DECIZIA nr. 290 din 9 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal, excepție ridicată de Toma Petru Clișu în Dosarul nr. 614/314/2017/a3 al Judecătoriei Suceava. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.242D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece nu se poate pune semnul egalității între recidiva postcondamnatorie, situație în care pedeapsa nu a fost executată, și cea postexecutorie, situație în care noua infracțiune a fost comisă, deși persoana deja a suportat rigorile unui regim de detenție, fără să se fi îndreptat. Mai mult, reglementarea regimului recidivei aparține politicii penale a statului, încadrându-se în marja sa de apreciere. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 12 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 614/314/2017/a3, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal, excepție ridicată de Toma Petru Clișu cu ocazia soluționării unei cauze penale. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază că prin dispozițiile de lege criticate se creează un tratament juridic diferit aplicat persoanelor care se află în aceeași situație juridică. Arată că, în cazul recidivei postcondamnatorii [art. 43 alin. (1) din Codul penal], limitele speciale de pedeapsă pentru noua infracțiune (al doilea termen al recidivei) sunt cele prevăzute de norma primară incriminatoare, limite aplicabile și persoanelor nerecidiviste, în timp ce în cazul recidivei postexecutorii, limitele speciale de pedeapsă pentru noua infracțiune sunt în cuantum majorat cu jumătate, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal. … 6.Invocă jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, și Decizia nr. 67 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 18 martie 2015, potrivit căreia situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional. Nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea normei care instituie un privilegiu ori o discriminare. … 7.Apreciază că în cazul dedus judecății nu există niciun criteriu obiectiv și rațional care să justifice diferența de tratament juridic. Astfel, se ajunge la situația în care, deși recidivistul postexecutoriu a săvârșit aceeași infracțiune ca recidivistul postcondamnatoriu, din cauza prevederii legale discriminatorii, recidivistului postexecutoriu i se va aplica o pedeapsă mai mare în ceea ce privește cel de-al doilea termen al recidivei. Susține că atât recidivistul postcondamnatoriu, cât și recidivistul postexecutoriu intră în categoria „recidiviștilor“ în sensul legii, neexistând niciun criteriu obiectiv care să permită favorizarea primilor în defavoarea recidiviștilor postexecutorii. … 8.Menționează că în cauză este aplicabilă teza referitoare la interzicerea discriminării din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituție, având în vedere că textul criticat consacră o discriminare nejustificată. Or, câtă vreme principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, atunci nu există niciun motiv rezonabil pentru aplicarea unei sancțiuni penale suplimentare impuse în mod direct de legiuitor, specifică doar stării de recidivă postexecutorie. … 9.Judecătoria Suceava apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că principiul general al egalității, reglementat de art. 16 din Constituție, se referă la o egalitate juridică formală, și nu la o egalitate de condiții. Cu toate acestea, egalitatea în fața legii și a autorităților publice nu poate implica ideea de uniformizare, în sensul de a aplica tuturor inculpaților același regim juridic, indiferent de situația acestora. Principiul egalității presupune ca la situații egale să se aplice un tratament juridic egal. În același timp presupune și dreptul la diferențiere în tratament juridic, dacă situațiile în care se află cetățenii sunt diferite. … 10.Susține că nu există egalitate juridică între un inculpat care a săvârșit o infracțiune în stare de recidivă postexecutorie (care a dovedit că, deși a executat în întregime sau se consideră că a executat în întregime o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an, scopul pedepsei aplicate anterior nu a fost atins și a rămas fără finalitate) și un inculpat care a săvârșit o nouă infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie (care nu a început executarea pedepsei definitive aplicate anterior sau se află în executarea pedepsei și care încă nu a parcurs toate etapele pe care le presupune executarea unei pedepse cu închisoarea). … 11.Instanța reține că prin excepția de neconstituționalitate invocată se tinde la schimbarea regimului sancționator al recidivei postexecutorii de către Curtea Constituțională, ceea ce excedează competențelor instanței constituționale, în condițiile în care stabilirea limitelor de pedeapsă aplicabile pentru o anumită categorie de inculpați este atributul exclusiv al puterii legislative. … 12.În ceea ce privește referirea inculpatului la dispozițiile art. 1 alin. (2) din Constituție, instanța judecătorească apreciază că în motivarea excepției de neconstituționalitate invocate nu a fost precizat din ce perspectivă dispozițiile art. 43 alin. (5) din Codul penal contravin normei constituționale care reglementează că forma de guvernământ a statului român este republica și, în aceste condiții, nu își poate exprima un punct de vedere. … 13.Așa fiind, instanța judecătorească susține că dispozițiile art. 43 alin. (5) din Codul penal sunt constituționale în raport cu prevederile art. 16 din Constituție, întrucât acestea nu instituie privilegii sau discriminări între cetățenii aflați în situații identice. Persoanele care sunt trimise în judecată sau condamnate cu reținerea stării de recidivă postexecutorie se află într-o situație diferită față de cea a altor categorii de inculpați, ceea ce justifică și tratamentul juridic diferențiat. … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 43 alin. (5) din Codul penal, cu următorul conținut: „Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.“ … 18.Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că dispoziția criticată contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (2), potrivit căruia forma de guvernământ a statului român este republica, și art. 16 referitor la egalitatea în drepturi. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia apreciază, în esență, că există o discriminare, din perspectiva sancționării, între persoanele care au săvârșit o infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie și cele care au săvârșit o infracțiune în stare de recidivă postexecutorie. … 20.Plecând de la aceste premise, Curtea observă că în jurisprudența sa a constatat că egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și deci instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat (Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). … 21.Prin urmare, Curtea a constatat în mod constant în jurisprudența sa că principiul egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994; Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011). … 22.În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (de exemplu, prin Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, și prin Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit al Marii Britanii). … 23.Totodată, prin Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunțată în Cauza Thlimmenos contra Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a exista justificări obiective și rezonabile, ci și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite. … 24.Așa fiind, Curtea observă că, spre deosebire de art. 32 din Codul penal din 1969, potrivit căruia prin pluralitate de infracțiuni se înțelegea concurs de infracțiuni sau recidivă, în actuala reglementare, potrivit art. 35 și următoarele, legiuitorul a stabilit trei forme ale pluralității de infracțiuni reținute în doctrina penală și confirmate de practica judiciară, și anume concursul de infracțiuni, recidiva și pluralitatea intermediară (Decizia nr. 699 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 15 februarie 2018, paragraful 23). … 25.În jurisprudența sa, de exemplu Decizia nr. 284 din 28 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 17 aprilie 2006, și Decizia nr. 754 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011, Curtea a reținut că recidiva, fiind o formă a pluralității de infracțiuni, presupune săvârșirea de către aceeași persoană a uneia sau a mai multor infracțiuni după ce acea persoană fusese definitiv condamnată pentru o altă infracțiune. Existența unei condamnări penale, în disprețul căreia făptuitorul perseverează pe calea infracțiunii, sau executarea unei pedepse de o anumită gravitate, care s-a dovedit ineficientă față de el, creează prezumția unui ridicat grad de pericol social al infractorului recidivist. Starea de pericol, care rezultă din dovada ineficienței avertismentului primit prin condamnarea definitivă și mai ales din dovada ineficienței executării pedepsei anterioare, face ca infractorul recidivist să se individualizeze în criminologie ca o figură aparte, care ridică probleme specifice în lupta pentru reeducarea lui și pentru realizarea scopurilor urmărite prin pedeapsă. Aceste probleme specifice au impus ca necesară reglementarea instituției recidivei prin stabilirea cu exactitate a condițiilor de existență a stării de recidivă și a consecințelor pe care ea le antrenează. … 26.În noul Cod penal, cadrul legal ce reglementează instituția recidivei se regăsește în dispozițiile art. 41-43, tratamentul sancționator al acesteia fiind reglementat în art. 43. Astfel, recidiva există în cazul infracțiunilor comise de persoana fizică atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an sau după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare ori detențiunea pe viață. … 27.Din modul de reglementare a instituției recidivei se constată că normele penale au în vedere recidiva postcondamnatorie și recidiva postexecutorie. Tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii în cazul persoanei fizice se întemeiază pe sistemul cumulului aritmetic al pedepselor, iar cel al recidivei postexecutorii în cazul persoanei fizice se realizează prin majorarea legală a limitelor speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă în stare de recidivă (închisoare sau amendă), cu jumătate, sub rezerva limitei inerente constând în maximul general al respectivei categorii de pedeapsă. … 28.Pe de altă parte, Curtea observă că nu primul termen al recidivei are relevanță în stabilirea tratamentului sancționator al recidivei, ci, în raport cu data săvârșirii noii infracțiuni (al doilea termen al recidivei), se va face distincția între recidiva postcondamnatorie și cea postexecutorie, producându-se și efectele cu privire la sancțiune. … 29.Astfel, există recidivă postcondamnatorie pentru persoana fizică atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an ori la pedeapsa detențiunii pe viață, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea de un an sau mai mare ori detențiunea pe viață. … 30.De asemenea, există recidivă postexecutorie pentru persoana fizică atunci când, după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de un an ori a pedepsei detențiunii pe viață, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea de un an sau mai mare ori detențiunea pe viață. … 31.Așa fiind, este evident că din perspectiva săvârșirii noii infracțiuni (element esențial în stabilirea regimului sancționator) persoanele ce se regăsesc în stare de recidivă postcondamnatorie se află într-o situație diferită de cele ce se regăsesc în stare de recidivă postexecutorie, regimul sancționator diferit aplicabil celor două categorii fiind astfel pe deplin justificat. … 32.De altfel, instanța de contencios constituțional a statuat că norma care stabilește recidiva postexecutorie nu se referă la drepturi de natura celor reglementate de art. 16 din Constituție, privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ci la conduita condamnatului (care săvârșește o nouă infracțiune) după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de un anumit cuantum prevăzut de lege. Săvârșirea unei noi infracțiuni cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, este sancționată conform prevederilor legale, iar acest tratament penal se aplică tuturor condamnaților recidiviști (Decizia nr. 284 din 28 martie 2006, precitată). … 33.Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile art. 43 alin. (5) din Codul penal nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției, urmând să respingă excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. … 34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Toma Petru Clișu în Dosarul nr. 614/314/2017/a3 al Judecătoriei Suceava și constată că dispozițiile art. 43 alin. (5) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Suceava și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește