DECIZIA nr. 286 din 17 mai 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197, ale art. 200 alin. (3) și (4) și ale art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marian Turbatu în Dosarul nr. 10.853/299/2019/a1 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.071D/2020. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 3 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 10.853/299/2019/a1, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 197, ale art. 200 alin. (3) și (4) și ale art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Marian Turbatu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a unei încheieri prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 197 din Codul de procedură civilă sunt neclare și încalcă art. 16, 21 și 24 din Constituție, sens în care arată că, atât timp cât legea nu distinge clar dacă plata eronată a taxei judiciare de timbru în alt cont este asimilată unei neplăți, se impune clarificarea normei sub acest aspect. Astfel, petentul care a făcut dovada plății taxei chiar și în alt cont este penalizat prin anularea cererii și i se îngrădește dreptul de acces la justiție. De asemenea, autorul arată că dispozițiile art. 200 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă prevăd că cererea de chemare în judecată va fi anulată, fără însă a se face distincție cu privire la încălcarea sesizată, valoarea acesteia și posibilitatea de a fi remediată sau nu. Mai mult, nu se diferențiază dacă se încalcă obligațiile doar în privința unui singur capăt de cerere. Această nediferențiere a încălcărilor conduce la sancțiune, cu toate că unele lipsuri pot fi remediate, ceea ce încalcă principiul egalității. Cu titlu de exemplu, se arată că art. 194 din Codul de procedură civilă instituie obligația de precizare a unui cod numeric personal (CNP). Autorul excepției arată că nu deține CNP și că i-a mai fost anulată o acțiune pentru că nu a menționat un CNP, iar cu prilejul reexaminării, instanța a admis plângerea și a trimis acțiunea spre continuarea procesului. Astfel, nediferențierea sarcinilor stabilite de art. 194-197 din Codul de procedură civilă încalcă principiul egalității. Prin aplicarea strictă a art. 194 din Codul de procedură civilă se încalcă și accesul liber la justiție și dreptul la apărare, deoarece nu sunt prevăzute excepții în lege privind cetățenii intracomunitari, care au aceleași drepturi în fața organelor naționale. … 6.Referitor la art. 519 din Codul de procedură civilă, autorul excepției susține că acest articol nu prevede ca judecătoriile, care emit o hotărâre în ultimă instanță, să poată solicita o dezlegare a unei probleme de drept care ar fi relevantă pentru soluționarea cauzei. … 7.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă apreciază că dispozițiile art. 197 și ale art. 200 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă respectă art. 16, 21 și 24 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituind o disciplină procesuală, tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare. Procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalității legitime urmărite de către legiuitor, și anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoștință de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate și probele solicitate, cât și la asigurarea celerității procesului, permițând astfel o bună desfășurare a judecății într-un termen optim și previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție. Partea este informată cu privire la obligațiile pe care le are, dar și în ceea ce privește sancțiunea aplicabilă, în caz de neconformare. Dispozițiile invocate au un conținut clar și previzibil, argumentul reclamantului prin care se invocă o presupusă neclaritate a dispozițiilor criticate fiind lipsit de relevanță atât timp cât nu a avut în vedere că, oricât de clar ar fi redactate normele juridice invocate, există un element inevitabil de interpretare juridică. Totodată, procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată reglementată este o etapă obligatorie, care urmărește să impună reclamanților o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii. Cu privire la dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că acestea respectă art. 16, 21 și 24 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și arată că reglementarea este clară, indicând subiectul sesizării, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în dispozitivul actului de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 197, ale art. 200 alin. (3) și (4) și ale art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Referitor la invocarea art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că, în realitate, sunt vizate dispozițiile art. 519 din același cod, urmând a reține ca obiect al excepției aceste dispoziții de lege. Prevederile de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 197 din Codul de procedură civilă: „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.“; … – Art. 200 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă:(3)Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3).(4)Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii. … – Art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ …  … 12.În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 197 și ale art. 200 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă, care instituie sancțiunea în cazul netimbrării sau timbrării insuficiente a cererii de chemare în judecată, precum și reguli referitoare la obligațiile reclamantului privind completarea sau modificarea cererii de chemare în judecată, au mai fost supuse controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, raportate la dispozițiile constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză (spre exemplu, Decizia nr. 48 din 26 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 2 aprilie 2021, Decizia nr. 749 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019, Decizia nr. 284 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 7 august 2017, Decizia nr. 167 din 16 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 6 iulie 2017, Decizia nr. 98 din 25 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 21 aprilie 2016, sau Decizia nr. 710 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 27 noiembrie 2015). … 14.Curtea a reținut că sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată prevăzută de art. 197 din Codul de procedură civilă este justificată de faptul că taxele judiciare de timbru reprezintă o condiție legală pentru începerea proceselor civile, instituirea unei asemenea exigențe nefiind de natură să obstrucționeze, în sine, accesul liber la justiție. De altfel, art. 200 din Codul de procedură civilă reglementează procedura de regularizare a cererilor de chemare în judecată, oferindu-se reclamantului posibilitatea să complinească eventualele lipsuri ale acesteia, inclusiv pe cele referitoare la neplata taxei judiciare de timbru corespunzătoare, astfel că anularea cererii nu intervine de plano. Așadar, instanța de judecată se pronunță asupra unei probleme care privește exclusiv buna administrare a justiției. … 15.Curtea a precizat că, prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a dorit instituirea unei discipline procesuale, tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare. În privința cererii de chemare în judecată, Curtea a statuat că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalității legitime urmărite de către legiuitor, și anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoștință de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate și probele solicitate, cât și la asigurarea celerității procesului, permițând, astfel, desfășurarea judecății într-un termen optim și previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție. Instanțele de judecată sunt singurele competente să aprecieze, în concret, în ce măsură anumite lipsuri ale cererii de chemare în judecată au o suficientă gravitate pentru a justifica anularea cererii în procedura regularizării (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 583 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 18 noiembrie 2015, paragraful 15). … 16.Curtea a observat că, prin Decizia de inadmisibilitate din 15 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Lefter împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată reglementată de art. 200 din Codul de procedură civilă nu se substituie unei cereri judiciare și nu anticipează faza de admitere a probelor, însă este vorba de o etapă obligatorie, care urmărește să impună reclamanților o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii; prin urmare, o astfel de procedură este prevăzută de lege și urmărește o bună administrare a justiției. Anularea cererii reclamantului nu constituie o ingerință disproporționată în dreptul său de acces la instanță, deoarece partea este informată atât asupra omisiunii sale, cât și cu privire la sancțiunea susceptibilă de a-i fi aplicată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 708 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, paragraful 27). … 17.Prin înștiințarea reclamantului de către instanță cu privire la lipsurile cererii introductive, judecătorul își manifestă rolul activ în asigurarea accesului efectiv la justiție al titularului cererii, iar instanța nu restituie cererea de chemare în judecată, ci doar pune în vedere reclamantului să completeze lipsurile, în termenul prevăzut de lege. Instanța face aprecieri formale referitoare la întocmirea cererii de chemare în judecată, care trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute de lege. Așadar, instanța încunoștințează reclamantul în mod concret și punctual asupra lipsurilor cererii sale, precum și asupra modificărilor care trebuie efectuate, acordând părții un termen de 10 zile pentru conformarea la cele solicitate. Acordarea termenului se face cu mențiunea că neîndeplinirea obligațiilor impuse în termenul stabilit atrage anularea cererii. … 18.Curtea a reținut, prin Decizia nr. 98 din 25 februarie 2016, precitată, paragraful 13, că încheierea de anulare a cererii poate fi motivată succint, întemeindu-se pe motivele deja comunicate petentului și pe faptul că lipsurile nu au fost complinite în termenul prevăzut de lege, acesta luând cunoștință de motivele de anulare în termenul legal. Încheierea de anulare a cererii astfel pronunțate este supusă căii de atac a reexaminării, cererea de reexaminare putând fi făcută de reclamant în 15 zile de la data comunicării. Soluționarea cererii de reexaminare se face de către un alt complet decât cel căruia i s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului. Acest complet poate reveni asupra încheierii de anulare dacă măsura a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat, caz în care cauza va fi retrimisă completului inițial învestit. Așadar, prin cererea de reexaminare se analizează inclusiv legalitatea măsurii prin prisma îndeplinirii condițiilor de formă. … 19.De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate se aplică în aceeași măsură persoanelor aflate în aceeași situație juridică, neputându-se reține încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2014). … 20.Așadar, cât timp procedura criticată nu privește însăși judecarea pe fond a cererii introductive, dispozițiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile, cum cere art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci numai la aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părților. De altfel, mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili prin lege procedura de judecată. … 21.Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția deciziilor menționate, precum și considerentele pe care aceasta se sprijină își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față. … 22.Celelalte aspecte învederate referitoare la modul de soluționare a cauzei de către instanța de judecată reprezintă, în realitate, chestiuni ce țin de modul de aplicare și interpretare a legii, care excedează controlului Curții Constituționale. … 23.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că prevederile de lege criticate stabilesc condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu unei chestiuni de drept. … 24.Având în vedere obiectul litigiului, respectiv soluționarea unei cereri de reexaminare formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată, se pune problema legăturii cu soluționarea cauzei a dispozițiilor legale criticate. Sintagma „legătură cu soluționarea cauzei“ cuprinsă în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (Decizia Curții Constituționale nr. 289 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 10 iulie 2014, paragraful 25, și Decizia nr. 756 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2015, paragraful 16). … 25.Curtea constată că dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă care vizează soluționarea în fond a cauzei nu au legătură cu soluționarea cererii de reexaminare în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi de lege (a se vedea, în sens similar, Decizia nr. 596 din 26 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 989 din 13 decembrie 2017). … 26.În aceste condiții, Curtea constată că, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă. … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marian Turbatu în Dosarul nr. 10.853/299/2019/a1 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 197 și ale art. 200 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … 2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
Marian Enache
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește