DECIZIA nr. 289 din 17 mai 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 6
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 6
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 426
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 6
ART. 4REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 6
ART. 5REFERIRE LAHOTARARE 17/06/2003
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 127 20/03/2018
ART. 6REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 34
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 190 02/03/2010
ART. 6REFERIRE LAOUG 71 17/06/2009
ART. 7REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 6
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 716 02/11/2021
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 6
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 190 02/03/2010
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 188 02/03/2010
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 458 31/03/2009
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 6 18/01/2022
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 354 23/05/2019
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 235 16/04/2019
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 378 07/06/2016
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 310 12/05/2016
ART. 18REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 13
ART. 18REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 15
ART. 18REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 34
ART. 18REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 21
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 815 04/10/2012
ART. 18REFERIRE LAOUG 92 18/12/2012 ART. 11
ART. 18REFERIRE LAOG 17 23/08/2012 ART. 14
ART. 18REFERIRE LALEGE 230 05/12/2011
ART. 18REFERIRE LAOUG 71 17/06/2009
ART. 18REFERIRE LAOUG 71 17/06/2009 ART. 1
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 1533 28/11/2011
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 549 24/10/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă în Dosarul nr. 22.953/302/2019 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.164D/2020.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Sentința civilă nr. 2.610 din 23 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 22.953/302/2019, Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța judecătorească, autoare a acesteia, susține, în esență, că prevederile legale criticate contravin art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece, prin instituirea unui termen de 5 ani în care urmează a fi executate obligațiile stabilite prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, se aduce atingere dreptului creditorului la soluționarea în termen rezonabil a procesului civil, atât timp cât faza de executare silită a hotărârilor judecătorești face parte integrantă din procesul civil, astfel cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului – spre exemplu, Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 66.6.Instanța evocă jurisprudența Curții Constituționale dezvoltată în analiza unor dispoziții legale similare [spre exemplu, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, Decizia nr. 127 din 20 martie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice], potrivit căreia stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiție, cât și dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii). 7.Se arată că, spre deosebire de reglementările anterioare privind eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, constatate ca fiind constituționale prin jurisprudența Curții Constituționale, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 este contrară termenului rezonabil de executare integrală a obligației. Astfel, dacă reglementările anterioare prevedeau un termen de executare integrală de 3 ani, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 instituie un termen de 5 ani de la data la care hotărârea dobândește putere executorie. Or, o perioadă de 5 ani, prin întinderea sa, este de natură să pună în discuție, prin ea însăși, caracterul rezonabil al termenului.8.Mai mult decât atât, se impune observația că în primii 3 ani se realizează plata a mai puțin de jumătate din creanță, respectiv 40% din valoarea totală a sumelor datorate, cea mai semnificativă tranșă – de 35% – fiind de altfel ultima programată, ceea ce reprezintă, în opinia instanței, nu o măsură de eșalonare, ci o veritabilă măsură de amânare la plată, având în vedere că partea semnificativă a creanței urmează a fi executată după 4 ani.9.Totodată, deși se instituie un mecanism menit să realizeze conservarea valorii creanței, instanța apreciază că acest mecanism nu este unul efectiv în vederea garantării executării integrale și cu aceeași valoare economică a creanței pentru creditor, dată fiind perioada îndelungată – 5 ani – când este preconizată executarea integrală, respectiv 4 ani pentru o executare de peste jumătate. Or, chiar în prezența mecanismului matematic de actualizare a creanței, astfel cum este instituit, executarea efectivă a creanței nu este la adăpost de incertitudinea inerentă unui termen de 5 ani ce planează asupra condițiilor socioeconomice sau chiar asupra speranței de viață a creditorului. Astfel, prelungirea îndelungată a plății părții celei mai consistente a creanței imprimă un risc apreciabil asupra executării utile a creanței pentru creditor și, totodată, este de natură să creeze acestuia percepția inutilității dreptului câștigat în instanță. De asemenea, instanța constată că, în alegerea termenului de 5 ani și a cuantumului tranșelor, cu accent pe ultimele două tranșe anuale, legiuitorul delegat nu a invocat motive care să justifice în mod rezonabil această opțiune, respectiv nu a arătat de ce alte măsuri, eventual alegerea unei perioade mai scurte, spre exemplu, 3 ani, așa cum s-a întâmplat în cazurile anterioare analizate de Curtea Constituțională, sau o reașezare a cuantumului tranșelor, nu sunt posibile.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, care au următorul cuprins: (1)Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2018, se va realiza astfel:a)în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;b)în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;c)în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;d)în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;e)în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.(2)Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2018, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.(3)În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.(4)Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.(5)La sumele actualizate în condițiile alin. (4) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.(6)Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).14.În opinia autoarei excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, care prevăd eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin Decizia nr. 716 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 10 februarie 2022, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.16.Astfel, Curtea a reținut ca fiind neîntemeiată critica raportată la art. 21 alin. (3) din Constituție privind dreptul la un proces echitabil, deoarece nu se refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci, din contră, aceasta se recunoaște și legiuitorul își ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile și obiective stabilite în actul normativ contestat. Este adevărat că prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, Curtea a reținut că procesul civil parcurge două faze: judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația. Însă, așa cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, reglementarea criticată nu este o măsură prin care se interzice nici măcar temporar executarea unei hotărâri judecătorești. Totodată, așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, este adevărat că autoritățile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executării unei hotărâri judecătorești îndreptate împotriva sa, dar, în situații de excepție, cum ar fi îndatorare excesivă, încetare de plăți, dificultăți financiare deosebite, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, a apreciat că stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiție, cât și dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii). Curtea a mai reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica.17.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de instanța de contencios constituțional, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.18.Distinct, referitor la invocarea termenului de 5 ani pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și a procentului de 35% din valoarea titlului executoriu, corespunzător ultimei tranșe de plată, Curtea observă că soluția normativă criticată nu este de noutate, aceasta fiind cuprinsă și în alte acte normative cu aplicabilitate anterioară anului 2018. Astfel de reglementări sunt următoarele: art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011; art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012; art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 decembrie 2012; art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013; art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014; art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015 și art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016. Aceste reglementări au format obiect al controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea acestora (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 815 din 4 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 11 decembrie 2012, Decizia nr. 310 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, Decizia nr. 378 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 595 din 4 august 2016, Decizia nr. 235 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 8 august 2019, Decizia nr. 354 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 9 octombrie 2019, sau Decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 3 mai 2022).19.De asemenea, prin Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, instanța de contencios constituțional a reținut că termenul rezonabil, dat fiind determinările impuse de art. 135 alin. (1) lit. b) din Constituție, este un concept esențialmente variabil și aprecierea sa se face în funcție de circumstanțele cauzei și ținând seama de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamanților și de cel al autorităților competente, precum și de miza litigiului pentru părțile în cauză. Conceptul de termen rezonabil trebuie privit atât din perspectiva cetățeanului, creditor, cât și din cea a statului, debitor. Dacă s-ar privi unilateral acest termen, s-ar ajunge la situații nepermise, respectiv executarea hotărârilor judecătorești fie într-un interval mai mare de timp, care poate apărea ca fiind rezonabil pentru stat, dar total contrar intereselor cetățeanului, fie într-o perioadă de timp foarte scurtă, care pare rezonabilă pentru cetățean, dar contrară stabilității economice și financiare pe care statul trebuie să o asigure. În consecință, termenul rezonabil trebuie apreciat și stabilit din analiza concurentă a intereselor generale ale societății cu cele ale cetățeanului.20.Reținând că modalitatea de eșalonare stabilită se încadrează în marja acordată statului în îndeplinirea obligațiilor ce decurg din calitatea de debitor stabilită prin hotărâri judecătorești executorii, Curtea constată că măsurile instituite urmăresc un scop legitim – asigurarea sustenabilității cheltuielilor bugetare – și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză, într-o manieră care să nu afecteze modul de îndeplinire a altor obligații financiare ale statului. Termenul în care urmează a se eșalona debitele statului și valoarea corespunzătoare fiecărei tranșe de plată țin cont atât de interesele debitorului, cât și de cele ale creditorului, existând un just echilibru între acestea, și în consecință nu se poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale și convenționale privind dreptul la un proces echitabil, invocate de autoarea excepției.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă în Dosarul nr. 22.953/302/2019 și constată că dispozițiile art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x