DECIZIA nr. 291 din 6 mai 2021

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, excepție ridicată de Bogdan-Cornel Popa în Dosarul nr. 42.389/3/2015/a36 (1/2019) al Curții de Apel București – Secția I penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 429D/2019. … 

2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, doamna avocat Delia Dragomir, cu delegație depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.113D/2019, nr. 2.652D/2019 și nr. 3.375D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, excepție ridicată de Dumitru Păncescu în Dosarul nr. 214/122/2019 al Judecătoriei Giurgiu, de Adrian Doru Gogotă în Dosarul nr. 3.081/85/2018 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală și de Ionel Alexe în Dosarul nr. 1.750/2/2014* (1.006/2018) al Curții de Apel București – Secția I penală. … 4.La apelul nominal efectuat în Dosarul nr. 2.113D/2019 se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor depuse la dosar de către autorul excepției, prin care acesta arată că își retrage cererea, solicitând judecarea în lipsă și numirea unui avocat din oficiu. La apelul nominal efectuat în Dosarul nr. 2.652D/2019 se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. La apelul nominal efectuat în Dosarul nr. 3.375D/2019 se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra „referatului medical justificativ pentru scutire de instanță“ transmis la dosar de către Administrația Națională a Penitenciarelor, prin care se învederează că Ionel Alexe, autorul excepției, se află în izolare-monitorizare. … 5.Președintele acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public referitor la comunicarea realizată de către Administrația Națională a Penitenciarelor. Reprezentanta Ministerului Public apreciază că Dosarul nr. 3.375D/2019 se află în stare de judecată. Curtea apreciază cauza ca fiind în stare de judecată. … 6.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocata prezentă și reprezentanta Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.113D/2019, nr. 2.652D/2019 și nr. 3.375D/2019 la Dosarul nr. 429D/2019, care a fost primul înregistrat. … 7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul doamnei avocat, care arată că, deși politica penală ține de discreția legislatorului, adoptarea unei noi politici penale nu poate desființa drepturi inderogabile. Susține că, în jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional nu a contrabalansat valorile constituționale care vin în conflict, și anume legalitatea pedepsei, pe de o parte, și noua politică penală, pe de altă parte. Apreciază că tratamentul sancționator reglementat de dispozițiile de lege criticate conduce la aplicarea unei pedepse care depășește maximul legal care putea fi aplicat potrivit legislației în vigoare la data comiterii faptelor. Face referire la notele scrise depuse la dosarul cauzei, din care reiese că aplicarea dispozițiilor criticate determină condamnarea inculpatului la o pedeapsă care nu era prevăzută la data comiterii faptei. … 8.Reprezentanta Ministerului Public, referitor la Dosarul nr. 2.113D/2019, solicită ca instanța de contencios constituțional să ia act de retragerea cererii. În continuare, arată că inculpații au săvârșit o infracțiune sub imperiul legii noi, ceea ce înseamnă că aceștia au înțeles să încalce și această normă. Or, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 sunt norme tranzitorii și consacră, implicit, teza aplicării legii penale mai favorabile. Principiul aplicării legii penale mai favorabile nu trebuie privit în mod absolut, ci în raport cu interesul apărării sociale, care nu permite crearea unor situații juridice mult mai favorabile, identice, pentru anumite persoane. Principiul egalității presupune că anumite situații în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic. Referitor la dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, arată că legea veche prevedea un spor facultativ, care de cele mai multe ori nu se aplica. Legea nouă consacră un spor obligatoriu fix, în schimb pedepsele pentru anumite infracțiuni sunt micșorate de către legiuitor. Reglementarea tratamentului penal al concursului de infracțiuni, prin aplicarea sistemului cumulului juridic cu spor fix obligatoriu, nu reprezintă o ingerință a legiuitorului în activitatea judecătorului, care este imparțial și independent. În procesul de individualizare a pedepsei, legiuitorul trebuie să aplice legea în limitele speciale. În concluzie, făcând referire la Decizia nr. 822 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2016, Decizia nr. 780 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018, Decizia nr. 508 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1163 din 2 decembrie 2020, și Decizia nr. 740 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 21 martie 2018, solicită menținerea jurisprudenței Curții Constituționale și respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. … 9.Având cuvântul în replică, avocata prezentă arată că dispozițiile criticate încalcă, în principal, principiul legalității pedepsei. Prin aplicarea dispozițiilor criticate, un inculpat este sancționat pentru fapte comise sub imperiul legii vechi, aplicându-i-se o pedeapsă care depășește maximul legal care putea fi aplicat la data comiterii acestora. … 10.Magistratul-asistent învederează că în sală este prezent și domnul Șupeală Florin, parte în Dosarul nr. 429D/2019, acestuia prezentându-i-se, pe scurt, un rezumat al celor discutate și dispuse în cauză. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:11.Prin Decizia penală nr. 1/R din 9 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 42.389/3/2015/a36 (1/2019), Curtea de Apel București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, excepție ridicată de Bogdan-Cornel Popa. Curtea a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului și desființării, în parte, a încheierii penale recurate, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale. … 12.Prin Încheierea din 5 iulie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 214/122/2019, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, excepție ridicată de Dumitru Păncescu. … 13.Prin Încheierea din 3 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.081/85/2018, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de Adrian Doru Gogotă. … 14.Prin Încheierea din 13 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.750/2/2014* (1006/2018), Curtea de Apel București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de Ionel Alexe. … 15.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că ideea aplicării legii mai conforme cu interesele apărării sociale nu poate prevala în fața dispozițiilor constituționale care interzic aplicarea retroactivă a legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, și că o prevedere legală care are ca efect modificarea retroactivă a pedepsei rezultante aplicate pentru un concurs de infracțiuni nu poate fi considerată a fi compatibilă cu prevederile constituționale. Dispozițiile legale care reglementează tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sunt dispoziții de drept penal substanțial, caracter pe care îl păstrează indiferent de faza procesuală în care sunt aplicabile și valorificate, fiind astfel supuse, în mod obligatoriu, principiului aplicării legii penale mai favorabile. … 16.Apreciază că este afectat și atributul legii de a fi previzibilă raportat la momentul comiterii unor infracțiuni concurente, având în vedere aplicarea unui spor de pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de legea în vigoare la momentul săvârșirii acelor infracțiuni și care nu constituie pentru acuzat legea penală mai favorabilă, în condițiile în care sporul recalculat pentru infracțiunile comise anterior intrării în vigoare a noului Cod penal depășește cu mult atât pedeapsa cea mai grea stabilită în cadrul pluralității de infracțiuni, cât și sporul care a fost aplicat potrivit Codului penal din 1969. Prin urmare, inculpatul trebuie să suporte o sarcină disproporționată, care se raportează la momentul săvârșirii noii infracțiuni, fără să se țină seama de efectele hotărârilor judecătorești anterioare – care au avut în vedere o altă legislație – și de natura pedepsei pronunțate potrivit legii noi, punându-se în discuție și aspecte legate de încălcarea principiului securității juridice. În ceea ce privește încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, arată că este de notorietate aspectul conform căruia, sub imperiul vechiului Cod penal, pedepsele pentru infracțiuni în individualitatea lor erau mai mari, iar tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni era mai blând, pe de o parte, iar, pe de altă parte, analizând reglementările cuprinse în actualul Cod penal, se constată o optică penală diferită, în sensul unor limite speciale mai reduse în privința majorității infracțiunilor, respectiv un tratament sancționator mai sever al pluralității de infracțiuni. … 17.Stabilirea politicii penale aplicabile în perioada de activitate a fiecărui Cod penal reprezintă apanajul legiuitorului, însă, având în vedere dispozițiile constituționale, acesta trebuie să asigure o tranziție legislativă conformă ordinii de drept constituțional, nefiind permisă încălcarea acesteia prin norme tranzitorii care să creeze situații discriminatorii. Astfel, în ipoteza existenței multiplelor hotărâri definitive de condamnare pentru fapte concurente, dintre care o parte au fost săvârșite sub imperiul legii vechi, iar altele, sub legea nouă, se creează o diferență nejustificată de tratament fundamentată doar pe faptul că, în unele situații, infracțiunile sunt judecate împreună, iar în alte cazuri, prin hotărâri separate. Astfel, inculpatul ajunge să fie sancționat mai sever dacă este judecat separat pentru aceleași fapte decât dacă faptele ar fi fost judecate împreună, iar acest lucru apare ca fiind o flagrantă încălcare a dispozițiilor constituționale privind egalitatea în fața legii. … 18.Autorii fac referire la Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunțată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2) și la Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014. Arată că, în ipoteza în care concursul este format din infracțiuni comise sub vechiul Cod și infracțiuni comise sub noul Cod, aplicarea obligatorie, în virtutea art. 10 din Legea nr. 187/2012, a regimului sancționator prevăzut de art. 39 din noul Cod constituie o încălcare a art. 15 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, a art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 49 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Apreciază că, pe de o parte, inculpatului i se va aplica pentru infracțiuni comise sub incidența vechiului Cod o pedeapsă mai severă decât cea care s-ar fi aplicat în baza vechiului Cod și, pe de altă parte, judecătorul, prin faptul că este obligat să aplice sancțiunea penală în baza noului Cod, este împiedicat să facă analiza concretă a normelor penale succesive și determinarea în concret a normei penale mai favorabile. Astfel, prin dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, legiuitorul a impus aplicarea tratamentului sancționator al pluralității potrivit legii penale mai severe, ceea ce reprezintă o evidentă încălcare a principiului constituțional al aplicării legii penale mai favorabile. De asemenea, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, Hotărârea din 22 martie 2001, pronunțată în Cauza Streletz, Kessler și Krenz împotriva Germaniei, Hotărârea din 24 ianuarie 2017, pronunțată în Cauza Koprivnikar împotriva Sloveniei, precum și Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 3 mai 2005, în cauzele reunite C 387/02, C-391/02, C-403/02. … 19.În ceea ce privește dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, arată că acestea sunt în contradicție cu cele statuate prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014. Susțin că ne aflăm în prezența unor reglementări care combină prevederi din cele două coduri penale, aspect ce nu conduce la aplicarea legii penale mai favorabile. Susțin că modificarea pedepselor și a tratamentului sancționator în cazul concursului de infracțiuni, ca urmare a unei intervenții legislative ulterioare săvârșirii faptei, care constă în agravarea regimului sancționator pe care persoana acuzată l-ar fi putut avea în vedere, în mod obiectiv, la momentul săvârșirii faptei, echivalează cu aplicarea retroactivă a legii penale și încălcarea cerințelor de claritate, previzibilitate și accesibilitate. Sporul obligatoriu și fix de trei ani pe care legislatorul îl impune în mod aprioric prin aceste dispoziții limitează analiza judecătorului și, prin urmare, dreptul inculpatului de a fi judecat de un tribunal independent și imparțial, iar, pe de altă parte, limitează dreptul inculpatului de a-i fi aplicată o pedeapsă proporțională cu fapta comisă. … 20.Curtea de Apel București – Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că motive de neconstituționalitate similare cu cele formulate în prezenta cauză referitor la art. 10 din Legea nr. 187/2012 au mai fost analizate de Curtea Constituțională, aceasta apreciind că nu sunt întemeiate. Consideră că sunt aplicabile cele reținute prin Decizia nr. 822 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2016. … 21.Cu privire la dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestui text, în raport cu critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 711 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 9 decembrie 2015, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată, apreciind că dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Totodată, face referire și la Decizia nr. 788 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 8 martie 2018, Decizia nr. 740 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 21 martie 2018, Decizia nr. 447 din 28 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 928 din 2 noiembrie 2018, prin care Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal. … 22.Judecătoria Giurgiu, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 23.Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 24.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 25.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile avocatei prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:26.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 27.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și ale art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, cu următorul conținut: … 28.Art. 10 din Legea nr. 187/2012: „Tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.“; … 29.Art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal: „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: […] b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.“ … 30.Autorii excepției apreciază că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 15 referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 15 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 49 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. … 31.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, față de critici similare. Astfel, prin numeroase decizii, de exemplu Decizia nr. 210 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 13 iunie 2016, Decizia nr. 822 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2016, Decizia nr. 337 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 23 august 2016, sau Decizia nr. 780 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând că, în baza dispozițiilor criticate, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. Cu alte cuvinte, dacă cel puțin una dintre infracțiunile concurente a fost comisă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, se va aplica legea penală mai favorabilă numai la individualizarea pedepsei pentru infracțiunile comise sub legea veche, iar tratamentul sancționator al concursului va fi, în mod obligatoriu, cel prevăzut de noul Cod penal, chiar dacă este mai sever, deoarece sub imperiul acestuia s-a desăvârșit configurația concursului. Prin reglementarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, legiuitorul a urmărit să evite controversele doctrinare apărute în momentul intrării în vigoare a Codului penal din 1969, așa încât a consacrat explicit soluția majoritară conturată în practica acelei perioade, conform căreia tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabile. Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 ar rezulta că tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni sar putea aplica potrivit Codului penal din 1969 sau noului Cod penal atunci când toate infracțiunile din structura pluralității au fost comise sub imperiul Codului penal din 1969. Cu alte cuvinte, s-ar putea susține că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 consacră, implicit, teza aplicării legii penale mai favorabile în funcție de instituții autonome. În această ipoteză, jurisprudența apărută după intrarea în vigoare a noului Cod penal a fost majoritară în a considera concursul de infracțiuni ca fiind o instituție autonomă. Legea penală mai favorabilă se determină prin raportare la fiecare instituție care se aplică în mod autonom, astfel că, dacă încadrarea faptei s-a făcut după una dintre legi, care este mai favorabilă, aceasta nu excludea aplicarea dispozițiilor din cealaltă lege cu privire la recidivă sau la concursul de infracțiuni, dacă acestea sunt mai favorabile. S-a arătat că, de pildă, concursul de infracțiuni face parte dintre acele instituții juridico-penale (ca și prescripția, suspendarea executării pedepsei etc.) ale căror reguli se aplică, în cazul succesiunii de legi penale în timp, în mod autonom, independent de încadrarea juridică a faptelor după legea nouă sau după cea anterioară. … 32.Curtea a reținut că, aparent, art. 10 din Legea nr. 187/2012 instituie, prin voința legiuitorului, o lex tertia, permițând, în privința tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, aplicarea unei alte legi decât cele aplicate pentru majoritatea infracțiunilor componente ale pluralității. Curtea a constatat însă că art. 10 din Legea nr. 187/2012 reglementează tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni care și-a desăvârșit configurația prin comiterea ultimei infracțiuni sub legea nouă, așa încât pedeapsa rezultantă urmează să se aplice potrivit principiului „legii mai conforme cu interesele apărării sociale“, care este legea nouă. Stabilirea limitelor apărării sociale este atributul exclusiv al legiuitorului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. De altfel, în aplicarea pedepsei rezultante, în ipoteza reglementată de art. 10 din Legea nr. 187/2012, nu se poate reține existența unei succesiuni de legi penale, momentul în raport cu care se apreciază aplicarea legii penale în timp fiind cel al realizării integrale, al definitivării concursului real de infracțiuni. În aceste condiții este obligatorie aplicarea legii noi tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, așadar, doar atunci când cel puțin una dintre infracțiunile concurente a fost săvârșită după intrarea în vigoare a noii legi, nefiind obligatorie aplicarea legii noi atunci când toate faptele sunt comise sub legea veche, dar judecarea lor are loc sub legea nouă, în această din urmă ipoteză urmând a se face aplicarea celor statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014. Prin săvârșirea unei infracțiuni și sub imperiul legii noi, inculpatul a înțeles să o încalce și pe aceasta, expunânduse consecințelor care derivă din acest fapt, așa încât aplicarea dispozițiilor legii noi în privința concursului, în ipoteza săvârșirii unei infracțiuni sub legea nouă, era previzibilă pentru inculpat. În aceste condiții este pe deplin justificată opțiunea legiuitorului de a reglementa tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni în mod diferit, după cum toate infracțiunile din structura pluralității au fost comise sub imperiul Codului penal din 1969, judecarea lor având loc sub legea nouă, situație tranzitorie în care aplicarea legii penale mai favorabile se va face potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, ori cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, în această din urmă ipoteză urmând a se aplica pedeapsa rezultantă potrivit legii noi – ce reflectă interesele apărării sociale la acel moment – sub incidența căreia s-a definitivat concursul de infracțiuni. … 33.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, Curtea observă că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate, față de critici similare, prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 508 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1163 din 2 decembrie 2020, Decizia nr. 248 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 6 august 2020, sau Decizia nr. 711 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 9 decembrie 2015. … 34.Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate reglementează în materia sancționării concursului de infracțiuni săvârșite de persoana fizică, infractor major, pentru ipoteza în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, instituind tratamentul penal al concursului de infracțiuni prin aplicarea sistemului cumulului juridic cu spor obligatoriu și fix. Așadar, potrivit prevederilor precitate, dacă pentru infracțiunile concurente s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se va aplica pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. În acest context, Curtea a reținut că o limitare cu privire la cuantumul pedepsei rezultante ce urmează a fi executată se face prin dispozițiile art. 60 din Codul penal, aceasta neputând fi mai mare de 30 de ani de închisoare. Curtea a arătat că, în actualul Cod penal, legiuitorul român are o orientare mai degrabă preventivă decât represivă, de vreme ce a optat pentru reducerea limitelor speciale de pedeapsă pentru mai multe infracțiuni, concomitent cu înăsprirea tratamentului penal al pluralității de infracțiuni, în contextul în care critica principală a tendințelor legislative anterioare de majorare a limitelor maxime de pedeapsă, ca principal instrument de combatere a unor infracțiuni, a fost aceea că sistemul sancționator al vechiului Cod penal nu mai reflecta în mod corect sistemul valorilor sociale pe care legea penală este chemată să le protejeze. Astfel, în expunerea de motive la proiectul Legii privind Codul penal se arată că „soluția de dorit nu este deci o majorare dusă la absurd a limitelor de pedeapsă, care nu face altceva decât să nesocotească ierarhia valorilor sociale într-o societate democratică“. Pe de altă parte, legiuitorul a urmărit ca noul Cod penal să ofere și instrumente mult mai eficiente pentru individualizarea și sancționarea pluralității de infracțiuni, în condițiile în care, sub imperiul fostei reglementări, pluralitatea de infracțiuni, deși un indiciu important privind periculozitatea sporită a infractorului, rămânea practic nesancționată, cauza de agravare fiind în foarte multe situații ignorată de instanțe în stabilirea pedepsei rezultante, din cauza faptului că sporul de pedeapsă prevăzut de lege avea un caracter facultativ. Așa încât, noul Cod penal răspunde unei puternice exigențe sociale, aceea de a reglementa mai sever tratamentul sancționator al celui care repetă comportamentul infracțional. Potrivit expunerii de motive la proiectul Legii privind Codul penal, „într-un stat de drept, întinderea și intensitatea represiunii penale trebuie să rămână în limite determinate, în primul rând, prin raportare la importanța valorii sociale lezate pentru cei care înfrâng pentru prima oară legea penală, urmând să crească progresiv pentru cei care comit mai multe infracțiuni înainte de a fi definitiv condamnați și cu atât mai mult pentru cei aflați în stare de recidivă. De aceea, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială trebuie corelate cu dispozițiile părții generale, care vor permite o agravare proporțională a regimului sancționator prevăzut pentru pluralitatea de infracțiuni“. Așadar, în cazul concursului de infracțiuni, pe lângă pedeapsa cea mai grea cu închisoarea – singura sancțiune aplicată, în mod obișnuit, de către instanțe sub legea veche -, sub imperiul legii noi, este obligatorie aplicarea unui spor egal cu o treime din totalul celorlalte pedepse. Având în vedere toate cele arătate, Curtea a reținut că, întrucât săvârșirea mai multor infracțiuni de către aceeași persoană demonstrează o perseverență pe calea infracțională a acesteia, sunt necesare sisteme de sancționare adecvate pentru asigurarea constrângerii și reeducării, iar reglementarea acestora nu trebuie să se facă decât cu respectarea Constituției și a supremației sale. … 35.Curtea a mai reținut că reglementarea tratamentului penal al concursului de infracțiuni intră în atribuțiile organului legiuitor, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care, realizând o individualizare legală a sancțiunilor în materie, apreciază, în concret, în funcție de o serie de criterii, printre care și frecvența fenomenului infracțional. Așa fiind, Curtea a reținut că prin adoptarea noului regim juridic de sancționare a celor două forme de concurs de infracțiuni, real și formal – referitor la persoana fizică, infractor major -, reglementând mai sever tratamentul sancționator al celui care repetă comportamentul infracțional, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere. … 36.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziilor anterior analizate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 37.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Bogdan-Cornel Popa în Dosarul nr. 42.389/3/2015/a36 (1/2019) al Curții de Apel București – Secția I penală, de Dumitru Păncescu în Dosarul nr. 214/122/2019 al Judecătoriei Giurgiu, de Adrian Doru Gogotă în Dosarul nr. 3.081/85/2018 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală și de Ionel Alexe în Dosarul nr. 1.750/2/2014* (1.006/2018) al Curții de Apel București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția I penală, Judecătoriei Giurgiu și Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 mai 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește