DECIZIA nr. 290 din 25 mai 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 781 din 30 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 1REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 457 25/10/2022
ART. 4REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 5 30/05/2018
ART. 10REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE 80 28/03/2018
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 17
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 219 28/04/2022
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 761 09/11/2021
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 472 08/07/2021
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 19REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 19REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 7 11/01/2006 ART. 73
ART. 19REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004 ART. 69
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 81
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 443 21/06/2016
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 695 06/10/2020
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 675 28/11/2023





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene raportat la art. 20 alin. (1) și (2) din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Ermil Chelariu în Dosarul nr. 933/118/2018 al Tribunalului Constanța - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.295D/2019.2.->La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 457 din 25 octombrie 2022.
CURTEA,->>
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 10 august 2018, pronunțată în Dosarul nr. 933/118/2018, Tribunalul Constanța – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene raportat la art. 20 alin. (1) și (2) din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Ermil Chelariu într-o cauză având ca obiect acordarea drepturilor prevăzute la art. 20 alin. (1) și (2) din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că excepția de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, iar ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la care face referire directă textul criticat sunt cele prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.6.Se apreciază că prin suspendarea succesivă, pe termen nedefinit, a acordării respectivelor drepturi și imposibilitatea de a cere prin intermediul instanțelor judecătorești realizarea acestora se încalcă art. 21 din Constituție și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Așadar, este neconstituțională o prevedere cuprinsă într-un act normativ prin care un organ administrativ, fie acesta și Guvernul României, prin simpla sa voință, nesusținută de motive întemeiate, stabilește aplicabilitatea sau nu a unei dispoziții legale, prin posibilitatea de prelungire nelimitată a suspendării exercitării unor drepturi. Prin urmare, prevederile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 sunt neconstituționale, întrucât limitează dreptul de acces la justiție și îngrădesc drepturi ocrotite prin Constituție și lege.7.Se susține încălcarea principiului egalității în drepturi și nediscriminării, întrucât, în numeroase spețe la nivelul întregii țări, instanțele de judecată s-au pronunțat, anterior Deciziei nr. 5 din 5 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în sensul obligării angajatorilor la plata acestor drepturi.8.Se arată că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Bozgan împotriva României) a reținut că, la analiza necesității și proporționalității oricărei ingerințe a statului asupra exercitării unui drept, trebuie întotdeauna apreciat în funcție de speța respectivă. Principiul proporționalității apare în procedurile judiciare în care se pune problema prevalenței unui drept legal față de alt drept legal sau în care disputa privește protecția unui drept privat în contrapondere cu protecția interesului public. Orice măsură luată de o autoritate publică care afectează drepturile indivizilor trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop și, în același timp, rezonabilă. Astfel, prin amânarea succesivă a acestor drepturi, fără respectarea unui termen rezonabil și fără să existe dezechilibre majore la nivel bugetar, care să justifice măsuri extraordinare, este afectată proporționalitatea măsurii de suspendare a plăților, întrucât se ajunge la anihilarea drepturilor respective. În plus, nu se mai menține un just echilibru între interesele debitorului – statul – și cele ale creditorilor – beneficiarii acestor drepturi.9.Se afirmă că, inclusiv Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin Hotărârea Curții din 30 iunie 2016, a statuat că nu se poate admite ca un stat membru, în calitatea sa de debitor, într-un litigiu, precum litigiul principal, să se poată prevala de insuficiența fondurilor pentru a justifica imposibilitatea executării unei decizii judecătorești care îi recunoaște justițiabilului un drept conferit de ordinea juridică a Uniunii.10.Se afirmă că, în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de „bun“ este reprezentată atât de bunurile actuale, cât și de valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o speranță legitimă de a le obține. Ca atare, dreptul, deja născut și recunoscut, la acordarea compensațiilor apare astfel ca un „bun“ în înțelesul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene (Hotărârea din 2 septembrie 1997, pronunțată în Cauza De Santa împotriva Italiei, Hotărârea din 2 septembrie 1997, pronunțată în Cauza Abenavoli împotriva Italiei, Hotărârea din 2 septembrie 1997, pronunțată în Cauza Nicodemo împotriva Italiei). Totodată, existența unei ingerințe a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, obliga la demonstrarea întrunirii cumulative a condițiilor privării de proprietate: ingerința să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim de interes general, să fie proporțională cu scopul legitim urmărit, adică să releve un „echilibru just“ între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului.11.Tribunalul Constanța – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât dreptul de pensie și celelalte drepturi care se acordă cu ocazia pensionării sunt acelea în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie, iar nu acelea care existau la o dată anterioară, aspect statuat în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, care anterior a reținut că ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă norma cuprinsă în art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 raportat la art. 20 alin. (1) și (2) din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, iar legiuitorul poate să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora ori la suspendarea sau încetarea acestora.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.->Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene raportat la art. 20 alin. (1) și (2) din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Însă, analizând notele scrise ale autorului excepției, Curtea constată că acesta critică numai dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, aprobată cu completări prin Legea nr. 80/2018, cu modificările și completările ulterioare, așa încât obiect al excepției îl constituie aceste dispoziții, care au următorul conținut: „(1) În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“16.->Curtea observă că dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și-au încetat aplicabilitatea, însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a stabilit că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, se va analiza constituționalitatea acestora.17.În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 44 privind dreptul de proprietate privată. De asemenea, se invocă art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul de acces la instanță ca parte a dreptului la un proces echitabil, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prevederi referitoare la dreptul de proprietate.18.->Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare cu cele din prezenta cauză, prin mai multe decizii, spre exemplu, Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1091 din 16 noiembrie 2021, Decizia nr. 761 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 17 februarie 2022, Decizia nr. 219 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 12 august 2022, sau Decizia nr. 457 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 16 februarie 2023, iar instanța de contencios constituțional, respingând excepțiile de neconstituționalitate, a statuat că ajutoarele sau indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora și, de asemenea, să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a arătat că nu există o obligație constituțională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.19.Astfel, Curtea a observat că dispozițiile de lege criticate fac parte din legi anuale de salarizare a personalului plătit din fonduri publice și prevăd că în anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Textele criticate au caracter general, referindu-se la toate categoriile de ajutoare sau indemnizații prevăzute de lege la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, cum sunt, cu titlu exemplificativ, cele prevăzute de: art. 81 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, art. 69 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1197 din 14 decembrie 2004, art. 20 din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 sau art. 73 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009. De asemenea, Curtea a reținut că, în speță, este vorba despre ajutorul prevăzut de art. 20 din cap. II din anexa nr. VII: Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, ordine publică și siguranță națională“ la Legea-cadru nr. 284/2010, ajutor prevăzut pentru personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu. Însă Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Noua reglementare nu conține nicio dispoziție similară celor din Legea-cadru nr. 284/2010 care instituiau ajutoarele și indemnizațiile (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, precitată, paragrafele 58 și 59).20.->Totodată, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 30, Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, paragraful 63, sau Decizia nr. 457 din 25 octombrie 2022, paragraful 52).21.Referitor la susținerea privind încălcarea principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituție, potrivit căreia dispozițiile criticate creează situații juridice discriminatorii față de persoanele care au obținut hotărâri judecătorești definitive, prin care li s-a acordat ajutorul prevăzut de art. 20 din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, prin Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, paragraful 66, și Decizia nr. 457 din 25 octombrie 2022, paragraful 55, Curtea a constatat că aceste susțineri nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate a textelor de lege criticate, ci vizează, în realitate, aplicarea diferită a legii de către instanțele judecătorești, ceea ce nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale.22.->Analizând compatibilitatea prevederilor de lege criticate cu dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate, prin Decizia nr. 457 din 25 octombrie 2022, paragraful 59, Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, paragraful 69, și Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 6 ianuarie 2021, paragraful 20, Curtea a reiterat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23), statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii, prin modificări legislative corespunzătoare. În același sens este și Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11 Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragrafele 15 și 19, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește că, datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a necesităților acesteia, autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai adecvată decât instanța internațională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecință, în cadrul mecanismului de protecție creat de Convenție este de competența acestora să se pronunțe primele cu privire la existența unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice și sociale, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilității publice“, cu excepția cazului în care raționamentul său se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil.23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.24.->Referitor la invocarea art. 21 din Constituție, Curtea constată că acesta nu are legătură cu cauza de față.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ->
În numele legii
DECIDE:->>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ermil Chelariu în Dosarul nr. 933/118/2018 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Constanța – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 mai 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x