DECIZIA nr. 292 din 4 mai 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Niculescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (5) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, ale art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, precum și ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nica Marchian în Dosarul nr. 21.866/245/2014 al Curții de Apel Iași – Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.097D/2016. … 

2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate mijloacele procesuale prin care se înfăptuiește justiția. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia din 13 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 21.866/245/2014, Curtea de Apel Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (5) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, ale art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, precum și ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nica Marchian într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de recurs formulate împotriva unei hotărâri date de instanța de apel în materie de carte funciară. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se apreciază că textele legale criticate împiedică accesul justițiabilului la calea de atac a recursului în litigiile care au ca obiect plângeri formulate împotriva încheierilor de carte funciară emise de registratorul șef potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 și în care, atât în fond, cât și în apel, nu a fost cercetat fondul pretenției deduse judecății și nu s-a exercitat controlul de legalitate. Se mai arată că nereglementarea căii de atac a recursului în ipoteza dată echivalează cu lipsa unui acces real și efectiv la justiție, ceea ce, în cauza de față, consfințește o soluție administrativă injustă, și anume o expropriere în fapt realizată printr-o încheiere de carte funciară. … 6.Curtea de Apel Iași – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că legiuitorul a restrâns sfera hotărârilor care pot fi atacate cu recurs față de vechea reglementare. Accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, fiind de competența legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, în concordanță cu art. 126 alin. (2) din Constituție și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege, iar, în virtutea acestui mandat constituțional, legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații. Totodată, potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Se mai susține că noul Cod a instituit o categorie nouă de hotărâri judecătorești, anume aceea a hotărârilor care nu sunt susceptibile de recurs, soluția fiind diferită de cea promovată de Codul de procedură civilă din 1865, care a cunoscut categoria hotărârilor ce nu puteau fi controlate pe calea apelului. Rațiunile pentru care legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului sunt determinate, în principal, de imperativul major al descongestionării instanței supreme de un număr considerabil de recursuri, interesul relativ redus al litigiului constituindu-se deopotrivă într-un temei pentru suprimarea căii extraordinare de atac a recursului. … 9.Noul Cod de procedură civilă a promovat restricții semnificative, destinate a restrânge obiectul recursului, exceptarea unor litigii de la calea de atac a recursului reprezentând o opțiune utilă în vederea realizării imperativului de descongestionare a instanței supreme de un număr impresionant de cauze. Dreptul de acces la justiție, ca drept fundamental convențional și constituțional, nu conferă tuturor sine modo și dreptul de acces la toate „gradele de jurisdicție“, dar implică indubitabil dreptul la exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. … 10.Soluția legislativă criticată de autorul excepției trebuie analizată și în contextul regândirii regimului căilor de atac prin noua reglementare procesual civilă de drept comun, care a adus o schimbare de paradigmă în ceea ce privește sistemul căilor de atac și rolul recursului. Astfel, apelul este calea de atac obișnuită, de drept comun, care se poate exercita în legătură cu orice nemulțumire referitoare la hotărârea de primă instanță, fie că este de fapt sau de drept, asigurând două judecăți de fond, deci dublul grad de jurisdicție; spre deosebire de reglementarea anterioară, când excepțiile erau nejustificat de numeroase, noul Cod a restrâns considerabil aceste excepții și a dat prioritate exercitării apelului. În sistemul noului Cod, apelul este singura cale ordinară de atac, calea de atac obișnuită, care a fost suprimată în puține cazuri față de vechea reglementare, tocmai pentru a sublinia că, de regulă, ultima care poate îndrepta o nedreptate este instanța de apel, care asigură o nouă judecată de fond și deci dublul grad de jurisdicție, recursul intervenind într-adevăr excepțional, în condiții restrictive și exclusiv pentru motive de legalitate. Se arată că recursul este o cale extraordinară de atac prin care, în condițiile și pentru motivele limitativ prevăzute de lege, se exercită un control suplimentar de legalitate; recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație si Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile; în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată [art. 483 alin. (3) și alin. (4) teza I]; „recursul hibrid“, prevăzut de art. 304^1 din vechiul Cod de procedură civilă, nu se mai regăsește în noul Cod și că necesitatea acestui recurs, ca substitut (imperfect) al apelului, a fost generată de suprimarea discutabilă a apelului într-un număr mare de cauze, în vechea reglementare. … 11.Se mai susține că noul Cod de procedură civilă reglementează la art. 519-521 un mecanism procedural menit să contribuie la asigurarea practicii judiciare unitare, și anume sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aceasta putând remedia, parțial, inconvenientul existenței unor numeroase categorii de hotărâri care nu sunt supuse recursului la instanța supremă. … 12.Se mai invocă Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, precum și Decizia nr. 226 din 18 mai 2004, Decizia nr. 350 din 7 mai 2015 sau Decizia nr. 500 din 30 iunie 2015, cu referire specială asupra conținutului normativ al art. 21 din Constituție și asupra caracterului constituțional al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. … 13.Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale, invocând și Decizia nr. 375 din 7 iunie 2016. … 14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 16.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă dispozițiile art. 31 alin. (5) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă și ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (și nu art. 18 din Legea nr. 2/2015, cum în mod eronat este menționat în dispozitivul actului de sesizare a Curții Constituționale), republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013. În realitate, din examinarea excepției de neconstituționalitate reiese că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 31 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă și art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, dispoziții legale asupra cărora Curtea urmează a se pronunța prin prezenta deciziei și care au următorul conținut:– Art. 31 alin. (5) din Legea nr. 7/1996: „Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel.“;  … – Art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă: „De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“;  … – Art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013: „(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct.1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“ …  … 17.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiție, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 124 – Înfăptuirea justiției și art. 126 – Instanțele judecătorești. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 – Protecția proprietății din primul Protocol adițional la Convenție. … 18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul acțiunii introductive de instanță, formulată în temeiul art. 31 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, este o plângere împotriva încheierii de carte funciară nr. 132.441 din 5 decembrie 2013, emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași. Prin urmare, rezultă că plângerea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, iar sub aspectul formulării recursului sunt aplicabile prevederile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013. Chiar dacă conținutul acestui text este identic cu cel al art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, Curtea reține că acesta, sub aspectul criticat, nu este în vigoare, aplicarea sa fiind prorogată pentru data de 1 ianuarie 2019. Astfel, Curtea constată că textul criticat, pe de o parte, nu este în vigoare, iar, pe de altă parte, nu are legătură cu soluționarea cauzei, din moment ce textul legal care nu permite formularea recursului, în ipoteza autorului excepției de neconstituționalitate, este art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013. Prin urmare, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă este inadmisibilă. … 19.Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, Curtea constată că acestea reglementează o normă de procedură, legiuitorul consacrând, în materia cererilor de carte funciară, în mod expres, dublul grad de jurisdicție. Practic, întrucât apelul este o cale devolutivă de atac, persoana în cauză beneficiază de o examinare în fond a cauzei sale atât în fața judecătoriei, cât și a tribunalului. Ceea ce, de fapt, îl nemulțumește pe autorul excepției de neconstituționalitate este că reglementarea criticată prevede că hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel, aspect care are incidență în ceea ce privește admisibilitatea recursului în această procedură, întrucât art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Prin urmare, prin efectul art. 31 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 și al art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, hotărârile judecătorești date în apel în materia încheierilor de carte funciară nu sunt supuse recursului, cale extraordinară de atac. … 20.Curtea, în jurisprudența sa, a reținut că principiul triplului grad de jurisdicție nu este un principiu constituțional care să impună legiuitorului garantarea accesului persoanelor la trei grade de jurisdicție. Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicție ale unui proces, iar, potrivit art. 126 alin. (2) coroborat cu art. 129 din Constituție, stabilirea căilor de atac este de competența exclusivă a legiuitorului (Decizia nr. 25 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, paragraful 15).  … 21.În jurisprudența sa, Curtea a mai statuat că accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiție implică prin natura sa o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens statuând și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituite obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege. De asemenea, Curtea a reținut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabile, iar lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13, cu referire la deciziile nr. 99 din 23 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, nr. 226 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, nr. 572 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 19 decembrie 2005, nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, și nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, sau Decizia nr. 500 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, paragraful 16). … 22.De asemenea, în cazuri precum în situația din prezenta cauză, Curtea a reținut că autorul excepției a avut acces la judecarea cauzei în primă instanță, precum și în apel, care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea dreptului său de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. … 23.Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Kudla împotriva Poloniei, paragraful 157, sau Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, sau Decizia nr. 126 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 7 aprilie 2011, sau Decizia nr. 25 din 3 februarie 2015, paragraful 16). Totodată, instanța de la Strasbourg, prin Hotărârea din 25 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 37-38, a statuat, cu privire la art. 6 paragraful 1 din Convenție, că „Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept.“ … 24.De asemenea, în mod distinct, Curtea reține că legiuitorul, în materia căilor extraordinare de atac, are posibilitatea de a reglementa condiții de admisibilitate a acestora, care sunt circumscrise materiei în care a fost pronunțată hotărârea, precum în cazul de față. … 25.Prin urmare, critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 21 din Constituție, astfel cum acesta este aplicat și interpretat și prin prisma exigențelor art. 6 paragraful 1 din Convenție, este neîntemeiată. … 26.Cu privire la dispozițiile constituționale referitoare la înfăptuirea justiției și la instanțele judecătorești, Curtea constată că nici acestea nu sunt încălcate, justiția fiind înfăptuită – în mod unic, egal și imparțial – prin instanțele judecătorești prevăzute la art. 126 alin. (1) din Constituție, în condițiile în care procedura de judecată este stabilită de legiuitor, conform art. 126 alin. (2) din același act. … 27.Curtea mai reține că art. 44 din Constituție, astfel cum acesta este aplicat și interpretat și prin prisma exigențelor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, nu are incidență în cauză, întrucât în cauză se pune problema configurării accesului la justiție, și nu a vreunei limitări implicit aduse dreptului de proprietate privată. … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nica Marchian în Dosarul nr. 21.866/245/2014 al Curții de Apel Iași – Secția civilă. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești și constată că dispozițiile art. 31 alin. (5) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 și ale art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Iași – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Benke Károly –-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește