DECIZIA nr. 279 din 4 mai 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Niculescu.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Tatiana Stroganov în Dosarul nr. 18.500/299/2013 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 494D/2016. ... 2.->La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. ... 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul legal criticat nu conține dispoziții discriminatorii și că acesta are în vedere celeritatea soluționării cauzelor. Se mai apreciază că accesul liber la justiție nu este un drept absolut și nu presupune accesul la toate mijloacele prin care se realizează justiția, legiuitorul fiind în drept să stabilească reguli procedurale specifice exercitării căilor ordinare și extraordinare de atac. ... 
CURTEA,->>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 2 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 18.500/299/2013, Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Tatiana Stroganov într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate în apel. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se apreciază, în esență, că prin efectul dispozițiilor legale criticate, se creează o discriminare, pe de o parte, între persoanele față de care a fost pronunțată o hotărâre judecătorească în judecata în primă instanță, fără să fi fost evocat fondul, și, care, ulterior, au beneficiat de o judecată în fond în calea de atac a apelului și, pe de altă parte, persoanele față de care au fost pronunțate atât în judecata în primă instanță, cât și în apel hotărâri judecătorești care au evocat fondul. Evocarea fondului în apel pentru prima dată nu este de natură să asigure o judecată echitabilă, care să conducă la cercetarea și aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunțarea unei soluții definitive. Imposibilitatea exercitării recursului în cazul antereferit ilustrează o încălcare a art. 16 alin. (1) și (2), art. 53 alin. (2) teza finală și art. 124 alin. (2) din Constituție. În susținerea excepției de neconstituționalitate este invocată și Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012. … 6.Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate vizează, în realitate, art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, fiind, în același timp, neîntemeiată. … 7.Se arată că, în realitate, critica de neconstituționalitate nu privește textul de lege criticat, ci art. 480 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care reglementează soluțiile pe care instanța de apel le poate pronunța. Chiar și în aceste condiții există un remediu consacrat de același text, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în cazul în care vreuna dintre părți a solicitat luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare. Mai mult, chiar dacă recursul ar fi admisibil în ipoteza învederată de autorul excepției, acesta tot nu ar asigura o a doua judecată a fondului, întrucât este rezervat exclusiv unor critici de legalitate expres enumerate de legiuitor. … 8.Se mai susține că lipsa unui al treilea grad de jurisdicție nu este contrară art. 21 și art. 24 din Constituție și, în consecință, art. 53 alin. (2) teza finală din Constituție nu este incident în cauză. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege, în virtutea acestui mandat constituțional, legiuitorul având competența de a adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații. Iar, potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Noul Cod de procedură civilă [art. 483 alin. (2) teza I] exceptează de la calea extraordinară de atac a recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din același cod, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. Se mai susține că noul Cod a instituit o categorie nouă de hotărâri judecătorești, anume aceea a hotărârilor care nu sunt susceptibile de recurs, soluția fiind diferită de cea promovată de Codul de procedură civilă din 1865, care a cunoscut categoria hotărârilor ce nu puteau fi controlate pe calea apelului. Rațiunile pentru care legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului sunt determinate, în principal, de imperativul major al descongestionării instanței supreme de un număr considerabil de recursuri, interesul relativ redus al litigiului constituindu-se deopotrivă într-un temei pentru suprimarea căii extraordinare de atac a recursului. Ținând seama și de numărul insuficient de personal al Înaltei Curți de Casație și Justiție, noua soluție legislativă a urmărit degrevarea temporară a activității acestei instanțe – care, în sistemul noului Cod, a dobândit competențe noi, cum ar fi procedura hotărârii prealabile -, precum și observarea impactului normelor de competență instituite de noua reglementare procesual civilă asupra activității acestei instanțe. … 11.Urmând unele modele occidentale, noul Cod de procedură civilă a promovat restricții semnificative, destinate a restrânge obiectul recursului, exceptarea unor litigii de la calea de atac a recursului reprezentând o opțiune utilă în vederea realizării imperativului de descongestionare a instanței supreme de un număr impresionant de cauze. … 12.Dreptul de acces la justiție, ca drept fundamental convențional și constituțional, nu conferă tuturor sine modo și dreptul de acces la toate „gradele de jurisdicție“, dar implică indubitabil dreptul la exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Soluția legislativă criticată de autorul excepției trebuie analizată și în contextul regândirii regimului căilor de atac prin noua reglementare procesual civilă de drept comun, care a adus o schimbare de paradigmă în ceea ce privește sistemul căilor de atac și rolul recursului. Astfel, apelul este calea de atac obișnuită, de drept comun, care se poate exercita în legătură cu orice nemulțumire referitoare la hotărârea de primă instanță, fie că este de fapt sau de drept, asigurând două judecăți de fond, deci dublul grad de jurisdicție; spre deosebire de reglementarea anterioară, când excepțiile erau nejustificat de numeroase, noul Cod a restrâns considerabil aceste excepții și a dat prioritate exercitării apelului. În sistemul noului Cod, apelul este singura cale ordinară de atac, calea de atac obișnuită, care a fost suprimată în puține cazuri față de vechea reglementare, tocmai pentru a sublinia că, de regulă, ultima care poate îndrepta o nedreptate este instanța de apel, care asigură o nouă judecată de fond și deci dublul grad de jurisdicție, recursul intervenind într-adevăr excepțional, în condiții restrictive și exclusiv pentru motive de legalitate. Se mai arată că recursul este o cale extraordinară de atac prin care, în condițiile și pentru motivele limitativ prevăzute de lege, se exercită un control suplimentar de legalitate; recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație si Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile; în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată [art. 483 alin. (3) și alin. (4) teza I]; „recursul hibrid“, prevăzut de art. 304^1 din vechiul Cod de procedură civilă nu se mai regăsește în noul Cod și necesitatea acestui recurs, ca substitut (imperfect) al apelului, a fost generată de suprimarea discutabilă a apelului într-un număr mare de cauze, în vechea reglementare. … 13.Se mai invocă Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, precum și Decizia nr. 500 din 30 iunie 2015, cu referire specială asupra conținutului normativ al art. 21 din Constituție și asupra caracterului constituțional al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. … 14.Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se susține că art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu conține nicio dispoziție discriminatorie, regimul juridic diferit fiind determinat de deosebirea de situații, care impune soluții legislative diferite în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor. Pe cale de consecință, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica este neîntemeiată. … 15.Legiuitorul pune la dispoziție căile de atac „optime“, cu luarea în considerare a naturii cauzei și a ierarhiei judecătorești de la care începe accesul liber la justiție. Așa că numai legea poate stabili care sunt și în ce condiții se exercită aceste căi de atac, ea putând stabili folosirea numai a unora sau restrângerea exercițiului altor căi de atac. Asemenea restrângeri sunt constituționale dacă nu ating existența dreptului sau libertății. În plus, recursul are caracterul de jurisdicție exercitabilă numai în cazuri strict determinate – definite lato sensu ca încălcări ale legii -, ducând la o judecată ce nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra legalității hotărârii anterior pronunțate, legalitate care va fi validată doar ca urmare a aprecierii probelor deja existente la dosar. În consecință, nu se poate reține încălcarea art. 21 din Constituție. … 16.Așa fiind, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, hotărârile supuse acestora, termenele de declarare, forma în care trebuie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele de același gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție. De asemenea se arată că textul legal criticat nu conține norme care, prin natura lor, îngrădesc autorului excepției de neconstituționalitate posibilitatea de a se apăra, prevalându-se de toate garanțiile dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil, conform art. 24 din Constituție. … 17.În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 alin. (1) din Constituție se arată că dispozițiile legale criticate, prin conținutul reglementării lor, nu pun în discuție restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale. … 18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 20.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 483 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă [și nu art. 283 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, cum eronat s-a reținut în cuprinsul întregii încheieri de sesizare]. Curtea reține, însă, că aplicabil în speță este art. XVIII alin. (2) teza întâi din Legea nr. 2/2013, text care are, de principiu, aceeași soluție legislativă cu cel al art. 483 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă. Această din urmă dispoziție legală nu se aplica nici la data ridicării excepției, nici la data pronunțării prezentei decizii, intrarea sa în vigoare fiind succesiv prorogată până la data de 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, și prin art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016. Așadar, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost introdusă ulterior datei de 15 februarie 2013, aplicabil în speță este art. XVIII alin. (2) teza întâi din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, text care urmează a fi reținut drept obiect al excepției de neconstituționalitate [a se vedea și Decizia nr. 661 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 28 februarie 2017, paragraful 22] și care are următorul conținut: „(…) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) (…), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“. … 21.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 alin. (2) teză finală privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 129 privind folosirea căilor de atac. … 22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în realitate, critica de neconstituționalitate, astfel cum a fost motivată, vizează art. 480 alin. (3) din Codul de procedură civilă, autorul excepției fiind nemulțumit de faptul că se creează o discriminare, pe de o parte, între persoanele față de care a fost pronunțată o hotărâre judecătorească în judecata în primă instanță, fără să fi fost evocat fondul, și, care, ulterior, au beneficiat de o judecată în fond în calea de atac a apelului și, pe de altă parte, persoanele față de care au fost pronunțate, atât în judecata în primă instanță, cât și în apel, hotărâri judecătorești care au evocat fondul. … 23.Potrivit art. 480 alin. (3) din Codul de procedură civilă, „În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, precum și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului“. … 24.Or, critica formulată nu vizează art. XVIII alin. (2) teza întâi din Legea nr. 2/2013, cu alte cuvinte, vreo chestiune care să țină de admisibilitatea cererii de recurs, autorul dorind, mai degrabă, ca în parcursul procesual al cauzei să existe două judecăți asupra fondului [în primă instanță și în apel], și nu o judecată pe excepție și una pe fond. În consecință, întrucât critica de neconstituționalitate nu are legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că excepția nu este motivată potrivit exigențelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, drept care este inadmisibilă. În același sens, Curtea, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat: „chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992“. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza întâi din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Tatiana Stroganov în Dosarul nr. 18.500/299/2013 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Benke Károly

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește