DECIZIA nr. 279 din 9 mai 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 214 alin. 5 din Codul penal din 1968, excepție ridicată de Ionuț Marius Marinescu în Dosarul nr. 47.691/3/2015 al Tribunalului București – Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 477D/2019. … 2.La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin domnul avocat Dan Lupașcu din cadrul Baroului București. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Dan Lupașcu, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, se arată că vechiul Cod de procedură penală avea o altă concepție asupra probelor, stabilind, la art. 214 alin. 5, că procesele-verbale întocmite de organele de constatare sunt mijloace de probă, dar că potrivit Codului de procedură penală în vigoare acestea sunt doar acte de sesizare. Însă, în practica organelor judiciare, prin coroborare cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, care fac vorbire despre actele de procedură îndeplinite sub imperiul vechiului Cod de procedură penală, se apreciază că sunt în continuare în vigoare prevederile art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968. Se arată că în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate este vorba despre un raport de constatare întocmit de Curtea de Conturi și că soluționarea cauzei este în etapa judecății în fond. … 4.Se apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate și că excepția este întemeiată. În acest ultim sens, se arată că dispozițiile legale criticate permiteau organelor de constatare să efectueze mai multe activități care erau de competența organelor de urmărire penală. Se susține că, în prezent, abilitarea altor organe ale statului de a identifica, de a administra și de a evalua probe încalcă atât principiul legalității, printr-o reglementare incertă și imprevizibilă, cât și principiul înfăptuirii justiției. În acest context, sunt invocate considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 633 din 12 octombrie 2018 referitoare la competența organului de constatare, competență care nu poate fi extinsă decât cu încălcarea scopului avut în vedere de către legiuitor. … 5.Se mai susține că aceeași soluție legislativă, ce permite clarificarea unor aspecte legale de către organele extrajudiciare, care pot deveni și părți în procesul penal, cum este cazul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, aduce o atingere gravă dreptului la un proces echitabil, în componenta acestuia referitoare la egalitatea armelor. … 6.În plus, garanțiile procesuale ale expertizelor legale și ale constatărilor tehnico-științifice lipsesc în cazul proceselor-verbale întocmite potrivit textelor criticate. … 7.În fine, se susține că soluția legislativă criticată lipsește persoana acuzată de posibilitatea de a interoga martorii acuzării, în accepțiunea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, martori care includ și specialiștii care au lămurit aspecte specifice ale cauzei, aspect ce contravine art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dreptului la apărare. … 8.Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 ca inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată prezenta excepție. Se susține că, de altfel, Curtea Constituțională nu poate compara în analiza de constituționalitate dispoziții legale din acte normative diferite. … 9.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968, se solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. Se susține, în acest sens, că soluția legislativă criticată nu contravine prevederilor constituționale și convenționale invocate de autorul excepției, câtă vreme procesele-verbale întocmite de organele de constatare conform texului criticat pot fi combătute prin orice mijloace de probă, inclusiv prin procese-verbale ale autorităților cu atribuții de control. Se arată că procesele-verbale au valoarea unor acte de sesizare a organelor de urmărire penală, dar că acestea devin mijloace de probă în temeiul art. 198 din Codul de procedură penală în vigoare. … 10.Se mai susține că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere unicității justiției și imparțialității judecătorilor, întrucât instanța este cea care apreciază asupra concludenței și utilității actelor și documentelor procedurale aduse în dosarul cauzei, analizând tot materialul probator în ansamblul său, în mod nemijlocit și contradictoriu. … 11.Nu în ultimul rând, judecata se desfășoară de către o instanță independentă și imparțială, ce poate să analizeze orice act care este emis de organele statului abilitate potrivit dispozițiilor legale în vigoare și regulamentelor de funcționare ale instanțelor judecătorești. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:12.Prin Încheierea din 4 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 47.691/3/2015, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 214 alin. 5 din Codul penal din 1968, excepție ridicată de Ionuț Marius Marinescu într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu sub forma participației improprii și a unor infracțiuni de spălare a banilor. … 13.În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că, prin Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, concepția legiuitorului asupra sistemului probațiunii s-a modificat fundamental, art. 97 alin. (2) lit. a)-e) din codul anterior menționat enumerând exemplificativ mijloacele de probă, pentru ca la alin. (2) lit. f) al aceluiași art. 97 să se prevadă că proba poate fi obținută în procesul penal prin „orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege“, fiind astfel implementat principiul libertății mijloacelor de probă. … 14.Cu toate acestea, arată autorul excepției, în legătură cu actele întocmite de către organele de constatare, legiuitorul a precizat, la art. 61 alin. (5) din Codul de procedură penală, doar că procesele-verbale încheiate de către aceste organe constituie acte de sesizare a organelor de urmărire penală, iar, la art. 198 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală, că acestea „nu au valoarea unor constatări de specialitate în procesul penal“. … 15.Se susține că, în ciuda opțiunii legiuitorului de a înlătura din categoria mijloacelor de probă procesele-verbale întocmite de către organele cu atribuții de constatare, proceselor-verbale întocmite sub imperiul legii procesual penale vechi continuă să li se atribuie, în practica judiciară, aceeași calitate de mijloace de probă, fiind invocată, în acest sens, norma tranzitorie prevăzută la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, conform căreia actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. … 16.Așa fiind, se susține că, prin simpla posibilitate recunoscută normativ ca organe ale statului, altele decât cele cu atribuții judiciare, să identifice probe, să le administreze ori să le evalueze, este încălcat sever principiul unei justiții înfăptuite în numele unei legi certe și previzibile, egale și imparțiale pentru toți cetățenii. Se face trimitere, în acest sens, la paragraful 467 din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 633 din 12 octombrie 2018, despre care se afirmă că sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. … 17.Totodată, se susține că aceeași îngăduință a legii, care permite clarificarea unor aspecte de specialitate ale unor cauze penale de către organe extrajudiciare, care, nu de puține ori, devin ulterior participanți în procesul penal (spre exemplu, Agenția Națională de Administrare Fiscală), reprezintă o gravă atingere adusă dreptului la un proces echitabil, în componenta sa privitoare la egalitatea armelor. Se menționează că, în materia probatoriului de specialitate, tocmai pentru garantarea egalității armelor în cadrul procesului penal, cu titlu de principiu, atunci când sunt necesare constatări, clarificări sau evaluarea unor fapte și împrejurări de fapt, care necesită cunoștințe de specialitate extrajuridică, organele de urmărire penală și instanțele de judecată pot dispune efectuarea unor expertize (regula), iar organelor de urmărire penală le este recunoscută facultatea de a dispune întocmirea unor constatări (excepția), în condițiile prevăzute de lege [respectiv la art. 172 alin. (9) din Codul de procedură penală]. Se arată, de asemenea, că, în privința mijloacelor de probă științifice, respectiv în cazul raportului de constatare și al raportului de expertiză, Codul de procedură penală reglementează, în mod clar, procedura de administrare a mijloacelor de probă și obiectul acestora, fiind, totodată, prevăzute expres dreptul părților procesului penal de a participa, în condiții de contradictorialitate, la întocmirea raportului de expertiză, precum și modalitățile legale de remediere a eventualelor neajunsuri sau neregularități în cazul raportului de constatare și al raportului de expertiză; în plus, dispozițiile Codului de procedură penală atribuie expertizei judiciare un caracter cvasicontradictoriu, subiecților procesuali principali fiindu-le recunoscut dreptul de a formula observații față de obiectivele expertizei, de a participa prin intermediul unui expert-parte sau de a oferi lămuriri expertului, iar acest mijloc de probă este întocmit de către un expert independent și neutru. … 18.Se susține că toate aceste mecanisme sunt inerente dreptului la un proces echitabil, care trebuie să se desfășoare cu respectarea principiului egalității armelor, potrivit căruia, în special, persoanelor acuzate le este garantată posibilitatea de a le fi soluționată cauza potrivit unei proceduri nemijlocite și contradictorii. Se arată că, pe cale de excepție, în cazul rapoartelor de constatare, dispozițiile Codului de procedură penală prevăd o limitare a cvasi contradictorialității specifice raportului de expertiză, părțile neavând posibilitatea de a participa la întocmirea acestui mijloc de probă, personal sau prin expert-parte, de a da lămuriri specialiștilor ori de a formula observații față de obiectivele constatării, dar că acest mijloc de probă este întocmit de către un specialist care funcționează în cadrul organului de urmărire penală. Se arată că această îngrădire a drepturilor procesuale este justificată de urgența lămuririlor solicitate de către organele de urmărire penală sau de pericolul dispariției unor mijloace de probă ori de schimbare a unor situații de fapt; însă legea procesuală prevede, în mod expres, posibilitatea contestării acestui mijloc de probă și, ca remediu aferent, posibilitatea efectuării unei expertize. … 19.Se observă că, spre deosebire de actuala reglementare, reglementarea procesului-verbal prin dispozițiile art. 214 din Codul de procedură penală din 1968 nu asigură garanții precum cele anterior menționate sau mecanisme-remediu, aspecte ce contravin principiilor și regulilor de bază ale procesului penal izvorâte din prevederile Legii fundamentale și ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 20.Pentru aceste motive, se susține că nu este admisă, în desfășurarea procesului penal, nicio excepție de la regulile fundamentale ce rezultă din principiile prevăzute în cuprinsul titlului I al Părții generale a Codului de procedură penală, orice încălcare a acestor norme contravenind nu doar intereselor participanților la procesul penal, ci și ordinii publice, în această manieră de reglementare a procesului penal prioritară fiind garantarea drepturilor părților și ale participanților la procesul penal. … 21.Sunt invocate dispozițiile art. 6 din convenție, ale art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 8 din Codul de procedură penală și se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Hotărârile din 6 mai 1985, 30 octombrie 1991, 22 februarie 1996, 16 noiembrie 2006 și 5 iulie 2007, pronunțate în cauzele Bönisch împotriva Austriei, paragrafele 22-23, Borgers împotriva Belgiei, paragraful 24, Bulut împotriva Austriei, paragraful 47, Klimentyev împotriva Rusiei, paragraful 95, și Sara Lind Eggertsdóttir împotriva Islandei, paragrafele 51-54. … 22.Se arată, totodată, că simpla recunoaștere a dreptului unor funcționari publici cu atribuții de control de a administra unilateral probe esențiale ale cauzei penale, chiar anterior demarării procesului penal, încalcă dreptul la apărare al inculpaților de o manieră ireconciliabilă cu exigențele dreptului la un proces echitabil, creându-se o inegalitate de tratament între părțile procesului penal, acestora din urmă nefiindu-le oferită posibilitatea efectivă, ci doar formală, de a-și susține cauza în condiții și cu instrumente similare, ceea ce generează, practic, un risc de abuz de putere și inegalitate procesuală. Se arată că astfel de încălcări sunt sancționate constant de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Se susține că întrucât a priori persoana acuzată de comiterea unei infracțiuni, ca subiect procesual pasiv al acțiunii publice și al celei private, este dezavantajată ca poziție procesuală și mijloace avute la dispoziție în raport cu organele statului implicate în procedura penală, legea trebuie să o compenseze pe aceasta cu o serie de avantaje procesuale, respectiv favoruri acordate apărării (favor defensionis), pentru a o ridica la același nivel cu acuzarea, cerință care nu este asigurată prin valorificarea ca mijloace de probă a proceselor-verbale întocmite potrivit art. 214 din Codul de procedură penală din 1968. … 23.Cu toate acestea, se arată că procesele-verbale întocmite conform art. 214 din Codul de procedură penală din 1968 continuă să își producă efectele consacrate prin această normă, această categorie de „înscrisuri“ continuând să reprezinte, în practica judiciară, un suport esențial al formulării de învinuiri și al clarificării aspectelor de specialitate extrajuridică ale cauzei penale, ca urmare a incidenței prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013. … 24.În acest context, se precizează că procesele-verbale întocmite potrivit art. 214 din Codul de procedură penală din 1968 nu sunt acte de procedură, întrucât actele de procedură sunt definite drept „mijloace prin intermediul cărora se aduc la îndeplinire sarcinile ce decurg din actele și măsurile procesuale“, în timp ce procesele-verbale sunt mijloace de probă caracterizate ca fiind „instrumente scriptice în care sunt consemnate datele și elementele de fapt constatate de organul care le-a întocmit“; în consecință, procesele-verbale nu au valoare de acte de procedură decât în măsura în care sunt întocmite de către organele judiciare penale. Or, procesele-verbale constituie doar mijloace de probă scripturale, întrucât competența de a efectua acte de procedură revine exclusiv organelor judiciare penale și subiecților procesuali, printre care nu se numără organele cu atribuții de constatare. … 25.Se susține că, având în vedere limitele funcției probatorii a proceselor-verbale, este de netăgăduit că procesele-verbale întocmite de către organele de constatare, în temeiul art. 214 din Codul de procedură penală din 1968, nu își păstrează valabilitatea, conform normei tranzitorii prevăzute la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, spre deosebire de actele de procedură întocmite de către organele judiciare potrivit dispozițiilor din Codul de procedură penală din 1968, primele neavând în procesul penal o valoare mai mare decât orice alte procese-verbale întocmite conform noii legislații procesual penale, fiind, așadar, doar acte de sesizare a organelor de urmărire penală. … 26.Tribunalul București – Secția I penală, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la fondul excepției de neconstituționalitate. … 27.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 28.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:29.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 30.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 214 alin. 5 din Codul penal din 1968. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, însă, că autorul critică în realitate dispozițiile art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968 coroborate cu cele ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, care au următorul conținut:– Art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968: „Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă.“; … – Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013: „Actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.“ …  … 31.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 124 alin. (1) și (2) referitoare la înfăptuirea justiției, precum și dispozițiilor art. 6 paragrafele 1 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. … 32.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că noțiunea de „act de procedură“ nu este definită prin normele procesual penale în vigoare, dar că, potrivit literaturii juridice de specialitate, sintagma „acte de procedură“ are semnificația de „modalități sau forme prin intermediul cărora se înfăptuiesc toate activitățile din cursul unui proces penal“, utilizate pentru începerea, desfășurarea și finalizarea procesului penal, acestea constituind aplicarea activă a procedurii penale. Altfel spus, activitățile procesuale ale organelor judiciare sunt realizate, în fiecare etapă a procesului penal, printr-o succesiune de acte, îndeplinite în termenele și în formele prevăzute de lege, denumite generic acte de procedură. Așadar actele de procedură sunt apanajul exclusiv al organelor judiciare, nefăcând parte din această categorie actele care pot fi folosite în procesul penal, conform legii procesual penale, dar care sunt emise de către alte organe decât cele judiciare. Actele de procedură se clasifică, potrivit distincțiilor prevăzute în cuprinsul Codului de procedură penală, în acte procesuale și acte procedurale. Actele procesuale sunt actele juridice prin care organele judiciare și părțile procesului penal își pot exercita drepturile și își pot îndeplini obligațiile procesuale, în vederea realizării scopului procesului penal; acestea, ca și măsurile procesuale, au în conținutul lor dispoziții procesuale. Actele procedurale sunt acte juridice prin care se aduc la îndeplinire actele și măsurile procesuale. … 33.Spre deosebire de acestea, procesele-verbale încheiate de către organele de constatare – care aveau valoarea de mijloc de probă, conform art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968 – constituie înscrisuri constatatoare a unor situații de fapt. Cu privire la acestea, prin Decizia nr. 383 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 17 iulie 2015, paragraful 20, Curtea a reținut că legea procesual penală delimitează conceptual noțiunile de probă, mijloc de probă și procedeu probatoriu și că, deși în limbajul juridic curent noțiunea de probă, în sens larg, include atât proba propriu-zisă, cât și mijlocul de probă, sub aspect tehnic procesual, cele două noțiuni au conținuturi și sensuri distincte. Astfel, Curtea a subliniat că probele sunt elemente de fapt, în timp ce mijloacele de probă sunt modalități legale folosite pentru dovedirea elementelor de fapt. A fost subliniată, de asemenea, diferența dintre mijloacele de probă și procedeele probatorii, noțiuni aflate într-o relație etiologică. Așadar, procesele-verbale încheiate de către organele de constatare reprezintă documente constatatoare ale situațiilor de fapt, motiv pentru care nu pot fi încadrate în sfera actelor de procedură. … 34.Prin urmare, folosirea ca mijloace de probă a proceselor-verbale încheiate de organele de constatare potrivit prevederilor din Codul de procedură penală din 1968 în procesele penale care se soluționează potrivit Codului de procedură penală în vigoare, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, reprezintă o problemă de interpretare și de aplicare a normei tranzitorii anterior menționate, aspect ce constituie atribuția instanțelor judecătorești, excedând competenței Curții Constituționale. În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“. … 35.Pentru aceste motive, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968 coroborate cu cele ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale este inadmisibilă. … 36.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968 coroborate cu cele ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Ionuț Marius Marinescu în Dosarul nr. 47.691/3/2015 al Tribunalului București – Secția I penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 mai 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește