DECIZIA nr. 280 din 9 mai 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Tribunalul Caraș-Severin – Secția penală, din oficiu, în Dosarul nr. 1.966/273/2017/a2 al acestei instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.164D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât critica formulată în susținerea acesteia se referă la modul de reglementare al textului; mai exact, nu sunt formulate veritabile critici de neconstituționalitate, ci este invocată existența unui vid legislativ. … 4.În subsidiar, se solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, fiind invocată, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 698 din 7 noiembrie 2017. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 23 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.966/273/2017/a2, Tribunalul Caraș-Severin – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Tribunalul Caraș-Severin – Secția penală, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației promovate de reprezentantul Ministerului Public și de părțile civile împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă o cerere de instituire a măsurilor asigurătorii. … 6.În susținerea excepției de neconstituționalitate se face trimitere la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 354 din 22 mai 2018, paragrafele 38 și 43, și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 24 din 20 ianuarie 2016, paragrafele 20 și 22, și se susține că dispozițiile art. 250^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, în actuala redactare, sunt neconstituționale în măsura în care nu permit procurorului și părții civile să conteste încheierea de respingere a cererii de instituire a măsurilor asigurătorii dispuse de judecătorul de cameră preliminară sau de judecătorul fondului, în primă instanță. Se susține că soluția juridică criticată nu asigură un control de legalitate sau de temeinicie a unei astfel de încheieri, garanții care sunt asigurate în cazul admiterii cererii de dispunere a măsurilor asigurătorii. Se arată, totodată, că textul criticat încalcă principiul egalității armelor, creând o situație procesuală privilegiată pentru inculpat și pentru partea responsabilă civilmente, și că acesta determină ineficiența rolului Ministerului Public, precum și încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil ale părții civile. Se susține, de asemenea, că, în aceste condiții, drepturile părții civile prevăzute la art. 249 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt lipsite de eficiență, partea civilă fiind lipsită de protecție împotriva arbitrarului și a eventualelor erori judiciare. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, făcând trimitere la soluția și la considerentele Deciziei nr. 698 din 7 noiembrie 2017. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul și nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 250^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: „Împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanța de judecată sau de instanța de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune, după caz, la judecătorul de cameră preliminară, instanța de judecată sau instanța de apel care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, după caz, judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, respectiv instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.“ … 12.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 12 aprilie 2016, invocată în susținerea prezentei excepții de neconstituționalitate, a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală, care nu permite și contestarea măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată este neconstituțională. … 14.Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că excluderea de la controlul judecătoresc imediat a încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată dispune cu privire la măsuri asigurătorii în procesul penal determină o încălcare a accesului liber la justiție, întrucât, pe de o parte, persoanele interesate sunt private de o garanție procedurală efectivă pentru apărarea dreptului lor de proprietate afectat prin instituirea acestor măsuri, iar, pe de altă parte, se aduce atingere substanței dreptului statuat prin dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală în ipoteza în care măsura asigurătorie a fost dispusă în apel (paragraful 21). Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că, în lipsa asigurării unui control judecătoresc eficient asupra măsurii de indisponibilizare a bunurilor în cursul unui proces penal, statul nu își îndeplinește obligația constituțională de a garanta proprietatea privată persoanei fizice/juridice. S-a arătat, totodată, că obligația de garantare se referă atât la îndatorirea statului de a se abține de la orice afectare a dreptului de proprietate privată, cât și la reglementarea din punct de vedere normativ a unor măsuri pozitive apte să asigure liniștita posesie, folosință și dispoziție asupra bunurilor. Or, crearea unui cadru normativ care fragilizează garanțiile pe care statul trebuie să le stabilească în privința atributelor dreptului de proprietate privată duce la nesocotirea obligației sale asumate prin textul Constituției și, implicit, la încălcarea dreptului de proprietate privată. De asemenea, Curtea a reținut că vulnerabilizarea proprietății private a persoanei are drept efect crearea unui regim de insecuritate juridică a acesteia, dreptul său de proprietate devenind iluzoriu (paragraful 30). … 15.În urma pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 24 din 20 ianuarie 2016, prin prevederile art. II pct. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, au fost introduse în cuprinsul Codului de procedură penală dispozițiile art. 250^1. … 16.Prin intervenția legislativă mai sus menționată, legiuitorul a reglementat contestarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul judecății, prevăzând prin art. 250^1 alin. (1) din Codul de procedură penală dreptul inculpatului, al procurorului sau al oricărei alte persoane interesate de a formula contestație împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanța de judecată sau de instanța de apel. … 17.Ipoteza invocată în susținerea prezentei excepții este însă una diferită de cea avută în vedere de instanța de contencios constituțional cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 24 din 20 ianuarie 2016, întrucât se referă la respingerea de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată a cererii de dispunere a măsurilor asigurătorii formulată de procuror sau de partea civilă, potrivit art. 249 alin. (1) și, respectiv, alin. (6) din Codul de procedură penală. … 18.În această ipoteză, a nedispunerii măsurilor asigurătorii, nu are loc nicio restrângere a dreptului de proprietate privată al niciunui participant la procesul penal, motiv pentru care soluția și considerentele Deciziei nr. 24 din 20 ianuarie 2016 nu sunt incidente. … 19.Mai mult, respingerea cererii de dispunere a măsurilor asigurătorii formulată de procuror sau de către partea civilă, conform art. 249 alin. (1) și, respectiv, alin. (6) din Codul de procedură penală, relevă convingerea judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată că bunurilor avute în vedere nu vor fi ascunse, distruse, înstrăinate sau sustrase de la urmărire. Altfel spus, din circumstanțele cauzei nu rezultă indicii care să determine judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată să aprecieze că există riscul ca bunurile în cauză să facă obiectul unei operațiuni de ascundere, de distrugere, de înstrăinare sau de sustragere. Per a contrario, respingerea de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată a cererii prin care se solicită dispunerea măsurilor asigurătorii, formulată de procuror sau de partea civilă, semnifică existența certă și stabilă a unor bunuri mobile și/sau imobile a căror valoare permite recuperarea pagubei de către partea civilă, executarea pedepsei amenzii și plata cheltuielilor judiciare. De altfel, motivele respingerii cererii prin care se solicită dispunerea măsurilor asigurătorii vor fi arătate de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată în cuprinsul încheierii pronunțate în acest sens. … 20.Pentru aceste considerente, Curtea reține că nu se impune, în vederea garantării dreptului de proprietate privată, reglementarea de către legiuitor a unei căi de atac împotriva încheierilor prin care sunt respinse cererile prin care se solicită luarea măsurilor asigurătorii promovate de procuror sau de partea civilă, similară contestației prevăzute la art. 250^1 din Codul de procedură penală. În acest sens, Curtea subliniază faptul că dispozițiile art. 250^1 anterior menționat constituie o garanție a dreptului de proprietate privată în condițiile restrângerii exercițiului acestui drept fundamental prin dispunerea unor măsuri asigurătorii. Or, în cazul nedispunerii unei măsuri asigurătorii și, în consecință, al inexistenței unei astfel de restrângeri, reglementarea unei căi de atac distincte împotriva încheierilor la care se face referire în susținerea prezentei excepții de neconstituționalitate nu este necesară, o eventuală prevedere a unei asemenea căi de atac în cuprinsul Codului de procedură penală constituind opțiunea legiuitorului. … 21.Pentru aceste considerente, neluarea măsurilor asigurătorii ca urmare a respingerii cererii promovate în acest sens de către procuror sau de către partea civilă nu implică încălcarea dreptului de proprietate privată și nu discriminează partea civilă în raport cu suspectul, cu inculpatul sau cu partea responsabilă civilmente, întrucât participanții la procesul penal anterior menționați se află în situații diferite sub aspectul restrângerii dreptului lor de proprietate privată cu prilejul nedispunerii și, respectiv, al dispunerii măsurilor asigurătorii, potrivit celor mai sus arătate. … 22.Pentru aceleași motive, nu poate fi reținută nici încălcarea, prin textul criticat, a principiului egalității armelor, ca standard al dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituție, prin lipsa reglementării unei căi de atac împotriva încheierilor prin care sunt respinse cererile de luare a măsurilor asigurătorii. … 23.Mai mult, nimic nu împiedică procurorul sau partea civilă ca, în cazul respingerii cererii prin care se solicită instituirea măsurilor asigurătorii, să formuleze noi cereri în acest sens, pentru alte temeiuri decât cele învederate prin cererile formulate anterior, temeiuri pe care judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată va trebui să le analizeze, iar, în cazul respingerii acestor cereri, să arate în cuprinsul încheierilor pe care le pronunță motivul respingerii lor. … 24.De asemenea, încheierile pronunțate de instanța de judecată cu prilejul respingerii cererilor formulate de procuror sau de partea civilă în scopul instituirii măsurilor asigurătorii pot fi atacate odată cu fondul, potrivit art. 408 alin. (2) din Codul de procedură penală, aspect ce constituie o altă garanție a drepturilor fundamentale invocate în prezenta cauză. … 25.Pentru aceste motive, Curtea nu poate reține încălcarea accesului liber la justiție al procurorului sau al părții civile și nici încălcarea dreptului la apărare al părții civile, ca urmare a nereglementării unei căi de atac împotriva încheierilor prin care este respinsă cererea de dispunere a măsurilor asigurătorii formulată de către aceștia. … 26.Totodată, nereglementarea căii de atac la care se face referire în susținerea excepției de neconstituționalitate nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 129, în privința cărora Curtea Constituțională a reținut, în repetate rânduri, în jurisprudența sa, că exercitarea căilor de atac poate și trebuie să fie făcută doar în condițiile legii. Prin aceeași jurisprudență, Curtea a statuat că accesul liber la justiție nu implică asigurarea accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și Decizia nr. 121 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011). … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tribunalul Caraș-Severin – Secția penală, din oficiu, în Dosarul nr. 1.966/273/2017/a2 și constată că dispozițiile art. 250^1 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Caraș-Severin – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 mai 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește