DECIZIA nr. 284 din 9 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu dispozițiile art. 538-542 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Daniel Drulă în Dosarul nr. 2.910/63/2017 al Curții de Apel Craiova – Secția I civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 19D/2018. … 

2.La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin domnul avocat Alexandru Cuna, cu împuternicire depusă la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care arată că sesizarea Curții s-a impus din cauza imposibilității autorului excepției de a-și recupera prejudiciul material și moral suferit, întrucât nu se încadrează în ipotezele unei erori judiciare sau ale răspunderii civile delictuale. Arată că după intrarea în vigoare a Normelor privind asigurarea de răspundere civilă profesională obligatorie a judecătorilor și procurorilor, magistrații au obligația de a plăti o asigurare de răspundere civilă profesională. În lumina noilor prevederi, avocatul autorului excepției apreciază că este necesară reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, astfel că eroarea judiciară nu mai trebuie tratată ca o chestiune abstractă, întrucât aceasta vizează viața unor oameni, care pentru o perioadă de timp s-a abătut de la cursul normal. Într-un stat de drept, Constituția și legile au în centru lor omul și în  … folosul acestuia au fost create toate instituțiile statului, care au ca scop protejarea în mod egal a fiecărei persoane. 4.În concluzie, avocatul autorului excepției susține că dispozițiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 sunt constituționale numai în măsura în care se referă și la persoane care nu au fost private de libertate și nu exclud răspunderea procurorului pentru erorile existente în actul de inculpare care, în urma cercetării judecătorești, a fost apreciat nefondat prin hotărârea de achitare definitivă. … 5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât critica formulată în cauză vizează legiferarea unui nou caz de eroare judiciară, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale. În subsidiar, apreciază că excepția este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv deciziile nr. 263 din 23 aprilie 2015 și nr. 374 din 28 mai 2019. Cu privire la dispozițiile art. 538-542 din Codul de procedură penală, arată că hotărârea prin care se dispune achitarea inculpatului nu echivalează cu constatarea unei erori judiciare care să atragă posibilitatea obținerii de despăgubiri. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 27 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.910/63/2017, Curtea de Apel Craiova – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu dispozițiile art. 538-542 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Constantin Daniel Drulă, în calitate de apelant în cauza care are ca obiect tragerea la răspundere a statului român pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată, relativ la noțiunea de „erori judiciare“, că aceasta include atât „erorile judecătorului“, cât și „erorile procurorului“. Concluzia rezultă din modul de redactare a textului art. 96 din Legea nr. 303/2004, în ansamblu, și, în special, din cuprinsul alin. (2), (4), (5) și (7) ce se referă la „răspunderea judecătorului“ și la „răspunderea procurorului pentru erorile judiciare“. Dacă „eroarea judecătorului“ înseamnă pronunțarea unei hotărâri de condamnare în mod greșit, „eroarea procurorului“ nu poate să însemne decât trimiterea în judecată în mod greșit. Mai departe, dacă materializarea „erorii judecătorului“ înseamnă anularea/ desființarea hotărârii de condamnare, materializarea „erorii procurorului“ înseamnă hotărârea de achitare. Or, normele criticate nu trec testul constituționalității, întrucât creează o discriminare, pe de o parte, în privința subiectului activ al acțiunii în despăgubiri (care, în baza dispozițiilor criticate, poate fi numai persoana condamnată), iar, pe de altă parte, și în privința subiectului pasiv-secundar (care se identifică, în baza dispozițiilor criticate, numai cu persoana judecătorului care condamnă greșit, iar nu și cu persoana procurorului care trimite în judecată greșit), deși statul se poate îndrepta atât împotriva judecătorului, cât și împotriva procurorului. Cu alte cuvinte, „eroarea procurorului“, deși este sancționată de lege, nu poate face obiectul unei răspunderi a statului într-o acțiune cum este cea care stă la originea excepției de neconstituționalitate, dacă cel care a greșit judiciar nu este judecător și dacă obiectul erorii nu este o hotărâre de condamnare. Persoana vătămată nu poate cere despăgubiri nici printr-o acțiune directă împotriva procurorului. … 8.Autorul excepției susține că „erorile judiciare nu trebuie tratate ca niște chestiuni abstracte, pentru că aceste erori vizează viețile oamenilor care pentru o perioadă de timp au luat un alt drum decât cel normal“, astfel că „legiuitorul trebuie să aibă în vedere posibilitatea ca cetățeanul onest, declarat nevinovat, să își poată recupera prejudiciile suferite în urma unor soluții de achitare“. Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 538 și 539 din Codul de procedură penală, poate beneficia de instituția reparării prejudiciului produs în urma unei erori judiciare doar un inculpat care a fost condamnat definitiv și achitat în urma rejudecării cauzei sau care în cursul procesului penal a fost privat nelegal de libertate, apreciază că normele procedurale sunt neconstituționale, întrucât limitează la situațiile prevăzute și nu se referă și la despăgubirile care se cuvin victimelor în cazul erorilor judiciare produse în cadrul urmăririi penale, respectiv după trimiterea în judecată pe nedrept, ca o componentă a procesului penal. Dispozițiile criticate contravin și art. 52 alin. (3) din Constituție, sintagma „în condițiile legii“ folosită de norma constituțională referindu-se la întinderea răspunderii patrimoniale a statului și nicidecum la înlăturarea răspunderii acestuia în ipoteza unor cazuri ce constituie erori judiciare. Deși este vorba de aceeași calitate în ambele situații, legiuitorul dă posibilitatea reparării prejudiciului suferit doar pentru un anumit tip de inculpat, și anume cel care nu a fost achitat de o instanță decât după ce a fost inițial condamnat și cel față de care s-a luat în faza de urmărire penală sau în cea de judecată o măsură privativă/restrictivă de libertate. De aici, concluzia că nu orice tip de inculpat are posibilitatea reparării prejudiciului suferit în cazul unei erori judiciare, existând practic o discriminare între inculpați. Or, este evident ca răspunderea statului trebuie antrenată câtă vreme imaginea publică a apelantului-reclamant a fost compromisă ca urmare a faptelor ce au fost greșit reținute în sarcina sa. Autorul excepției nu poartă niciun fel de vină pentru faptul că s-a dispus în mod eronat trimiterea sa în judecată, astfel că nu poate fi pus în imposibilitatea de a-și recupera sumele de bani cheltuite în scopul apărării sale, care a condus la soluția de achitare. … 9.Întreaga jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului consacră necesitatea protecției cetățeanului în raport cu erorile sau abuzurile statului, înțeles ca un ansamblu articulat de autorități în care este prezentă justiția, astfel că orice vătămare produsă prin funcționarea defectuoasă a acesteia trebuie însoțită în mod necesar de măsuri reparatorii adecvate, atât sub aspectul daunelor materiale, cât și al celor morale. Or, în condițiile în care acțiunea de recuperare a prejudiciilor suferite a fost întemeiată și pe dispoziții din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, mai exact art. 6 și 8, autorul excepției apreciază că dispozițiile criticate încalcă în mod evident prevederile Convenției. … 10.În concluzie, pentru toate aceste argumente, autorul susține admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 și ale art. 538-542 din Codul de procedură penală, care, consideră acesta, încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1) și (2) și în art. 52 alin. (3).  … 11.Curtea de Apel Craiova – Secția I civilă constată că persoana care se consideră vătămată prin actele procurorului nu poate formula o acțiune împotriva statului pentru a solicita repararea prejudiciilor cauzate prin actul de inculpare – rechizitoriul – întrucât cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în cadrul proceselor penale sunt cele stabilite de Codul de procedură penală, fiind excluse alte ipoteze în afara celor care privesc anularea sau desființarea hotărârii de condamnare sau cazul privării nelegale de libertate, măsură asupra căreia, în final, se pronunță tot judecătorul. Prin urmare, deși art. 96 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 consacră răspunderea statului, explicitarea cazurilor și a condițiilor în care persoana vătămată poate cere repararea prejudiciului suferit în cursul unui proces penal, exclude practic ipoteza dedusă judecății, dar și cazurile în care procurorul răspunde pentru erorile comise în propria sa activitate, potrivit competențelor atribuite prin lege. Așa fiind, instanța apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale numai în măsura în care nu exclud răspunderea procurorului pentru erorile cuprinse în actul de inculpare care, în urma cercetării judecătorești, a fost apreciat nefondat prin hotărârea de achitare definitivă. … 12.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile art. 538-542 din Codul de procedură penală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile criticate au următorul conținut:– Art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004: „Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedură penală.“; … – Art. 538-542 din Codul de procedură penală sunt cuprinse în capitolul VI – Procedura reparării pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare judiciară sau în caz de privare nelegală de libertate ori în alte cazuri din titlul IV – Proceduri speciale din Partea specială a Codului de procedură penală. Dispozițiile procedurale au ca obiect Dreptul la repararea pagubei în caz de eroare judiciară, Dreptul la repararea pagubei în cazul privării nelegale de libertate, Felul și întinderea reparației, Acțiunea pentru repararea pagubei, respectiv Acțiunea în regres.  …  … 16.Dispozițiile criticate din Legea nr. 303/2004 au fost modificate prin art. I pct. 151 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, însă având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale în forma anterioară modificării operate prin Legea nr. 242/2018. … 17.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la principiul egalității în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) și (2) referitor la accesul liber la justiție și ale art. 52 alin. (3) privind răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. … 18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că pretinsa neconstituționalitate vizează faptul că prevederile art. 96 din Legea nr. 303/2004 și cele procedural penale referitoare la repararea pagubei în caz de eroare judiciară, cu care se coroborează, se referă numai la erori judiciare concretizate în condamnarea urmată de achitare după rejudecare, ceea ce echivalează cu imposibilitatea tragerii la răspundere a procurorului pentru întocmirea greșită a actului de inculpare și de trimitere în judecată. … 19.Curtea constată că prevederile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare celor formulate în prezenta cauză, instanța constatând constituționalitatea lor. În acest sens este Decizia nr. 263 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 11 iunie 2015. Analizând susținerile autorului excepției, Curtea a constatat că „din perspectiva reparării prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, legiuitorul a distins după cum acestea sunt o consecință a existenței erorii în procese penale sau în alte procese; în ce privește eroarea judiciară din procesele penale, dispozițiile legale criticate – art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 – au făcut trimitere la dispozițiile din Codul de procedură penală, iar în ce privește eroarea judiciară ce a izvorât din alte procese; aceleași norme – art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 – au instituit dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciului după ce în prealabil a fost pronunțată o hotărâre definitivă (penală sau disciplinară) împotriva judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecării procesului cu condiția ca aceasta să fi fost de natură să determine eroarea. Este firesc să fie așa, deoarece numai în procesele penale eroarea judiciară reprezintă o evidență în măsura în care, după condamnarea definitivă prin hotărâre, s-a pronunțat o nouă hotărâre definitivă de achitare“. … 20.În cazul de față, ca, de altfel, și în cazul soluționat prin Decizia nr. 263 din 23 aprilie 2015, nemulțumirea autorului excepției izvorăște dintr-o cauză în care un procuror a emis un rechizitoriu care nu s-a fundamentat pe fapte care să întrunească elementele constitutive ale vreunor infracțiuni. Pentru a fi pusă în discuție o eventuală reparare de prejudicii, ar trebui să existe o eroare judiciară în materie penală. Or, eroarea judiciară constă, potrivit dispozițiilor art. 536 din Codul de procedură penală, într-o condamnare definitivă și pentru care, în urma rejudecării, s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare. Prin urmare, nu poate fi pus semnul egalității între un rechizitoriu care doar dispune trimiterea în judecată și o hotărâre definitivă de condamnare, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (11) din Constituție, „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată“, prezumție care nu poate fi înlăturată de existența unui act de trimitere în judecată, care, de altfel, poate fi supus cenzurii, partea interesată având posibilitatea „de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă“ (a se vedea Decizia nr. 412 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 3 iunie 2011). … 21.Cu toate acestea, Curtea a constatat că „poate exista o eroare judiciară, dar nu fundamentată pe tipul de eroare din procesele penale, ci pe tipul de eroare ce izvorăște din alte procese. Astfel, în măsura în care un procuror își exercită atribuțiile specifice cu rea-credință sau gravă neglijență, acesta poate fi răspunzător disciplinar în condițiile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004“, putând fi sesizată Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât, potrivit art. 99^1 din aceeași lege, „există rea-credință atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane“ și „există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual“. Prin urmare, în acord cu dispozițiile art. 134 alin. (2) din Constituție, competența de a se pronunța în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor și de a identifica în concret existența unei erori judiciare în alte cauze decât cele penale revine în exclusivitate Consiliului Superior al Magistraturii, care, în astfel de situații, îndeplinește rol de instanță de judecată, Curții Constituționale nefiindu-i atribuită o astfel de posibilitate. Totodată, Curtea a reținut că „în măsura în care, în exercitarea atribuțiilor specifice, un magistrat săvârșește o infracțiune, atunci hotărârea penală de condamnare a acestuia poate constitui temei al acțiunii directe împotriva statului pentru prejudiciile cauzate unei persoane prin acea faptă dacă s-a stabilit că fapta comisă a fost de natură să determine o eroare judiciară. Prin urmare, și acest tip de fapte generatoare de prejudicii poate intra sub incidența erorii judiciare, fiind vorba așadar de răspunderea statului în condițiile instituite de art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, iar identificarea erorii judiciare în astfel de situații reprezintă atributul exclusiv al instanțelor de drept comun, ținând de specificitatea fiecărui caz în parte“. … 22.În concluzie, Curtea a respins, ca neîntemeiată, critica referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, „deoarece, pe de o parte, situația juridică a cetățenilor care au fost vătămați printr-o eroare judiciară nu este identică cu cea a celor care au fost vătămați de conduita magistraților în alte cazuri decât cele la care se referă art. 96 din Legea nr. 303/2004 și, pe de altă parte, spre deosebire de faptele ilicite cauzatoare de prejudicii săvârșite de alți cetățeni (de exemplu, răspunderea medicului pentru culpa medicală) care pot fi chemați direct în judecată, pentru magistrați, Constituția, și nu legea, consacrând principiul răspunderii directe a statului, a instituit cu titlu de excepție răspunderea subsidiară a acestora“. … 23.Curtea a mai reținut că, potrivit art. 132 din Constituție, procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiilor legalității, imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției, sens în care toate actele întocmite de aceștia, în funcție de faza procesuală în care au fost emise, sunt supuse cenzurii procurorului ierarhic superior ori instanțelor judecătorești stabilite de lege care, în acord cu art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, alături de Înalta Curte de Casație și Justiție, înfăptuiesc justiția. … 24.În aceeași Decizie nr. 263 din 23 aprilie 2015, Curtea a făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea noțiunii de eroare judiciară consacrată de art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenție, care „relevă faptul că aceasta este, ca regulă generală, asociată materiei penale și decurge din ideea de eroare de fapt săvârșită de instanța care, fiind chemată să se pronunțe asupra temeiului unei acuzații penale, pronunță condamnarea unei persoane nevinovate. Referindu-se la noțiunea de «eroare judiciară», instanța europeană a statuat că simpla considerare a faptului că investigația în cazul reclamantului era «incompletă și părtinitoare» nu poate prin ea însăși, în absența erorilor judiciare sau a unor încălcări serioase a procedurilor judecătorești, a unor abuzuri de putere ori a unor erori evidente în aplicarea dreptului material sau a oricărui alt motiv important ce rezultă din interesul justiției, să indice prezența unei erori judiciare în procedura anterioară. De aceea, s-a statuat că ceea ce prevalează cu privire la eroarea judiciară comisă de către instanțele inferioare, adică greșelile din administrarea justiției, constă în imposibilitatea neutralizării sau corectării sale în alt fel (a se vedea Hotărârea din 21 iunie 2011, pronunțată în Cauza Giuran împotriva României, paragrafele 32, 40)“. Mai mult, Curtea a invocat și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care, referindu-se la principiul răspunderii statului cu privire la încălcarea normelor Uniunii Europene prin hotărâri judecătorești, a statuat că persoanele particulare trebuie să aibă posibilitatea de a obține în fața unei instanțe naționale repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor lor în urma unei hotărâri, cu condiția ca aceasta să fie pronunțată în fața unei instanțe de ultim grad de jurisdicție, iar încălcarea să fie suficient de gravă. Această din urmă condiție se apreciază în funcție de nivelul de claritate și precizie al normei, de caracterul intenționat al încălcării și de împrejurarea că eroarea nu poate fi scuzabilă (a se vedea Hotărârea din 30 septembrie 2003, Cauza C-224/01 – Kobler împotriva Austriei, paragrafele 36, 51, 53 și 55). Or, Curtea Constituțională a observat că în condițiile în care întocmirea nelegală a unui rechizitoriu putea fi neutralizată de către instanțele de judecată competente să se pronunțe asupra dezlegării pricinii, fapt care, de altfel, s-a întâmplat, „nu poate fi pusă în discuție existența unei hotărâri judecătorești vătămătoare“. … 25.Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, Curtea urmând să respingă excepția ca neîntemeiată. … 26.Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Daniel Drulă în Dosarul nr. 2.910/63/2017 al Curții de Apel Craiova – Secția I civilă și constată că prevederile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu dispozițiile art. 538-542 din Codul de procedură penală, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Craiova – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește