DECIZIA nr. 289 din 28 mai 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 29 august 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 49
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 49
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 52
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 52
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 696 31/10/2019
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 49
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 22
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 8
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 36
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004
ART. 21REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1014 29/11/2012
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 49
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 52
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 131
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 132
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 8
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 2
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 18
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 2
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 46
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 52
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 38REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 40REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 11
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 22
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 42REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 22
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 131
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 132
ART. 46REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 46REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 46REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Iuliana-Laura Scântei – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (3) și ale art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Adrian Florentin Soare în Dosarul nr. 127/36/2024 al Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.069D/2024.2.La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin domnul avocat Alexandru-Vladimir Olănescu. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, domnul Raul Petcu, având calitatea de coinculpat în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, a formulat o cerere de intervenție voluntară accesorie în interes propriu și în interesul autorului excepției. 4.Președintele Curții pune în dezbatere admisibilitatea cererii de intervenție voluntară accesorie. 5.Reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate solicită admiterea cererii astfel formulate, conform art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Arată, în acest sens, că domnul Raul Petcu are calitatea de coinculpat în cauză, având așadar interes procesual în soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate. Subliniază că, așa fiind, cererea formulată îndeplinește toate condițiile de admisibilitate. 6.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de intervenție voluntară accesorie formulate în cauză, arătând că aceasta nu este compatibilă cu procedura Curții Constituționale. Invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 696 din 31 octombrie 2019. 7.Curtea respinge cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de domnul Raul Petcu, arătând că, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, promovarea unei astfel de cereri nu este compatibilă cu natura procedurii în fața Curții Constituționale. 8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care depune la dosarul cauzei un document conținând declarația dată sub jurământ în vederea extrădării autorului excepției, în fața Tribunalului Districtual al Districtului Statului Georgia, de către un agent special al Departamentului Statelor Unite, document despre care afirmă că are relevanță în soluționarea cauzei, întrucât, deși se solicită extrădarea domnului Adrian Florentin Soare, toate probele administrate și la care se face referire în acest document îl vizează pe coinculpatul Raul Petcu; în aceste condiții, dispozițiile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, criticate în prezenta cauză, nu au permis instanței de judecată învestite cu soluționarea cererii de extrădare să analizeze înscrisul anterior referit, care se află la dosarul cauzei. Reprezentantul autorului excepției arată că aceasta constituie și unul dintre motivele care au determinat ridicarea prezentei excepții.9.Pe fondul excepției de neconstituționalitate, arată că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 24 din Constituție, deoarece nesocotesc principiul prezumției de nevinovăție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare ale persoanei solicitate. Arată, în acest sens, că, deși la dosarul cauzei autoritățile statului solicitant depun probe pe care le consideră necesare și descriu faptele reținute în sarcina persoanelor solicitate, persoana solicitată nu poate formula nicio apărare cu privire la acuzație, respectiv la faptele ce îi sunt imputate. Susține că în dosarul cauzei în care a fost invocată prezenta excepție probele administrate au în vedere o altă persoană, distinctă de cea a autorului excepției, iar instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii de extrădare nu a putut face nicio analiză a temeiniciei cererii, întrucât dispozițiile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 prevăd că opoziția nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare. Arată că, așa fiind, sunt verificate condițiile formale ale extrădării, fiind verificat codul numeric personal al persoanei și dacă sunt îndeplinite condițiile în care extrădarea este obligatorie. 10.Se mai susține că, în strânsă corelație cu aceste prevederi este și sintagma „nici asupra oportunității extrădării“ din conținutul art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, deși această lege prevede în cuprinsul său motive opționale de extrădare, conferind așadar instanței judecătorești posibilitatea de a realiza un raționament pe bază de oportunitate, prin care instanța poate să respingă cererea de extrădare atunci când situația personală a persoanei solicitate generată de vârsta sa, de starea sa de sănătate sau de alte elemente ar crea o situație defavorabilă pentru persoana solicitată. 11.Se susține că, în aceste condiții, dispozițiile legale criticate încalcă principiul egalității armelor, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. 12.Se mai arată că unul dintre principiile care guvernează Legea nr. 302/2004 este principiul reciprocității; or, de la data semnării Acordului privind extrădarea dintre România și Statele Unite ale Americii, Statele Unite ale Americii au predat României mult mai puține persoane față de numărul mare al persoanelor pe care România le extrădează celor dintâi. 13.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că soluțiile legislative criticate reprezintă voința legiuitorului, fiind reglementate de acesta în limitele marjei de apreciere prevăzute la art. 61 alin. (1) din Constituție și în acord cu dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Susține că din simpla lecturare a prevederilor legale criticate se poate constata că acestea sunt clare, precise și previzibile, destinatarul legii putând recurge la îndrumări specifice de natură juridică pentru a înțelege circumstanțele cauzei deduse judecății. Caracterul extrădării, susține reprezentantul Ministerului Public, nu conferă instanței de judecată competența de a analiza temeinicia acuzației penale formulate împotriva persoanei extrădabile. 14.De asemenea, precizează că, în concluziile scrise, autorul a extins excepția de neconstituționalitate la cel puțin încă două dispoziții constituționale în raport cu forma în care a fost invocată excepția în fața instanței învestite cu soluționarea cauzei de extrădare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:15.Prin Sentința penală nr. 44/P din 28 martie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 127/36/2024, Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 49 alin. (3) și ale art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Adrian Florentin Soare într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de arestare provizorie în vederea extrădării și extrădarea către Statele Unite ale Americii a autorului excepției.16.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 suprimă orice posibilitate a persoanei solicitate de a formula apărări privind fondul acuzațiilor ce îi sunt aduse, aceasta putând face, în apărare, doar precizări cu privire la identitatea sa și la neîndeplinirea condițiilor pentru extrădare, apreciate în mod abstract. Se arată că persoanei solicitate îi este oferită posibilitatea de a propune administrarea de probe (inclusiv a probei cu martori), însă doar în contextul în care aceasta nu poate face referiri la descrierea și temeinicia acuzațiilor ce îi sunt aduse sau la mijloacele de probă care au fost administrate în susținerea acestora. Or, în condițiile anterior arătate, procedura de opoziție la extrădare este pur formală, încălcând dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil al persoanei în cauză. 17.Referitor la prevederile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, se arată că acestea, prin sintagma „nici asupra oportunității extrădării“, obligă instanța de judecată învestită să soluționeze cererea de extrădare să admită, per se, orice solicitare de extrădare, fără a putea face o minimă verificare asupra aspectelor ce țin de necesitatea și utilitatea extrădării persoanei. Or, dispozițiile art. 22 din Legea nr. 302/2004, ce reglementează motivele opționale de refuz al extrădării, permit instanței să refuze extrădarea atunci când fapta care motivează cererea constituie obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate constitui obiectul unui proces penal în România, ori dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate. Or, se susține că, prin raportare la această analiză de oportunitate a extrădării, dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 sunt lipsite de previzibilitate, aspect ce contravine art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, precum și art. 20, art. 21 alin. (3) și art. 26 alin. (1) din Constituție raportate la art. 6 și 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.18.Se susține, totodată, că textele criticate sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, fiind invocate dispozițiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, și că neîndeplinirea de către acestea a exigențelor de calitate a legii contravine dreptului la un proces echitabil al persoanei în privința căreia a fost solicitată extrădarea, astfel cum acest drept fundamental este prevăzut la art. 21 din Constituție și la art. 6 din Convenție.19.Se invocă, de asemenea, Hotărârea din 8 martie 1994, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, precum și doctrina referitoare la standardele de calitate a legii, respectiv J. Dabin – „Théorie Générale du Droit“, Dalloz, Paris, 1969, pag. 268. 20.Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța susține, în acest sens, că, prin reglementarea, în cuprinsul Legii nr. 302/2004, a condițiilor în care se poate dispune extrădarea, inclusiv cea a cetățenilor români (în măsura în care în acest sens există o convenție internațională la care România este parte), legiuitorul a acționat în limitele marjei sale de apreciere prevăzute la art. 61 alin. (1) din Constituție și în acord cu dispozițiile constituționale privind principiul legalității, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.21.În ceea ce privește respectarea, prin textele criticate, a exigențelor de calitate a legii, se susține că acestea nu se opun ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă, fiind invocată Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35. 22.De asemenea, se menționează că, în sistemul juridic românesc, extrădarea are un caracter jurisdicțional care nu conferă instanței de judecată învestite cu soluționarea cererii de extrădare competența de a analiza temeinicia acuzației aduse persoanei extrădabile în statul solicitant, întrucât această competență ar depăși limitele procedurii cooperării judiciare internaționale în materie penală. De altfel, se susține că reglementarea posibilității instanței învestite cu soluționarea cererii de extrădare de a analiza oportunitatea extrădării dincolo de motivele de refuz prevăzute expres și limitativ prin Legea nr. 302/2004 ar transforma această procedură într-una arbitrară și imprevizibilă. Este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 1.014 din 29 noiembrie 2012.23.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.24.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:25.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.26.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 49 alin. (3) și ale art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019, care au următorul cuprins: – Art. 49 alin. (3): „Opoziția nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare.“;– Art. 52 alin. (2): „Curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării.“27.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 – Dreptul la apărare, ale art. 26 alin. (1) referitoare la dreptul la viață intimă, familială și privată, ale art. 124 – Înfăptuirea justiției, ale art. 126 alin. (1) și (2) referitoare la instanțele judecătorești, ale art. 131 alin. (1) cu privire la rolul Ministerului Public și ale art. 132 – Statutul procurorilor, precum și prevederilor art. 6 și 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la respectarea vieții private și de familie.28.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că extrădarea reprezintă o formă de cooperare judiciară internațională în materie penală și, totodată, un act juridic bilateral prin care un stat, pe al cărui teritoriu se află o persoană care a săvârșit o infracțiune sau care a fost condamnată pe teritoriul altui stat, predă persoana în cauză, la cererea celui din urmă stat, în vederea urmăririi penale, a judecării acesteia sau a punerii în executare a pedepsei ori a altei măsuri dispuse în privința sa. Rolul extrădării este acela de a evita sustragerea făptuitorilor de la urmărire penală, de la judecată sau de la executarea unor pedepse sau a altor măsuri de natură penală, prin obligarea lor de a se întoarce pe teritoriul statelor unde au comis faptele prevăzute de legea penală sau în care li se solicită executarea pedepselor sau a măsurilor dispuse. Așadar, prin finalitatea ei, extrădarea reprezintă un act de asistență juridică pe care statele și-o acordă reciproc, în vederea combaterii criminalității. 29.În funcție de rolul statelor implicate în această procedură, extrădarea poate fi activă sau pasivă, extrădarea activă constituind procedura prin care un stat solicită extrădarea unei persoane, iar extrădarea pasivă, procedura prin care se acordă extrădarea. În același sens sunt definite noțiunile de „extrădare activă“ și „extrădare pasivă“ la art. 2 lit. h) și i) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Potrivit art. 18 din același act normativ, pot fi extrădate din România, în condițiile Legii nr. 302/2004, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni ori sunt căutate în vederea executării unor măsuri de siguranță, a unor pedepse sau a unor alte hotărâri ale instanțelor penale în statul solicitant. 30.De asemenea, dispozițiile art. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 302/2004 definesc termenii de „stat solicitant“ și „stat solicitat“ ca reprezentând statul care formulează o cerere în domeniile reglementate de legea anterior menționată și, respectiv, statul căruia îi este adresată o cerere în aceleași domenii. 31.Astfel, cererile de extrădare dau naștere unor raporturi juridice de drept internațional ale căror subiecte sunt statele solicitante și statele solicitate. În ceea ce privește conținutul acestor raporturi juridice, acesta este format din totalitatea drepturilor și a obligațiilor statelor participante la procedura de extrădare, drepturi și obligații care nu pot fi altfel decât în acord cu natura și scopul instituției de drept procesual penal analizate. 32.Or, având în vedere că natura extrădării este aceea de mijloc de cooperare judiciară internațională în materie penală între state, iar scopul său este cel de asigurare a predării persoanelor care comit fapte prevăzute de legea penală cu elemente de extraneitate statelor solicitante, pentru efectuarea urmăririi penale, a judecății sau pentru executarea pedepselor sau a altor măsuri de natură penală, în vederea prevenirii sustragerii făptuitorilor de la procedurile specifice realizării justiției penale, drepturile și obligațiile ce constituie conținutul raportului juridic ce ia naștere între statul solicitat și statul solicitant vizează realizarea operațiunilor specifice extrădării, și nu analiza sau soluționarea de către autoritățile statelor implicate a cauzelor penale în care persoanele extrădabile au calitatea de făptuitori. 33.De altfel, nici competența autorităților naționale, respectiv a instanțelor naționale învestite să soluționeze cererile de extrădare, nu a fost reglementată în vederea analizei de către acestea a fondului cauzelor penale în care este solicitată extrădarea. 34.În acest context, dispozițiile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 prevăd că opoziția la extrădare nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare. Cum Legea nr. 302/2004 constituie o lege specială în raport cu Codul de procedură penală, ea va fi completată cu dispozițiile acestuia din urmă, așa încât cele două aspecte ale cauzei prevăzute în cuprinsul art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, respectiv faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită și cel potrivit căruia nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare, pot fi probate cu oricare dintre mijloacele de probă reglementate în Codul de procedură penală.35.Într-adevăr, astfel cum arată autorul prezentei excepții de neconstituționalitate, mijloacele de probă administrate nu pot viza aspecte referitoare la fondul cauzei penale în care se solicită extrădarea, mai exact, nu pot avea în vedere elemente ale raportului juridic penal de conflict dedus judecății. Această soluție legislativă este însă una corectă având în vedere cele mai sus menționate, respectiv natura și scopul instituției extrădării. De altfel, este firesc ca, în ipoteza în care România este stat solicitat, aspectele referitoare la acțiunea penală ce face obiectul cauzei în care este invocată extrădarea să fie soluționate exclusiv de către instanțele naționale competente ale statului solicitant, și nu de către instanțele naționale (curțile de apel) învestite prin dispozițiile Legii nr. 302/2004 pentru a soluționa cererea de extrădare. 36.De asemenea, potrivit art. 46-51 din Legea nr. 302/2004, procedura reglementată în vederea soluționării cererii de extrădare se desfășoară cu citarea persoanei extrădabile, așadar în condiții de contradictorialitate și oralitate. 37.Mai mult, potrivit art. 52 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, hotărârea asupra extrădării poate fi atacată cu contestație de procurorul general competent și de persoana extrădabilă, în termen de 5 zile de la pronunțare, la Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.38.Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că atât cu prilejul judecării în primă instanță a cererii de extrădare, cât și în cadrul procedurii de soluționare a contestației formulate conform art. 52 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 este posibilă administrarea oricăror mijloace de probă specifice procesului penal, Curtea constată că această procedură asigură toate garanțiile necesare exercitării dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție și la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, procedura analizată nefiind, așadar, una formală, astfel cum susține autorul excepției de neconstituționalitate. 39.În mod similar, în ceea ce privește dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Curtea reține că soluția legislativă din cuprinsul acestora, care prevede imposibilitatea curții de apel învestite cu soluționarea cererii de extrădare de a se pronunța asupra oportunității extrădării, este o soluție ce decurge în mod logic din trăsăturile specifice procedurii extrădării, care implică obligația statului solicitat de a verifica îndeplinirea condițiilor legale în vederea extrădării, și nu nevoia statului solicitant de a-i fi predată persoana extrădabilă în vederea desfășurării urmăririi penale, a judecății sau a executării unei pedepse sau a altei măsuri de natură penală. Așa fiind, aprecierea oportunității extrădării este de competența autorităților publice ale statului solicitant implicate în procedura extrădării și are ca temei necesitatea acestui stat de realizare a justiției penale, nefiind de competența autorităților publice ale statului solicitat, care pot decide predarea persoanei solicitate în cazul îndeplinirii tuturor condițiilor legale, ținând cont, totodată, de dispozițiile ce prevăd motivele obligatorii de refuz al extrădării și motivele opționale de refuz al extrădării.40.Soluția legislativă analizată nu este însă în contradicție cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, ce reglementează motivele opționale de refuz al extrădării – care prevede că extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințele de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate -, întrucât consecințele anterior menționate nu vizează caracterul oportun al extrădării, ci imposibilitatea realizării acesteia prin raportare la nevoia de protecție a vieții și a integrității fizice și psihice a persoanei extrădabile, precum și a vieții sale intime, familiale și private. Această dispoziție legală constituie o aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și art. 26 din Constituție și, totodată, a principiului legii procesuale penale prevăzut la art. 11 din Codul de procedură penală referitor la respectarea demnității umane și a vieții private, articol care prevede, la alin. (1), că orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnității umane, iar, la alin. (2), că respectarea vieții private este garantată, restrângerea exercitării acestui drept nefiind admisă decât în condițiile legii și dacă aceasta este necesară într-o societate democratică.41.Mai mult, aprecierea care poate fi făcută de către instanța competentă asupra consecințelor extrădării de o gravitate deosebită pentru persoana extrădabilă, consecințe care pot fi determinate în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate, nu este una subiectivă sau arbitrară, ci va fi realizată în fiecare cauză în parte pe baza probelor administrate în vederea demonstrării potențialității unor astfel de consecințe. 42.Așa fiind, dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 coroborate cu cele ale art. 22 alin. (2) din aceeași lege nu încalcă, ci, dimpotrivă, garantează dreptul la viață intimă, familială și privată a persoanei extrădabile, fiind așadar în acord cu dispozițiile art. 26 alin. (1) din Constituție și cu cele ale art. 8 din Convenție. 43.Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea reține că dispozițiile art. 49 alin. (3) și ale art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 reglementează într-o manieră clară, precisă și previzibilă condițiile opoziției la extrădare a persoanei extrădabile și soluționarea cauzei ce are ca obiect cererea de extrădare, acestea fiind în acord cu prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) raportate la dispozițiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. 44.Pentru aceleași motive, Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 124 și ale art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție referitoare la înfăptuirea justiției și la instanțele judecătorești. 45.În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin dispozițiile art. 49 alin. (3) și ale art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a prevederilor art. 131 alin. (1) și ale art. 132 din Constituție, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât reglementează rolul Ministerului Public și statutul procurorilor. 46.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Florentin Soare în Dosarul nr. 127/36/2024 al Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 49 alin. (3) și ale art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
––-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x