DECIZIA nr. 285 din 28 mai 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1115 din 7 noiembrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 342
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 342
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 342
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 7
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 105 25/02/2020
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 774 28/11/2017
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 527 11/07/2017
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 328
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 7REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 342
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 344
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 12REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 12REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 13REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948
ART. 13REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 10
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 280
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 342
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 102
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 838 08/12/2015
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ART. 19REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 704 27/10/2015
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 748 16/12/2014
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 465 23/09/2014
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 438 08/07/2014
ART. 21REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 526 10/11/2022
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 641 11/11/2014
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, precum și ale art. 342 și ale art. 346 alin. (1)-(4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mircea Nicolae Musgociu în Dosarul nr. 1.731/102/2020/a1 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.391D/2021.2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, arătând că autorul acesteia deduce neconstituționalitatea acestor reglementări din comparația lor cu alte articole. De asemenea, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură penală, apreciind că aceste articole nu au legătură cu soluționarea cauzei. În continuare, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 și ale art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, arătând că instanța de contencios constituțional a statuat anterior că acestea nu încalcă prevederile constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea nr. 26/C/CP din 26 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.731/102/2020/a1, Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, precum și ale art. 342 și ale art. 346 alin. (1)-(4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mircea Nicolae Musgociu într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei contestații împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, autorul excepției arată că, atunci când instanța de judecată este sesizată prin rechizitoriu cu o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 5 ani, soluția instanței de judecată nu poate fi decât condamnarea la pedeapsa închisorii sub supraveghere sau în regim de detenție, judecătorul fiind lipsit de posibilitatea renunțării la aplicarea pedepsei sau amânării aplicării pedepsei, în ciuda faptului că procurorul poate, pentru același gen de infracțiune, să dispună renunțarea la urmărirea penală. Se creează, astfel, o discriminare în funcție de organul care pronunță soluția în cauza respectivă. În ceea ce privește dispozițiile art. 342 și ale art. 346 alin. (1)-(4) din Codul de procedură penală, apreciază că aceste texte trebuie să permită instanței judecătorești, în procedura de cameră preliminară, să verifice respectarea principiului oportunității, astfel cum acesta este reglementat în art. 7 alin. (2) din același act normativ. Susține că inculpatul are dreptul să beneficieze de aplicarea instituției renunțării la urmărirea penală, aceasta fiind reglementată, în mod exclusiv, ca un mijloc pus la dispoziția organelor judiciare ale statului pentru a decide care sunt cauzele penale a căror soluționare, conform procedurii penale obișnuite, cu parcurgerea tuturor etapelor procesuale, prezintă interes public. Apreciază că, odată ce în camera preliminară se constată că a fost încălcat principiul oportunității, singura cale de remediere a rechizitoriului este restituirea cauzei la parchet în vederea pronunțării unei ordonanțe de renunțare la urmărirea penală în principal în temeiul art. 346 alin. (3) lit. a) și al art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală. Se ajunge ca un procuror să poată dispune măsura renunțării la urmărirea penală în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei, dar un judecător, care verifică legalitatea măsurii de renunțare la urmărirea penală, nu poate constata lipsa interesului public pentru aceeași faptă după întocmirea rechizitoriului.6.Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, prin Decizia nr. 527 din 11 iulie 2017, Decizia nr. 774 din 28 noiembrie 2017 și Decizia nr. 105 din 25 februarie 2020. Susține că autorul excepției formulează critici la adresa politicii penale a statului, a cărei reglementare este apanajul Parlamentului, iar nu al Curții Constituționale. Renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă drepturi constituționale, ci o vocație, iar renunțarea la aplicarea unei pedepse este acordată de legiuitor unei categorii de persoane care săvârșesc fapte prevăzute de legea penală și în privința cărora se constată că nu există un interes public în urmărirea faptei. Or, în cazul unei persoane trimise în judecată, interesul public la care se referă dispozițiile art. 318 din Codul de procedură penală nu mai subzistă. Dispozițiile Codului de procedură penală cuprind garanții suficiente pentru un inculpat trimis în judecată, în sensul că drepturile sale vor fi respectate, inclusiv prezumția de nevinovăție sau principiul aflării adevărului. Primul filtru al verificării respectării principiului oportunității – al existenței interesului public în exercitarea acțiunii penale – este cel care permite verificarea rechizitoriului, sub aspectul legalității și temeiniciei, de către procurorul ierarhic superior celui care l-a întocmit, verificare obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 328 din Codul de procedură penală. Odată verificat rechizitoriul și trimis în judecată inculpatul, instanța de judecată este singura care se poate pronunța asupra temeiniciei și legalității acuzației, fiind obligată să pronunțe o hotărâre potrivit dispozițiilor art. 396 din Codul de procedură penală.7.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 342 și ale art. 346 alin. (1)-(4) din Codul de procedură penală, instanța judecătorească arată că aceste dispoziții nu încalcă prevederile constituționale ale art. 21 și ale art. 126 alin. (1). Arată că nu există similitudini între dispozițiile procesual penale anterior menționate și cele ale art. 318 din același act normativ, câtă vreme procedura camerei preliminare este dată în competența unui judecător independent și imparțial, deci respectă dispozițiile art. 126 din Constituție. 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal este inadmisibilă. Arată că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci realizează o analiză comparativă a acestor dispoziții cu alte dispoziții din Codul de procedură penală. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 342 și ale art. 346 alin. (1)-(4) din Codul de procedură penală, apreciază că aceasta este inadmisibilă, deoarece autorul urmărește, în realitate, completarea acestor texte cu posibilitatea instanței de a verifica, în procedura de cameră preliminară, și soluția de trimitere în judecată. Or, instanța de contencios constituțional, „legiuitor negativ“, nu poate emite noi norme juridice și nici să le modifice pe cele existente în sistemul normativ.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, precum și ale art. 342 și ale art. 346 alin. (1)-(4) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: – Art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal: „(2) Nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă:(…) d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani.“;– Art. 83 alin. (2) din Codul penal: „Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.“;– Art. 342 din Codul de procedură penală: „Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.“;– Art. 346 alin. (1)-(4) din Codul de procedură penală:(1)Dacă nu s-au formulat cereri și excepții în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) și (3) și nici nu a ridicat din oficiu excepții, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății. Judecătorul de cameră preliminară se pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.(2)Dacă respinge cererile și excepțiile invocate ori ridicate din oficiu, în condițiile art. 345 alin. (1) și (2), prin aceeași încheiere judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății.(3)Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:a)rechizitoriul este emis de un procuror necompetent după materie sau după calitatea persoanei ori este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății;b)a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; c)procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții.(4)În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății.13.Autorul excepției susține că textele legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și în art. 21 referitor la accesul liber la justiție. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 10 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Declarația Universală a Drepturilor Omului.14.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, Curtea observă că aceasta a fost ridicată cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva Încheierii nr. 209/CP, pronunțată în camera de consiliu de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș, prin care acesta (1) a respins ca nefondate excepția neregularității actului de sesizare și cererea de a se constata lipsa interesului public în urmărirea faptei de care inculpatul este acuzat, (2) a constatat legalitatea rechizitoriului, a administrării probelor, precum și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală și (3) a dispus începerea judecății pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.15.În acest context, Curtea reține că, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Totodată, potrivit art. 346 din același act normativ, judecătorul de cameră preliminară (în procedura de cameră preliminară) poate pronunța următoarele soluții: a) constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății, dacă nu s-au formulat cereri și excepții și nici nu a ridicat din oficiu excepții sau dacă respinge cererile și excepțiile invocate ori ridicate din oficiu; b) restituie cauza la parchet dacă: (1) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror sau dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății, (2) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale, (3) procurorul solicită restituirea cauzei ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții; c) dispune începerea judecății, în toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii.16.Referitor la procedura camerei preliminare, Curtea Constituțională a statuat că, potrivit dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, acesta se circumscrie unor aspecte referitoare la competență și la legalitatea fie a sesizării, fie a administrării probelor care fundamentează acuzația în materie penală. De altfel, potrivit prevederilor art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va comunica de îndată parchetului, în vederea remedierii, încheierea pronunțată în cazul în care fie constată neregularități ale actului de sesizare, fie sancționează, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori exclude una sau mai multe probe administrate în timpul urmăririi penale. Cu privire la legalitatea probațiunii, în camera preliminară pot fi supuse controlului judecătorului aspectele referitoare la nulitatea absolută sau relativă ori la excluderea unor probe, care, potrivit art. 102 din Codul de procedură penală, vizează numai probele nelegale, probele obținute prin tortură și cele derivate din acestea. Așa fiind, judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunța asupra aspectelor legate de temeinicia acuzației, aceasta fiind atributul exclusiv al instanței competente să judece fondul cauzei. Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală și rechizitoriul sunt apte să declanșeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar în ipoteza începerii judecății, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta și pe care părțile și ceilalți participanți își vor putea întemeia susținerile ori pe care trebuie să le combată.17.Așa fiind, legiuitorul a limitat la o fază distinctă de parcurs a procesului penal posibilitatea invocării excepțiilor referitoare la competența instanței, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor sau legalitatea actelor efectuate de organul de urmărire penală, fază în care nu se stabilește vinovăția sau nevinovăția inculpatului. Consecința acestei limitări temporale este faptul că, după începerea judecății, nu mai este posibilă restituirea cauzei la procuror, scopul reglementării fiind acela al asigurării soluționării cu celeritate a cauzelor penale (Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 1 martie 2016, paragrafele 14 și 15).18.Plecând de la aceste premise, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate, în speță art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal, se referă la condițiile renunțării la aplicarea pedepsei și la condițiile amânării aplicării pedepsei. Or, potrivit art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală, rezolvând acțiunea penală, instanța judecătorească hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Totodată, potrivit art. 396 alin. (3) din Codul de procedură penală, renunțarea la aplicarea pedepsei se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în condițiile art. 80-82 din Codul penal, iar, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, amânarea aplicării pedepsei se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în condițiile art. 83-90 din Codul penal.19.Cu alte cuvinte, analiza îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 80-82 din Codul penal și de art. 83-90 din același act normativ va fi realizată de către instanța judecătorească, iar nu de judecătorul de cameră preliminară. Astfel cum anterior s-a arătat, nu intră în competența funcțională a judecătorului de cameră preliminară analiza elementelor constitutive ale infracțiunii sau a cazurilor care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale cu consecința stabilirii vinovăției sau nevinovăției inculpatului.20.Astfel, analiza îndeplinirii condițiilor anterior menționate nu ține de resortul judecătorului de cameră preliminară, ci va fi analizată, pe lângă celelalte elemente, de către instanța judecătorească în cadrul cercetării judecătorești în primă instanță/apel. Așadar, decizia Curții Constituționale pronunțată în cauză, indiferent de soluția adoptată, nu își va putea produce niciun efect concret asupra soluției pronunțate de judecătorul de cameră preliminară. 21.Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal nu au legătură cu soluționarea cauzei aflate pe rolul judecătorului de cameră preliminară, cerință expres stabilită de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sub aspectul admisibilității unei excepții de neconstituționalitate. Interpretând dispozițiile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea a statuat în mod constant că dispozițiile legale incidente într-o anumită fază procesuală trebuie să aibă legătură cu soluționarea cererii în cadrul căreia a fost invocată respectiva excepție (Decizia nr. 748 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015; Decizia nr. 704 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015). Legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Curtea a mai statuat că incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20).22.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 și ale art. 346 alin. (1)-(4) din Codul de procedură penală, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra acestor dispoziții de lege dintr-o perspectivă similară, prin Decizia nr. 526 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2023, paragrafele 17-19. În esență, Curtea a reținut că instituția procesuală a camerei preliminare nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal, iar, din reglementarea atribuțiilor pe care funcția exercitată de judecătorul de cameră preliminară le presupune, activitatea acestuia nu privește fondul cauzei, actul procesual exercitat de către acesta neantamând și nedispunând, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict: faptă, persoană și vinovăție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014).23.Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția deciziei menționate, precum și considerentele pe care aceasta se sprijină își păstrează valabilitatea și în cauza de față.24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de Mircea Nicolae Musgociu în Dosarul nr. 1.731/102/2020/a1 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 342 și ale art. 346 alin. (1)-(4) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x