DECIZIA nr. 286 din 28 mai 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1153 din 19 noiembrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 91
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 91
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ART. 3REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 3REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ART. 3REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 91
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 91
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 6REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 49
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 7REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 7REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ART. 7REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 91
ART. 9REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 10REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 11REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 11REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ART. 11REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 91
ART. 12REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 12REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 783 15/12/2016
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 19REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 19REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 828 03/12/2015
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 824 03/12/2015
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 629 04/11/2014
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 2 15/01/2014
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 682 30/09/2020
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 207 09/04/2019
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 666 30/10/2018
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 774 28/11/2017
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 527 11/07/2017
ART. 22REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 22REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ART. 22REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 91
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 25REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 28REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ART. 28REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 91
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 29REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 3
ART. 29REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 8
ART. 30REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 30REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ART. 30REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 91
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 774 28/11/2017
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 din Codul penal și ale art. 318 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Horvath în Dosarul nr. 1.744/210/2020 al Judecătoriei Chișineu-Criș. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.487D/2021.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.492D/2021, nr. 1.680D/2021, nr. 2.520D/2021 și nr. 3.314D/2021. La apelul nominal, în dosarele nr. 1.492D/2021, nr. 1.680D/2021 și nr. 2.520D/2021 se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Dosarul nr. 1.492D/2021 are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, precum și ale art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Elena Hangan în Dosarul nr. 309/86/2018/a2 al Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori. Dosarul nr. 1.680D/2021 are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de George Alexandru Tauciuc în Dosarul nr. 4.240/86/2018/a2 al Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori. Dosarul nr. 2.520D/2021 are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2), ale art. 83 alin. (1) și (2) și ale art. 91 alin. (1) și alin. (3) lit. c) din Codul penal, excepție ridicată de Mihai-Neculai Pătrașcu în Dosarul nr. 249/245/2020 al Judecătoriei Iași – Secția penală.4.În Dosarul nr. 3.314D/2021 răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Marius-Sebastian Drăgulin, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Dosarul are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. a), ale art. 83 alin. (1) lit. b) și ale art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal, excepție ridicată de Mihai Florin Petruș în Dosarul nr. 4.265/236/2021 al Judecătoriei Giurgiu – Secția penală.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocatul prezent și reprezentanta Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.492D/2021, nr. 1.680D/2021, nr. 2.520D/2021 și nr. 3.314D/2021 la Dosarul nr. 1.487D/2021, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Susține că, în cazul în care inculpatul se află într-o stare de recidivă, dispozițiile criticate nu permit judecătorului să aplice decât o pedeapsă cu executare, ceea ce vine în contradicție cu art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede că pedeapsa trebuie să fie proporțională cu faptele comise. Dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 11 alin. (1) și (2). Prin reglementarea, în textele criticate, a unor criterii care impun judecătorului aplicarea unei pedepse cu executare, indiferent de situația de fapt, de circumstanțele personale sau de gravitatea faptei, legiuitorul s-a îndepărtat de la expunerea de motive ce a însoțit Codul penal. Este încălcat și dreptul de apreciere al instanțelor în ceea ce privește interpretarea și aplicarea legii, în condițiile în care instanțele judecătorești sunt îndrituite să înfăptuiască justiția. Arată că proporționalitatea este un principiu de bază în individualizarea pedepsei penale, care trebuie să fie justă și echilibrată, proporțională cu gravitatea faptei și persoana infractorului. Astfel, dispozițiile criticate încalcă dreptul de apreciere al instanțelor judecătorești și principiul proporționalității pedepsei.7.Având cuvântul, reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, ale art. 83 alin. (1) și (2) și ale art. 91 alin. (1) și alin. (3) lit. c) din Codul penal. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 din Codul de procedură penală, solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, textul criticat neavând legătură cu soluționarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:8.Prin Încheierea din 14 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.744/210/2020, Judecătoria Chișineu-Criș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 din Codul penal și ale art. 318 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Horvath cu ocazia soluționării unei cauze penale în care autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni.9.Prin Încheierea din 21 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 309/86/2018/a2, Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, precum și ale art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Elena Hangan cu ocazia soluționării unei cauze penale aflate în etapa procesuală a apelului.10.Prin Încheierea din 26 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.240/86/2018/a2, Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de George Alexandru Tauciuc cu ocazia soluționării unei cauze penale aflate în etapa procesuală a apelului.11.Prin Încheierea din 14 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 249/245/2020, Judecătoria Iași – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2), ale art. 83 alin. (1) și (2) și ale art. 91 alin. (1) și alin. (3) lit. c) din Codul penal, excepție ridicată de Mihai-Neculai Pătrașcu cu ocazia soluționării unei cauze penale.12.Prin Încheierea din 18 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.265/236/2021, Judecătoria Giurgiu – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. a), ale art. 83 alin. (1) lit. b) și ale art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal, excepție ridicată de Mihai-Florin Petruș cu ocazia soluționării unei cauze penale.13.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată că dispozițiile art. 80 din Codul penal sunt neconstituționale în comparație cu cele ale art. 318 din Codul de procedură penală. Dispozițiile art. 80 din Codul penal încalcă principiul echității, în condițiile în care procurorul poate dispune renunțarea la urmărirea penală, dar judecătorul nu poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei. Apreciază că legiuitorul a creat reglementări disproporționate prin restrângerea cazurilor în care judecătorul poate renunța la aplicarea pedepsei, spre deosebire de situația procurorului care poate dispune renunțarea la urmărirea penală potrivit altor criterii. 14.Prin limitarea la 5 ani a pedepsei maxime prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este incidentă renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea acesteia, legiuitorul se îndepărtează de considerentele din expunerea de motive care a însoțit proiectul noului Cod penal. Modul de reglementare a instituțiilor renunțării și amânării pedepsei determină ca aplicarea acestora să se îndepărteze de la intenția legiuitorului declarată în expunerea de motive și încalcă dreptul de apreciere al instanțelor judecătorești cu privire la interpretarea și aplicarea legii, în condițiile în care instanțele judecătorești sunt cele care au competența constituțională de a înfăptui justiția. Susțin că proporționalitatea este o noțiune-cheie în individualizarea sancțiunilor de drept penal, care trebuie să fie echitabile și să asigure valorificarea drepturilor victimei și ale acuzatului, respectând demnitatea umană și egalitatea în fața legii. Apreciază că cele două instituții (renunțarea și amânarea aplicării pedepsei) ar fi putut fi aplicate în virtutea respectării principiului proporționalității, în lipsa limitărilor aduse prin normele criticate.15.Judecătoria Chișineu-Criș apreciază că cele două articole criticate încalcă Legea fundamentală, creând o discriminare între persoane aflate în situații comparabile. Astfel, pentru aceleași fapte având același pericol social pot fi incidente atât dispozițiile procedurale privitoare la renunțarea la urmărirea penală prevăzute de art. 318 din Codul de procedură penală, cât și dispozițiile privitoare la trimiterea în judecată și individualizarea judiciară a pedepsei ulterior trimiterii în judecată.16.Odată inculpatul trimis în judecată, instanța nu beneficiază de marja de apreciere a procurorului în cadrul procedurii prevăzute de art. 318 