DECIZIA nr. 281 din 28 mai 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1059 din 22 octombrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 71
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 71
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 776 28/11/2017
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 854 14/12/2017
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 854 14/12/2017
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 776 28/11/2017
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 545 13/07/2017
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 35
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 36
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 37
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 38
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 39
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 40
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 693 28/10/2021
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 71
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 438 21/06/2016
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 226 07/03/2006
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 98 07/03/2017
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 558 16/10/2014
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 625 26/10/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 625 26/10/2016
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 169 24/03/2016
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Răzvan Laurențiu Constantinescu în Dosarul nr. 1.081/46/2020 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 456D/2021.2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 776 din 28 noiembrie 2017 și susține că dispozițiile criticate respectă dreptul la un proces echitabil. Acest drept constituțional nu presupune dreptul părților de a-și alege instanța care urmează să judece cauza, ci legiuitorul stabilește, potrivit competenței sale constituționale, instanțele care judecă anumite cauze.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 26 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.081/46/2020, Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Răzvan Laurențiu Constantinescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de strămutare.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia expune situația de fapt din fața instanței judecătorești, realizând și un istoric legislativ al dispozițiilor de lege criticate. Citează din expunerea de motive ce a însoțit noua reglementare procesual penală, apreciind că legiuitorul nu a arătat care este necesitatea regândirii instituției strămutării, fapt ce antrenează încălcarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5). În ceea ce privește încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16, apreciază că textul criticat creează o diferențiere nejustificată între persoanele care sunt judecate în primă instanță de curțile de apel și cele judecate în primă instanță de tribunale și judecătorii. Se creează o veritabilă discriminare și se conferă privilegii nejustificate unor anumite categorii de cetățeni. În continuare, face referire la Decizia nr. 854 din 14 decembrie 2017, apreciind că nu este justificat punctul de vedere al Guvernului reținut în această decizie. Susține că cetățenii acestei țări au dreptul de a fi judecați de Înalta Curte de Casație și Justiție.6.Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie arată că textul criticat respectă drepturile garantate prin Legea fundamentală. Competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa cererile de strămutare este atrasă în anumite situații, expres prevăzute de lege, conform art. 40 alin. (4) din Codul de procedură penală, iar cererile prin care se cere strămutarea cauzei de la un tribunal sau de la o judecătorie se soluționează de curtea de apel. Criteriile prevăzute de legiuitor sunt obiective și se aplică tuturor persoanelor care au calitatea de părți într-o anumită cauză, în raport cu prevederile art. 35-40 din Codul de procedură penală, astfel încât dispozițiile criticate nu sunt de natură să creeze vreo discriminare. Modificarea dispozițiilor procedurale în privința competenței de soluționare a cererii de strămutare, prin noul Cod de procedură penală, a fost temeinic justificată, iar dreptul pe care îl invocă petentul – de a fi judecat, fie și numai în cazul unei cereri de strămutare, de către Înalta Curte de Casație și Justiție – nu este înscris nici în Constituție și nici în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dreptul la un proces echitabil, așa cum este consacrat de art. 6 din Convenție și de art. 21 din Constituție, nu presupune dreptul părții de a-și alege o instanță căreia să i se adreseze prin cererea pe care o formulează, reglementarea competenței de soluționare a anumitor cereri fiind atributul exclusiv al legiuitorului, cu stabilirea unor criterii obiective în aplicarea normelor de competență, astfel cum legea procesual penală română le conține. Invocă jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 545 din 13 iulie 2017, Decizia nr. 776 din 28 noiembrie 2017 și Decizia nr. 854 din 14 decembrie 2017.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 71 teza întâi din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea judecării unei cauze de la o instanță militară competentă la o altă instanță militară de același grad se dispune de curtea militară de apel, prevederile prezentei secțiuni privind strămutarea judecării cauzei de către curtea de apel competentă fiind aplicabile.“11.Autorul excepției susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la cerințele de calitate a legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (3) cu privire la accesul liber la justiție. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică normele procesual penale ale art. 71 din perspectiva imposibilității strămutării unei cauze de la un tribunal sau de la o judecătorie aflată în circumscripția unei curți de apel la o instanță de același grad aflată în circumscripția unei alte curți de apel. Motive de neconstituționalitate similare au fost analizate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 776 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 ianuarie 2018, Decizia nr. 854 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 17 aprilie 2018, și Decizia nr. 693 din 28 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 21 ianuarie 2022, prin care excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca neîntemeiată.13.În motivarea soluției sale, Curtea a reținut, în ceea ce privește procedura strămutării, că aceasta nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, cu scopul asigurării condițiilor unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient (în acest sens a se vedea Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 31 martie 2006). De asemenea, Curtea a reținut că strămutarea este acea „deplasare a competenței“, care constă în trecerea, pentru temeiuri serioase, a unei cauze de la o instanță care avea competența obișnuită la o altă instanță, de același fel (civilă sau militară) și de același grad, în a cărei competență teritorială nu intră acea cauză. Deci, prin strămutare rămân nealterate competența materială, funcțională și cea după calitatea persoanei, aceasta având efecte numai asupra competenței teritoriale (a se vedea Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016, paragraful 15).14.Strămutarea se definește ca fiind acea instituție procesuală prin care o instanță competentă potrivit regulilor generale de competență va fi desesizată de judecarea unei cauze în favoarea unei alte instanțe de același grad, pentru motive care pun la îndoială imparțialitatea ei (Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, paragraful 16). Totodată, Curtea a reținut că strămutarea reprezintă un remediu excepțional pentru situații în care deplina imparțialitate – îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparența de imparțialitate în ochii unui observator obiectiv și rezonabil, iar nu insinuant și tendențios – a instanței, în întregul său, nu poate fi asigurată (Decizia nr. 98 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 25 mai 2017, paragraful 15).15.Astfel, din cele reținute în jurisprudența sa, Curtea a constatat că strămutarea reprezintă unul dintre mijloacele procesuale care contribuie la asigurarea caracterului efectiv al imparțialității judecătorilor, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil. De altfel, Curtea a reținut că un element esențial al dreptului la un proces echitabil îl constituie independența și imparțialitatea instanței, aceasta din urmă definindu-se, de regulă, prin lipsa oricărei prejudecăți sau atitudini părtinitoare (Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017, paragraful 18).16.În acest context, Curtea a observat, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că imparțialitatea magistratului poate fi apreciată într-un sens dublu: din perspectiva unui demers subiectiv – imparțialitatea subiectivă – și din perspectiva unui demers obiectiv – imparțialitatea obiectivă. În acest sens, instanța de contencios constituțional a reținut că demersul subiectiv tinde să determine convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate subiectivă, iar demersul obiectiv are scopul de a determina dacă există garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate obiectivă (Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, precitată, paragraful 19, și Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, precitată, paragraful 19).17.Cu privire la imparțialitatea obiectivă, Curtea, analizând dispozițiile procesual civile referitoare la temeiurile strămutării, a constatat că în unele cazuri există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței. Astfel, Curtea a constatat că strămutarea la altă instanță judecătorească din circumscripția aceleiași curți de apel nu este în toate cauzele suficientă pentru a înlătura motivele de bănuială legitimă care au stat la baza măsurii strămutării, ceea ce înseamnă că ele vor exista la orice instanță judecătorească din circumscripția aceleiași curți de apel (Decizia nr. 169 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 9 mai 2016, paragraful 23, și Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, precitată, paragraful 21). Cu acele prilejuri, Curtea a identificat drept element pe care se fundamentează bănuiala legitimă și care trebuie să determine în toate cazurile strămutarea o anumită calitate a părților din proces. Astfel, Curtea a admis excepțiile de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile criticate din Codul de procedură civilă sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți și la calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului. Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că bănuiala legitimă fundamentată pe anumite elemente va afecta, întotdeauna, imparțialitatea obiectivă a tuturor instanțelor judecătorești din circumscripția unei curți de apel. Astfel, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că, per se, calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți și calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului reprezintă elemente ce afectează imparțialitatea obiectivă a tuturor instanțelor aflate în circumscripția acelei curți de apel.18.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Răzvan Laurențiu Constantinescu în Dosarul nr. 1.081/46/2020 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 71 teza întâi din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x