DECIZIA nr. 288 din 28 mai 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1147 din 18 noiembrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 57
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 52
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 57
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 52
ART. 2REFERIRE LALEGE 306 16/11/2022
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 57
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 359 26/05/2022
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 57
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 242
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 57
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 104
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 306 16/11/2022 ART. 1
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 52
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 56
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 57
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 57
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 52
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 57
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 57
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (3) și ale art. 57 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Marc Patrick Johnson în Dosarul nr. 4.672/2/2021/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.905D/2021.2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care, invocând Decizia nr. 359 din 26 mai 2022, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004. În continuare, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004. Arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestor texte, constatând constituționalitatea lor. Apreciază că nu au intervenit elemente noi, care să determine modificarea acestei jurisprudențe.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 27 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.672/2/2021/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (3) și ale art. 57 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Marc Patrick Johnson într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de autorul excepției împotriva Încheierii penale din 14 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, prin care, în temeiul art. 242 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a respins ca nefondată cererea persoanei extrădate de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile legale criticate sunt lipsite de claritate și previzibilitate, deoarece reglementează o măsură preventivă care nu se regăsește în Codul de procedură penală. Totodată, noțiunea de „arestare provizorie în vederea extrădării“ nu este definită de dispozițiile Legii nr. 302/2004 sau de cele ale Codului de procedură penală, nefiind prevăzută nicio durată pentru care această măsură poate fi dispusă. Susține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, este esențial să fie clar definite condițiile privării de libertate în temeiul dreptului intern și ca legea însăși să fie previzibilă în aplicarea sa, pentru a întruni criteriul de legalitate stabilit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.6.Elementele care trebuie luate în considerare atunci când este evaluată „calitatea legii“ includ, în special, existența unor dispoziții legale clare privind dispunerea detenției, menținerea acestei măsuri și stabilirea duratei acesteia, precum și existența unei căi de atac efective prin care reclamantul să poată contesta legalitatea și durata detenției. Învederează că nicio privare de libertate nu trebuie realizată în mod arbitrar, aceasta trebuind să respecte și principiul proporționalității. În concluzie, apreciază că lipsa unei definiții sau a unor criterii pentru stabilirea conținutului măsurii „arestării provizorii în vederea extrădării“, a regimului juridic al acesteia, precum și lipsa criteriilor concrete de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii sunt echivalente cu lipsa de previzibilitate a legii, cu consecința încălcării garanțiilor libertății individuale prevăzute de art. 23 din Constituție.7.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală apreciază că dispozițiile criticate ar putea avea caracter neconstituțional raportat la împrejurarea că legislația națională nu reglementează posibilitatea verificării periodice a detenției persoanei cu privire la care s-a dispus, în mod definitiv, extrădarea și care nu a fost predată. De asemenea, în materia extrădării, legislația națională nu prevede nici limitele maxime ale detenției persoanei extrădate, așa cum se prevede în procedura de executare a mandatului european unde, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, „în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile“.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 52 alin. (3) și ale art. 57 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019. Curtea reține că, ulterior sesizării sale, dispozițiile art. 57 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 au fost modificate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 306/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1110 din 17 noiembrie 2022. Cu toate acestea, având în vedere actul de sesizare, susținerile autorului excepției, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, precum și ale art. 57 alin. (5) și (6) din același act normativ, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 306/2022. Dispozițiile criticate au următorul conținut:– Art. 52 alin. (3): „(3) În cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare, hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.“;– Art. 57 alin. (5) și (6):(5)Sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile.(6)În caz de forță majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autoritățile române și cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispozițiile art. 56 alin. (3) fiind aplicabile.12.Autorul excepției susține că textele legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul român și în art. 23 alin. (2), (4), (5), (6), (9) și (10) referitor la libertatea individuală.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că a analizat anterior o critică identică cu cea din prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 359 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 4 octombrie 2022, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6)“ cuprinsă în art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 și dispozițiile art. 57 alin. (6) din același act normativ sunt neconstituționale și a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.14.În ceea ce privește dispozițiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că „arestul provizoriu în vederea extrădării“ reprezintă o formă de privare de libertate și nu poate fi încadrat între măsurile preventive privative de libertate prevăzute de normele procesual penale, acestea fiind indisolubil legate de existența unui proces penal ce se declanșează și se desfășoară potrivit Codului de procedură penală.15.Prin urmare, Curtea a reținut că semnificația noțiunii anterior menționate poate fi determinată prin interpretarea gramaticală și sistematică a reglementărilor relative la procedura extrădării de către orice persoană care cunoaște sensul comun al cuvintelor din vocabularul limbii române și, cu atât mai mult, dacă o astfel de persoană apelează la consultanță juridică de specialitate.16.Așa fiind, Curtea a constatat că, prin raportare la exigențele mai sus arătate, noțiunea de „arest provizoriu în vederea extrădării“ respectă standardele de calitate a legii, impuse de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, sensul acesteia putând fi determinat de către destinatarii normei juridice criticate – prin utilizarea semnificației obișnuite a acestuia și, la nevoie, prin recurgerea la consultanță juridică de specialitate -, permițându-le acestora să își adapteze conduita la exigențele sale.17.Neintervenind elemente noi, care să determine modificarea acestei jurisprudențe, soluția adoptată în această decizie, precum și considerentele acesteia sunt valabile și în cauza de față.18.În ceea ce privește dispozițiile art. 57 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 306/2022, Curtea observă că, prin decizia anterior menționată, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6)“ cuprinsă în art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 și dispozițiile art. 57 alin. (6) din același act normativ sunt neconstituționale.19.Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că Decizia nr. 359 din 26 mai 2022, mai sus menționată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 306/2022, a devenit inadmisibilă.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marc Patrick Johnson în Dosarul nr. 4.672/2/2021/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și constată că dispozițiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 306/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x