din Codul de procedură penală, fiind restrânsă aplicabilitatea instituției renunțării la aplicarea pedepsei. O astfel de reglementare ce conferă putere mai mare de apreciere cu privire la oportunitatea aplicării unei pedepse și individualizarea ei unui magistrat procuror în detrimentul magistratului judecător încalcă în mod vădit dreptul la un proces echitabil în materie penală. Magistratul judecător se bucură de independență, imparțialitate și inamovibilitate, astfel că este inacceptabil ca acesta să fie mai limitat în aprecierea soluției care se impune în cauză decât magistratul procuror, ce nu se bucură de toate atributele enumerate mai sus.17.Scopul pedepsei este acela de a corecta comportamentul și de a reeduca inculpatul, însă acest scop se poate realiza în unele cazuri și fără executarea pedepsei în regim de detenție. Cu toate acestea, posibilitatea de a renunța la aplicarea pedepsei este total exclusă în cazul persoanelor condamnate anterior chiar și pentru fapte minore, cu un pericol social foarte scăzut. Astfel, instanța judecătorească apreciază că dispozițiile criticate creează o situație discriminatorie pentru persoane aflate în aceeași situație de fapt și de drept în funcție de calitatea magistratului ce apreciază soluția care se impune. 18.Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că reglementarea de către legiuitor a unor limite de pedeapsă pentru aplicabilitatea instituțiilor de individualizare a modalității de executare a pedepsei nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, stabilirea limitelor de pedeapsă intră în atribuțiile organului legiuitor, reprezentând opțiunea acestuia, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care apreciază, în concret, în funcție de o serie de criterii, printre care și frecvența fenomenului infracțional. În ceea ce privește invocarea principiului egalității în fața legii, face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 783 din 15 decembrie 2016, apreciind că aceste prevederi nu sunt încălcate. 19.În continuare, arată că neconstituționalitatea dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal este determinată din compararea acestora cu prevederile art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală. Or, Curtea Constituțională s-a pronunțat recent prin mai multe decizii, statuând că excepția este inadmisibilă întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele. Așadar, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.20.În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale art. 11 alin. (1) și (2) și ale art. 148 alin. (2) din Constituție, apreciază că nici acestea nu sunt încălcate. Proporționalitatea pedepselor cu infracțiunea va fi stabilită de instanța de judecată în procesul de individualizare a pedepsei și a modalității de individualizare a acesteia, însă în limitele stabilite de legiuitor, ca singura autoritate cu putere de stabilire a politicii penale a statului. Face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 629 din 4 noiembrie 2014, arătând că legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziție care îi permite să aprecieze, în funcție de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale. Curtea a statuat că legiuitorul trebuie să dozeze folosirea mijloacelor penale în funcție de valoarea socială ocrotită, instanța de contencios constituțional putând cenzura opțiunea legiuitorului numai dacă aceasta contravine principiilor și exigențelor constituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015). Face referire la jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014 și Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015. Arată că principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator în funcție de anumite elemente incidente este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca în aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar în situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat. În consecință, din moment ce condițiile legale de a dispune renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei se aplică în mod unitar tuturor cetățenilor, sunt în marja de apreciere a legiuitorului condițiile concrete în care instanța poate dispune aceste măsuri. Condițiile pozitive referitoare la gravitatea redusă a infracțiunii și la conduita infractorului, reglementate în textele a căror constituționalitate este criticată, pot fi în mod constituțional circumscrise de legiuitor, cu atât mai mult cu cât renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei nu constituie un drept al infractorului, ci o facilitate a instanței de judecată care apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea cu privire la persoana acestuia.21.Totodată, prin Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, Curtea a constatat că persoanele care au săvârșit infracțiuni diferite se află în situații juridice diferite, ceea ce permite și instituirea unui tratament juridic diferențiat, conform opțiunii libere a legiuitorului, fără a se putea reține instituirea unor privilegii sau a unor discriminări.22.Judecătoria Iași – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește dispozițiile art. 80 alin. (2) și ale art. 83 alin. (1) și (2) din Codul penal, face referire la jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 207 din 9 aprilie 2019, Decizia nr. 774 din 28 noiembrie 2017 și Decizia nr. 527 din 11 iulie 2017, prin care excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca inadmisibilă, în considerarea faptului că sesizarea nu a vizat conformitatea textelor cu dispozițiile și principiile constituționale, ci coroborarea și compararea unor texte normative dintr-o singură lege ori chiar din mai multe legi. În ceea ce privește dispozițiile art. 91 alin. (1) și alin. (3) lit. c) din Codul penal, face referire la Decizia nr. 666 din 30 octombrie 2018, apreciind că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.23.Judecătoria Giurgiu – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.24.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.25.Guvernul, în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 1.487D/2021, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Arată că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci realizează o analiză comparativă a acestor dispoziții cu alte dispoziții din Codul de procedură penală. 26.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:27.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.28.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 80, ale art. 83 alin. (1) și (2) și ale art. 91 alin. (1) și alin. (3) lit. c) din Codul penal, precum și ale art. 318 din Codul de procedură penală. Dispozițiile art. 80 din Codul penal reglementează condițiile renunțării la aplicarea pedepsei, cele ale art. 83 din Codul penal reglementează condițiile amânării aplicării pedepsei, iar cele ale art. 91 din Codul penal reglementează condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Dispozițiile art. 318 din Codul de procedură penală reglementează procedura renunțării la urmărirea penală.29.Autorii excepției susțin că textele legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3)(5) referitor la statul român, art. 11 alin. (1) și (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 148 referitor la Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cele ale art. 3 și 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.30.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii acesteia determină neconstituționalitatea dispozițiilor art. 80, ale art. 83 alin. (1) și (2) și ale art. 91 alin. (1) și alin. (3) lit. c) din Codul penal prin compararea acestora cu prevederile art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, solicitând, în esență, ca judecătorul să aibă posibilitatea de a realiza un examen de individualizare a pedepsei, pentru a dispune renunțarea la aplicarea acesteia ori amânarea aplicării pedepsei, în condiții similare dispunerii de către procuror a renunțării la urmărirea penală, în caz contrar textul de lege criticat fiind neconstituțional.31.Având însă în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată […]“, Curtea a constatat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.32.Curtea observă că a mai fost sesizată anterior cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate, în motivarea acesteia arătându-se că legiuitorul a condiționat posibilitatea instanței de judecată de a dispune renunțarea la aplicarea pedepsei de limita pedepsei cu închisoarea de cel mult 5 ani, comparativ cu puterea procurorului de a dispune renunțarea la urmărirea penală, pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani. În speță, s-a solicitat ca judecătorul să aibă posibilitatea de a realiza un examen de individualizare a pedepsei, pentru a dispune renunțarea la aplicarea acesteia, în condiții similare dispunerii de către procuror a renunțării la urmărirea penală, așadar cu o limită de pedeapsă de cel mult 7 ani închisoare și necondiționat de existența antecedentelor penale, în caz contrar textul de lege criticat fiind neconstituțional. Examinând excepția de neconstituționalitate, din perspectiva criticilor anterior menționate, identice cu cele exprimate în prezenta cauză, Curtea Constituțională a apreciat că se realizează o comparație între instituția renunțării la aplicarea pedepsei și instituția renunțării la urmărirea penală.33.Având în vedere aceste aspecte, Curtea, prin Decizia nr. 527 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 15 octombrie 2017, și Decizia nr. 774 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 13 februarie 2018, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate.34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, ale art. 83 alin. (1) și (2) și ale art. 91 alin. (1) și alin. (3) lit. c) din Codul penal, precum și ale art. 318 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Horvath în Dosarul nr. 1.744/210/2020 al Judecătoriei Chișineu-Criș, de Elena Hangan în Dosarul nr. 309/86/2018/a2 al Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, de George Alexandru Tauciuc în Dosarul nr. 4.240/86/2018/a2 al Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, de Mihai-Neculai Pătrașcu în Dosarul nr. 249/245/2020 al Judecătoriei Iași – Secția penală și de Mihai-Florin Petruș în Dosarul nr. 4.265/236/2021 al Judecătoriei Giurgiu – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Chișineu-Criș, Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, Judecătoriei Iași – Secția penală și Judecătoriei Giurgiu – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x