranță a confiscării speciale având ca obiect sume de bani neconsemnate la unități bancare poate fi formulată conform procedurii reglementate la art. 172 și următoarele din Codul de procedură fiscală, care, potrivit art. 2 alin. (3) din acest cod, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la executarea silită. Curtea a conchis că persoana interesată poate să formuleze contestație la executare împotriva măsurii de siguranță a confiscării speciale dispuse, în condițiile din cauza dedusă judecății, și își va întemeia cererea pe dispozițiile art. 172 și următoarele din Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale art. 712 și următoarele din Codul de procedură civilă. … 24.Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că acest mecanism juridic, bazat pe dispozițiile Codului de procedură civilă, este de altfel justificat de caracterul patrimonial al măsurii confiscării, indiferent de natura bunurilor care fac obiectul acesteia, caracter rezultat din faptul că de natura confiscării este trecerea bunurilor supuse acesteia din proprietatea persoanei care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală în proprietatea statului. … 25.De asemenea, în sensul celor de mai sus, Curtea a reținut că titlul V al părții speciale a Codului de procedură penală, intitulat „Executarea hotărârilor penale“, reglementează, la cap. II „Punerea în executare a hotărârilor“, punerea în executare a pedepselor principale (art. 555-561 din Codul de procedură penală), punerea în executare a pedepselor complementare (art. 562-565 din Codul de procedură penală), punerea în executare a măsurilor de siguranță (art. 566-574 din Codul de procedură penală), punerea în executare a altor dispoziții (art. 575-576 din Codul de procedură penală), punerea în executare a amenzilor judiciare și a cheltuielilor judiciare avansate de stat (art. 577-578 din Codul de procedură penală) și punerea în executare a dispozițiilor civile din hotărâri (art. 579-581 din Codul de procedură penală). Cap. IV al aceluiași titlu, care prevede cu privire la contestația la executarea hotărârilor penale, conține dispoziții referitoare la promovarea contestației privind executarea dispozițiilor penale ale cauzei (art. 598-599 din Codul de procedură penală), la contestația privind executarea dispozițiilor civile (art. 600 din Codul de procedură penală) și la contestația privitoare la amenzile judiciare (art. 601 din Codul de procedură penală). Astfel, din interpretarea sistematică a dispozițiilor procesual penale mai sus enumerate, Curtea reține că contestațiile privind executarea măsurii de siguranță a confiscării se încadrează în categoria contestațiilor ce au ca obiect executarea dispozițiilor civile prevăzute la art. 600 din Codul de procedură penală. … 26.În aceste condiții, Curtea a constatat că persoanele în privința cărora sunt pronunțate hotărâri penale definitive prin care nu sunt aplicate pedepse, dar este menținută măsura de siguranță a confiscării speciale, se află în situații juridice diferite de cele condamnate la pedepse penale definitive și care ar putea invoca o cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, conform art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. Această diferență justifică reglementarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit în privința posibilității de a contesta măsura de siguranță a confiscării speciale, față de cel al contestării executării hotărârilor penale sub aspectul pedepselor penale aplicate. Or, cu privire la principiul egalității în drepturi, prevăzut la art. 16 din Constituție, Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri, în jurisprudența sa, că principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). … 27.Având în vedere aceste argumente, prin decizia analizată, Curtea a reținut că textele criticate reprezintă opțiunea legiuitorului în acord cu politica penală a acestuia, exprimată în exercitarea atribuțiilor sale constituționale reglementate la art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere a acestuia, precum și o aplicare a dispozițiilor constituționale ale art. 129 care fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac. … 28.Pentru aceleași motive, Curtea a constatat că textul criticat nu încalcă accesul liber la justiție al persoanelor interesate să promoveze contestație împotriva executării măsurii de siguranță a confiscării speciale atunci când aceasta este dispusă prin hotărâre penală definitivă. Așa cum s-a arătat mai sus, persoanele în cauză au posibilitatea de a formula contestație la executare împotriva unor astfel de hotărâri, potrivit prevederilor art. 172 și următoarele din Codul de procedură fiscală și ale art. 712 și următoarele din Codul de procedură civilă. … 29.În consecință, Curtea nu a putut reține încălcarea prin textele criticate a dispozițiilor art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție, acest drept putând fi exercitat prin aplicarea reglementărilor legale specifice măsurii ce urmează a fi executată. … 30.Cu privire la critica de neconstituționalitate conform căreia există o contradicție între dispozițiile art. 107 alin. (2) din Codul penal, potrivit cărora măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, și cele ale art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal, în măsura în care acestea din urmă se interpretează în sensul în care permit dispunerea confiscării speciale cu privire la bunuri care aparțin unei alte persoane decât cea care a săvârșit infracțiunea, cum este partea responsabilă civilmente, contradicție de natură a face dispozițiile procesual penale anterior menționate incompatibile cu prevederile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 23 alin. (12) din Constituție, precum și cu cele ale art. 7 din Convenție, Curtea constată că o astfel de contradicție nu poate fi reținută.  … 31.În acest sens, Curtea reține că, astfel cum arată și autoarea excepției, art. 107 alin. (2) din Codul penal prevede posibilitatea dispunerii măsurilor de siguranță doar față de persoanele care comit fapte prevăzute de legea penală, nejustificat. Astfel, măsura de siguranță a confiscării speciale, reglementată la art. 112 din Codul penal, poate fi luată numai în privința bunurilor persoanelor care săvârșesc fapte de natura celor la care face trimitere art. 107 alin. (2) din Codul penal. … 32.Așa fiind, măsura de siguranță a confiscării speciale este o sancțiune de natură penală, cu caracter exclusiv personal, ce are ca scop deposedarea persoanei care a săvârșit fapta prevăzută de legea penală de bunurile sau beneficiile realizate prin comiterea acesteia. Așa fiind, confiscarea specială poate fi dispusă doar individual, cu privire la persoanele care săvârșesc fapte prevăzute de legea penală, asupra unor bunuri din categoriile reglementate la art. 112 alin. (1) lit. a)-f) din Codul penal. Este adevărat că, în ipotezele juridice prevăzute la art. 112 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Codul penal, pot fi confiscate și bunuri care nu aparțin făptuitorului, dacă au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea infracțiunii, iar persoana căreia îi aparțin a cunoscut scopul utilizării lor, precum și bunurile folosite, imediat după săvârșirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori produsului obținut. În situația în care bunurile nu aparțin făptuitorului, iar proprietarul lor nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscă, de la făptuitor, echivalentul bănesc al acestora. … 33.Prin urmare, măsura confiscării speciale exclude impunerea unor obligații solidare. O astfel de solidaritate nu se poate naște nici între participanții la săvârșirea infracțiunii. În acest sens, atât doctrina, cât și jurisprudența instanțelor judecătorești arată, spre exemplu, că, în ipoteza comiterii unei infracțiuni în participație și a împărțirii folosului obținut din infracțiune între participanți, aceștia nu pot fi obligați, în solidar, la plata sumelor reprezentând valorile confiscate, ci fiecare va fi obligat la restituirea bunurilor corespunzătoare părții căreia îi revin. Mai mult, măsura confiscării speciale nu poate da naștere unor obligații solidare nici în sarcina inculpaților minori și a părinților acestora, în calitate de părți responsabile civilmente.  … 34.Având în vedere aceste argumente, autorul faptei prevăzute de legea penală, nejustificată, și terțe persoane, indiferent dacă acestea au sau nu calitatea de participant la procesul penal, în cauza în care este dispusă măsura confiscării speciale, nu pot fi titulari ai unor obligații solidare constituite prin dispunerea măsurii confiscării speciale. Prin urmare, autorul infracțiunii și partea responsabilă civilmente nu pot fi obligați în solidar, prin luarea măsurii confiscării speciale, indiferent de categoria din care fac parte bunurile supuse confiscării, prin raportare la art. 112 alin. (1) lit. a)-f) din Codul penal. … 35.Așa fiind, dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal nu se contrazic cu prevederile art. 107 alin. (2) din același cod, neputând-se reține încălcarea de către acestea, pentru motivele invocate în prezenta cauză, a dispozițiilor constituționale și convenționale ce reglementează statul de drept, standardele de calitate a legii și principiul legalității incriminării și a pedepsei. Pentru aceleași motive, nu poate fi constatată nici încălcarea, prin textele criticate, a prevederilor art. 44 din Constituție și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție cu privire la dreptul de proprietate. Prin urmare, faptul că instanța de apel a dispus măsura confiscării speciale, conform art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal, asupra bunurilor aparținând părții responsabile civilmente, este o problemă de aplicare a dispozițiilor legale criticate și nu de constituționalitate.  … 36.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1),art. 19 alin. (1),(2) și (5),art. 21 alin. (1) și (4), art. 25 alin. (1) și (2),art. 86,art. 87 alin. (2) și art. 366 alin. (3) din Codul de procedură penală, Curtea reține că maniera de reglementare a părții responsabile civilmente, în cuprinsul Codului de procedură penală, relevă participarea acesteia la procesul penal în scopul reparării, în întregime sau în parte, a prejudiciului cauzat prin infracțiune. De altfel, art. 87 alin. (2) din Codul de procedură penală prevede expressis verbis faptul că drepturile părții responsabile civilmente se exercită în limitele și în scopul soluționării acțiunii civile. În acest sens partea responsabilă civilmente beneficiază de toate garanțiile necesare apărării intereselor sale procesuale, dispozițiile art. 87 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăzând, în ceea ce o privește, toate drepturile de care beneficiază persoana vătămată, reglementate la art. 81 din același cod. … 37.Așa fiind, bunurile persoanei responsabile civilmente nu pot face obiectul confiscării speciale sau ale confiscării extinse, cu excepția ipotezei prevăzute la art. 112^1 alin. (3) din Codul penal, dar pot face obiectul măsurilor asigurătorii, prevăzute la art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, dispuse în scopul evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii acestor bunuri, pentru garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune. Aceste măsuri pot fi dispuse pe parcursul procesului penal, exclusiv în vederea soluționării acțiunii civile, și pot fi contestate, conform art. 250 și art. 250^1 din Codul de procedură penală. … 38.De asemenea, dispunerea valorificării bunurilor aparținând persoanei responsabile civilmente, prin hotărâre penală definitivă, în scopul acoperirii, integrale sau parțiale a prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii, poate fi contestată, conform art. 600 din Codul de procedură penală.  … 39.Prin urmare, prevederile art. 14 alin. (1),art. 19 alin. (1), (2) și (5), art. 21 alin. (1) și (4), art. 25 alin. (1) și (2), art. 86,art. 87 alin. (2) și art. 366 alin. (3) din Codul de procedură penală asigură toate garanțiile procesuale specifice accesului liber la justiție, dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, astfel cum acestea sunt reglementate la art. 21 alin. (1) și alin. (2) și art. 24 din Constituție și a celor ale art. 6 din Convenție. Pentru aceleași considerente, textele criticate nu contravin dreptului de proprietate privată, prevăzut la art. 44 din Constituție și la art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție. … 40.În fine, referitor la dispozițiile art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 22 iunie 2017, prin care a constatat că sintagma „în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1)“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituțională. Întrucât încheierea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate este anterioară datei publicării Deciziei nr. 257 din 26 aprilie 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub aspectul anterior menționat, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă, ca devenită inadmisibilă.  … 41.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, în privința sintagmei „în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1)“, excepție ridicată de Societatea Tender – S.A. din Timișoara în Dosarul nr. 30.076/3/2015 al Tribunalului București – Secția I penală. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Tender – S.A. din Timișoara în Dosarul nr. 30.076/3/2015 al Tribunalului București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 107 alin. (2) și art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal și ale art. 14 alin. (1), art. 19 alin. (1), (2) și (5),art. 21 alin. (1) și (4), art. 25 alin. (1) și (2),art. 86, art. 87 alin. (2),art. 366 alin. (3) și art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 aprilie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește