DECIZIA nr. 292 din 25 mai 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 23 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 24 05/03/2008
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 24 05/03/2008
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 555 07/07/2020
ART. 5REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 35 13/03/1997
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 7REFERIRE LAOUG 24 05/03/2008 ART. 8
ART. 7REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 7REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 8REFERIRE LAOUG 24 05/03/2008
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 11REFERIRE LAOUG 24 05/03/2008
ART. 11REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 51 31/01/2008
ART. 12REFERIRE LALEGE 187 07/12/1999
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 393 13/06/2017
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 176 21/03/2017
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 643 13/10/2015
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LALEGE 293 14/11/2008
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 37
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 58
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 290 07/05/2019
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 772 28/11/2017
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 1380 26/10/2010
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 220 09/03/2010
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 51 31/01/2008
ART. 21REFERIRE LALEGE 187 07/12/1999
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 543 12/07/2016
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1512 17/11/2009
ART. 22REFERIRE LAOUG 24 05/03/2008 ART. 2
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 760 07/06/2011
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 159 12/03/2013
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 1194 24/09/2009
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 196 31/03/2015
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 267 24/02/2009
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 1377 26/10/2010
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 159 17/03/2015
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 530 09/04/2009
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 965 20/11/2012
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Stelian Șandru în Dosarul nr. 29/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.338D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 8 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 29/2/2019, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Excepția a fost ridicată de Stelian Șandru într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatarea calității de lucrător al Securității, promovată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că, încălcând prevederi ale Constituției, ale Declarației Universale a Drepturilor Omului, precum și ale altor legi, cum ar fi, spre exemplu, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 are un caracter vădit politic și anacronic, ce contravine sistemului de drept ce guvernează accesul liber la justiție, și discriminatoriu, întrucât nu are în vedere și alte categorii de persoane pe care viitoarea lege a lustrației le enunță ca vectori determinanți.6.Se apreciază, în esență, că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008, de culpabilizare colectivă, încalcă norma constituțională cuprinsă în art. 15 și principiul prezumției de nevinovăție, întrucât este anacronic ca în absența unei instrucții prealabile a Ministerului Public să se dea o aparență de proces echitabil unei acțiuni promovate de un organism politic colectiv și colegial- Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității – subiectiv prin modul de constituire și de numire.7.Se afirmă că, în temeiul art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, subrogându-se în drepturile persoanelor îndreptățite și ale Avocatului Poporului, promovează acțiuni în constatare prin care se tinde la angajarea unei condamnări și răspunderi politice ce are ca finalitate atribuirea unei calități discriminatorii persoanelor vizate de actul normativ în discuție, fără a se cerceta, în condițiile art. 21 și 24 din Legea fundamentală, dacă persoanele verificate au săvârșit efectiv fapte abuzive sau nelegale în scopul susținerii puterii comuniste. Dacă ar fi fost săvârșite, aceste fapte ar fi infracțiuni și ar fi de competența procurorilor și instanțelor penale militare și nu ale instanței de contencios. Mai mult, prin efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008, se ajunge la discriminarea unei categorii de cetățeni, contrar art. 4 alin. (2) din Constituție și art. 14 din Convenție, prin expunerea subiecților chemați în judecată la dispreț și blam, denigrare și umilință prin publicarea numelui, a datelor de stare civilă și a adresei acestora în Monitorul Oficial, mai ales că sunt făcute înainte ca justiția să se pronunțe, încălcându-se și Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Prin urmare, prevederile și efectele actului normativ criticat conduc la restrângerea nepermisă și nejustificată a unor drepturi civile și a libertății în alegerea profesiei și ocupației, precum și la discriminare.8.Se apreciază că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 108 alin. (3) din Constituție.9.Se mai susține încălcarea art. 115 alin. (4) teza a doua din Constituție, întrucât nu se motivează pertinent și credibil „urgența emiterii“ unei asemenea ordonanțe decât printr-o exprimare lacunară, confuză, lipsită de coerență și fără argumente cu valoare juridică.10.Se consideră, în esență, că actul normativ criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 126, potrivit cărora justiția se realizează prin instanțele judecătorești și numai prin lege organică pot fi înființate instanțe specializate în anumite materii, or, în realitate, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, exercită o activitate de jurisdicție specifică, intrinsecă, prin alegerea fără niciun mandat expres a celor ce sunt chemați în judecată, prin introducerea acțiunilor în justiție. Ca atare, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (2), subrogându-se în dreptul altor persoane care se consideră vătămate și îngrădindu-le acestora dreptul de a se adresa nemijlocit și dacă doresc justiției.11.Se afirmă, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 îngrădește dreptul la apărare, la o instanță competentă și apropiată de domiciliul pârâtului prin instituirea/desemnarea unei singure instanțe, Curtea de Apel București, și a unei singure secții, de contencios administrativ, fiind în vădită contradicție cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.12.În final, se afirmă că multe dintre criticile de neconstituționalitate cu privire la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 menționate au fost avute în vedere de Curtea Constituțională la pronunțarea Deciziei nr. 51 din 31 ianuarie 2008, prin care s-a declarat neconstituțională Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, dar au fost ignorate de Guvern.13.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității nu sunt de natură să încalce dispozițiile din Constituție, indicate de către pârât, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, concretizată prin Decizia nr. 393 din 13 iunie 2017, Decizia nr. 176 din 21 martie 2017 și Decizia nr. 643 din 13 octombrie 2015.14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.18.În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 4 referitor la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (2) privind accesul liber la justiție, art. 23 alin. (11) referitor la libertatea individuală, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 37 referitor la dreptul de a fi ales, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 58 alin. (1) privind numirea și rolul Avocatului Poporului, art. 108 alin. (3) referitor la actele Guvernului, art. 115 alin. (4) teza a doua privind delegarea legislativă și în art. 126 referitor la instanțele judecătorești.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare cu cele din prezenta cauză, prin Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1131 din 24 noiembrie 2020, Decizia nr. 290 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 14 august 2019, Decizia nr. 393 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 24 august 2017, Decizia nr. 176 din 21 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 21 iulie 2017, și Decizia nr. 643 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 decembrie 2015, instanța de contencios constituțional respingând excepția.20.În jurisprudența sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a acestor persoane, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, acțiunile promovate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității – CNSAS – nu tind la obținerea unei condamnări judiciare, consecința acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoștința publică a soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești în acțiunile în constatare a calității de lucrător sau colaborator al Securității (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011, și Decizia nr. 772 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 21 februarie 2018).21.Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât nu se motivează pertinent și credibil „urgența emiterii“, prin Decizia nr. 220 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din data de 8 aprilie 2010, Curtea a reținut că, la momentul emiterii ordonanței de urgență criticate, au fost îndeplinite condițiile impuse de textul constituțional invocat: existența unei situații extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată și motivarea urgenței în cuprinsul ordonanței. Aceasta este concluzia care se desprinde din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum acesta a fost redactat la data emiterii sale. Astfel, legislatorul delegat a precizat că, drept urmare a constatării, prin Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, a neconstituționalității prevederilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, „se impune adoptarea de urgență a unei noi reglementări menite să asigure atât continuarea exercitării dreptului de acces la propriul dosar, cât și a activității de deconspirare a Securității“, consecințele nereglementării în ansamblu a acestei problematici în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituție putând fi „extrem de grave“.22.Referitor la pretinsul caracter retroactiv al dispozițiilor de lege criticate, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 290 din 7 mai 2019, precitată, paragraful 17, și Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 15 septembrie 2016, paragraful 22, reținând că dispozițiile art. 2 din ordonanța de urgență criticată, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată de instanța judecătorească drept lucrător sau colaborator al Securității, nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calități se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010).23.Totodată, în jurisprudența sa în materie, Curtea nu a reținut nici încălcarea principiului egalității în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituție, statuând că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 este aplicabilă în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără a institui privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare (a se vedea Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020, precitată, paragraful 33, și Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).24.Cu privire la critica potrivit căreia dispozițiile legale criticate încalcă prezumția de vinovăție, prin Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020, precitată, paragraful 27, Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016, precitată, paragraful 20, și Decizia nr. 393 din 13 iunie 2017, precitată, Curtea a constatat că domeniul de aplicare a prezumției de nevinovăție vizează materia penală, respectiv situațiile în care fapta atribuită unei persoane are conotații penale, care angajează răspunderea penală a acesteia. Astfel, prezumția constituie suportul dreptului la apărare și, implicit, al drepturilor procesuale acordate învinuitului sau inculpatului, în cadrul procesului penal. Curtea a constatat că prevederile art. 23 alin. (11) din Constituție, referitor la instituția prezumției de nevinovăție, nu sunt aplicabile cauzelor aflate pe rolul instanțelor având ca temei dispozițiile ordonanței, deoarece procedura prin care se constată calitatea de lucrător al Securității se desfășoară potrivit regulilor procedurii civile și are ca finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, prin consemnarea publică a activității acestora, iar nu stabilirea vreunei răspunderi juridice. Totodată, Curtea a reținut că, deși prezumția nu cunoaște o consacrare expresă în materie civilă, dispozițiile civile privind sarcina probei se aplică și în această materie, astfel că legea asigură echilibrul procesual al părților în litigiu și dă expresie unui principiu fundamental al dreptului procesual – principiul aflării adevărului.25.Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica potrivit căreia CNSAS se substituie unei instanțe judecătorești și a statuat că această autoritate este lipsită de atribuții jurisdicționale, iar actele sale privind accesul la dosar și deconspirarea Securității sunt supuse controlului instanțelor judecătorești. Așadar, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia este introdusă la o instanță judecătorească a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozițiile legale criticate nu sunt de natură să plaseze CNSAS în afara cadrului constituțional și, ca atare, nu îi conferă rolul de instanță extraordinară (în acest sens, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020, paragraful 28, Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, Decizia nr. 159 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 9 mai 2013, și Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016).26.Referitor la posibilitatea CNSAS de a introduce acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia fără a avea o legitimare procesuală activă, în jurisprudența sa, prin Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020, precitată, paragraful 29, și Decizia nr. 772 din 28 noiembrie 2017, precitată, paragrafele 20 și 21, Curtea a reținut că legitimarea procesuală a acestuia izvorăște din însăși prevederea legală care reglementează activitatea de deconspirare a Securității și se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă față de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securității. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că acțiunile promovate de CNSAS nu tind la obținerea unei condamnări judiciare, consecința acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoștința publică a soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, în acțiunile în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, precitată, sau Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016, precitată, paragraful 24). Pe de altă parte, prin Decizia nr. 196 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 12 iunie 2015, paragraful 20, Curtea a reținut că acțiunea în constatarea calității de colaborator al Securității este introdusă la o instanță de judecată. Așadar, în condiții de independență și imparțialitate, instanța de judecată competentă este cea care, în urma administrării întregului probatoriu în cauză, pronunță soluția de constatare a calității de colaborator al Securității. Procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea și dreptul la apărare, părțile beneficiind de posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept.27.Având în vedere cele menționate, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că dispozițiile procedurale criticate nu sunt de natură să încalce dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016 și Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009).28.În ceea ce privește critica potrivit căreia CNSAS se subrogă instituției Avocatul Poporului, prin Decizia nr. 643 din 13 octombrie 2015, precitată, paragraful 25, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispozițiilor constituționale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are CNSAS de a promova acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia nu reprezintă o substituire în atribuțiile instituției Avocatul Poporului. Această instituție dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător și detaliat în legea sa de organizare și funcționare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituțional (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020, precitată, paragraful 31, sau Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).29.Analizând critica referitoare la competența exclusivă a unei instanțe judecătorești de soluționare a cauzelor având ca obiect constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, și anume Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, Curtea a observat, prin Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020, precitată, paragraful 32, Decizia nr. 159 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 11 iunie 2015, paragraful 26, și Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție, justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege. Or, dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 respectă exigențele constituționale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdicția înființării de instanțe extraordinare.30.În final, cu privire la invocarea dispozițiilor art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală, în jurisprudența sa în materie, Curtea a observat că norma constituțională invocată nu are incidență în cauză, în formularea acestei critici existând o confuzie între regimul ordonanțelor simple, care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, și regimul ordonanțelor de urgență, care pot fi adoptate de Guvern în virtutea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, cu respectarea condițiilor mai sus menționate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 965 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 28 ianuarie 2013, și Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, precitată).31.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Stelian Șandru în Dosarul nr. 29/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității este constituțională în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 mai 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x