DECIZIA nr. 289 din 27 aprilie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 709 din 16 iulie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 75 16/07/1994 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE 75 16/07/1994 ART. 8
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 75 16/07/1994 ART. 20
ActulREFERIRE LALEGE 75 16/07/1994 ART. 7
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 75 16/07/1994 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE 75 16/07/1994 ART. 20
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 75 16/07/1994 ART. 8
ART. 1REFERIRE LALEGE 75 16/07/1994 ART. 20
ART. 4REFERIRE LALEGE 75 16/07/1994 ART. 20
ART. 4REFERIRE LALEGE 75 16/07/1994 ART. 8
ART. 5REFERIRE LAHG 1157 21/11/2001
ART. 5REFERIRE LALEGE 75 16/07/1994
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 6
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 30
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 30
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 6
ART. 6REFERIRE LALEGE 75 16/07/1994
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE 75 16/07/1994 ART. 8
ART. 10REFERIRE LALEGE 75 16/07/1994 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE 75 16/07/1994 ART. 7
ART. 10REFERIRE LALEGE 75 16/07/1994 ART. 20
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 6
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 30
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 30
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 6
ART. 12REFERIRE LALEGE 75 16/07/1994 ART. 7
ART. 12REFERIRE LALEGE 75 16/07/1994 ART. 8
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 819 05/12/2019
ART. 13REFERIRE LALEGE 75 16/07/1994 ART. 7
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 12
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 12
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 2 04/01/2011
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 6
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 6
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 799 17/06/2011
ART. 16REFERIRE LAHG 223 07/03/2002
ART. 16REFERIRE LAHG 1157 21/11/2001
ART. 16REFERIRE LANORMA 21/11/2001 ART. 23
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 30
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 30
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a), ale art. 7 alin. (1) și (3), ale art. 8 și ale art. 20 din Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice, excepție ridicată de primarul comunei Micfalău, județul Covasna, în Dosarul nr. 1.022/119/2018 al Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.410D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 4 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.022/119/2018, Curtea de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a), ale art. 7 alin. (1) și (3), ale art. 8 și ale art. 20 din Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de primarul comunei Micfalău, județul Covasna, cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva unei sentințe civile pronunțate într-o cauză având ca obiect „obligația de a face“ – „îndepărtarea steagului Consiliului Național Secuiesc, cunoscut ca steagul secuiesc, de pe domeniul public al comunei Micfalău“.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate încalcă prevederile art. 6 și art. 30 din Constituție, în măsura în care pe domeniul public se arborează în mod obligatoriu doar drapelul României și este interzisă arborarea altor drapele decât cele prevăzute de Legea nr. 75/1994 și Hotărârea Guvernului nr. 1.157/2001. Autorul arată că steagul albastru-auriu, cunoscut ca „steagul secuiesc“, nu este drapelul niciunui stat, ci reprezintă o valoare culturală și un simbol important al comunității locale din Micfalău, care în majoritatea sa, și anume în procent de 97,11%, aparține minorității maghiare din România. Interzicerea folosirii acestui simbol pe domeniul public aduce atingere drepturilor protejate și garantate prin Constituție minorităților naționale, și anume dreptului la identitate și dreptului la liberă exprimare. Folosirea acestui simbol este protejată de dreptul la liberă exprimare, care este un drept fundamental, garantat atât prin dispozițiile art. 30 din Constituție, cât și de tratatele internaționale. Dreptul la libera exprimare nu se realizează doar prin viu grai sau în scris, ci prin orice mijloc de comunicare în public care asigură exprimarea și transmiterea gândurilor, opiniilor, credințelor și a creațiilor de orice fel. Autorul excepției susține că libertatea de exprimare nu este garantată doar persoanelor fizice, ci tuturor persoanelor, inclusiv persoanelor juridice sau unei comunități ori autorității publice locale care reprezintă persoanele din respectiva localitate.6.Curtea de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, dispozițiile legale criticate se referă la arborarea drapelului României în mod permanent pe edificiile și în sediile autorităților și instituțiilor publice, la condițiile și modalitatea de arborare a drapelelor de stat străine alături de drapelul României. Arborarea altor drapele reprezentând simboluri ale comunităților străine pe edificiile și în sediile autorităților și instituțiilor publice nu este reglementată de Legea nr. 75/1994, iar posibilitatea arborării acestor drapele urmează a fi stabilită de instanța de judecată în cadrul prezentului litigiu, prin interpretarea dispozițiilor legale.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. a), ale art. 7 alin. (1) și (3), ale art. 8 și ale art. 20 din Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 26 august 1994, având următorul cuprins:– Art. 2 lit. a):Drapelul României se arborează în mod permanent:a)pe edificiile și în sediile autorităților și instituțiilor publice;“;– Art. 7 alin. (1) și (3):(1)Drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul României numai împreună cu drapelul național și numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivități și reuniuni internaționale, pe clădiri oficiale și în locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor prezentei legi.(…).(3)În locurile în care se arborează drapelul României poate fi arborat și drapelul Consiliului Europei.“;– Art. 8:(1)În situația în care o dată cu drapelul României se arborează și unul sau mai multe drapele de stat străine, drapelul României se arborează astfel:a)când drapelul României se arborează alături de un singur drapel de stat străin, drapelul României se va așeza în stânga, privind drapelele din față;b)când drapelul României se arborează alături de mai multe drapele de stat străine și numărul drapelelor este impar, drapelul României se va așeza în mijloc. Dacă numărul drapelelor este par, drapelul României va fi așezat în stânga drapelului împreună cu care ocupă centrul, privind drapelele din față.(2)Toate drapelele de stat care se arborează vor avea dimensiuni egale și vor fi amplasate la același nivel.“;– Art. 20: „Cetățenii sunt datori să manifeste respect față de drapelul și imnul național al României și să nu comită niciun act prin care s-ar aduce ofensă acestora“.11.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 6 privind dreptul la identitate al persoanelor aparținând minorităților naționale și art. 30 privind libertatea de exprimare.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate reglementează cu privire la arborarea drapelului României și instituie obligația de a arbora permanent drapelul României pe edificiile și în sediile autorităților și instituțiilor publice (art. 2), posibilitatea arborării drapelului altor state pe teritoriul României, stabilind, în același timp, condițiile în care aceasta poate avea loc (art. 7 și art. 8), obligația pozitivă a cetățenilor români de a manifesta respect față de drapelul și imnul național al României, precum și obligația negativă constând în abținerea de la orice act prin care s-ar aduce ofensă acestora (art. 20).13.Analizând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 75/1994, prin Decizia nr. 819 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 27 martie 2020, ale cărei considerente își păstrează în mod corespunzător valabilitatea în prezenta cauză, Curtea Constituțională a statuat că o asemenea reglementare dă expresie dispozițiilor art. 12 din Constituție, care califică drapelul României, alături de ziua națională, imnul național, stema țării și sigiliul statului, drept simboluri ale statului român național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Drapelul reprezintă, așadar, un însemn al statului, în ansamblu său, și, deopotrivă, al tuturor elementelor sale constitutive.14.Cât privește susținerea autorului excepției privind încălcarea dreptului la identitate, prevăzut de art. 6 din Constituție, Curtea observă că, din punctul de vedere al conținutului reglementării, dreptul la identitate presupune dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase. Statul are atât o obligație negativă, de abținere, aceea de a nu aduce atingere, prin măsurile adoptate, identității persoanelor aparținând minorităților, cât și una pozitivă, de a sprijini păstrarea și dezvoltarea identității acestora, ca parte a patrimoniului cultural universal. Modalitatea de implementare a acestui drept conferit de art. 6 din Constituție persoanelor aparținând minorităților naționale este prevăzută în alin. (2) al aceluiași text constituțional, care vizează luarea unor măsuri corespunzătoare în acest sens. O atare obligație procedurală pozitivă a statului este exprimată prin sintagma „măsurile de protecție luate de stat“ sub condiția conformității acestora cu „principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 2 din 4 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 136 din 23 februarie 2011). 15.Astfel, Curtea constată că prevederile legale criticate, stabilind reguli privind arborarea drapelului României și arborarea drapelelor statelor străine pe teritoriul României, nu interferează, sub aspectul conținutului reglementării, cu dispozițiile constituționale invocate.16.De asemenea, reglementarea modalităților în care statul garantează dreptul la identitate al minorităților naționale este de domeniul legislației infraconstituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 440 din 23 iunie 2011). În acest sens, Curtea observă că art. 23^1 din Normele privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.157/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 decembrie 2001, modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 223/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 15 martie 2002, acordă minorităților etnice – constituite în organizații, uniuni sau asociații la nivel național – posibilitatea de a „folosi la acțiunile specifice și însemnele proprii“.17.Totodată, Curtea constată caracterul neîntemeiat al criticilor vizând încălcarea art. 30 din Constituție, deoarece prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate, prin conținutul lor normativ, nu au semnificația restrângerii sferei libertății fundamentale de exprimare. 18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de primarul comunei Micfalău, județul Covasna, în Dosarul nr. 1.022/119/2018 al Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 2 lit. a), ale art. 7 alin. (1) și (3), ale art. 8 și ale art. 20 din Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x