DECIZIA nr. 279 din 28 mai 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 961 din 25 septembrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 21
ActulREFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 22
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 1REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ART. 1REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 21
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 544 12/10/2001 ART. 21
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 544 12/10/2001 ART. 22
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 719 02/11/2021
ART. 3REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002
ART. 3REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 3REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ART. 4REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 4REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ART. 4REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 21
ART. 5REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 6REFERIRE LAHG 585 13/06/2002
ART. 6REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002
ART. 6REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 24
ART. 6REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 33
ART. 6REFERIRE LASTANDARD 13/06/2002 ART. 17
ART. 6REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 7REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 12REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ART. 12REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 21
ART. 12REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 22
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 16REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 1
ART. 17REFERIRE LAHG 123 07/02/2002
ART. 17REFERIRE LANORMĂ 07/02/2002 ART. 16
ART. 17REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 20REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 21
ART. 20REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 22
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 785 16/06/2011
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, 12, 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 37.992/3/2019 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.453D/2020.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a art. 7 din Legea nr. 544/2001, în principal, ca inadmisibilă, întrucât sunt invocate omisiuni legislative, de competența legiuitorului. Pe fond, excepția de neconstituționalitate a art. 7 din Legea nr. 544/2001 este neîntemeiată, având în vedere Decizia nr. 719 din 2 noiembrie 2021, prin care Curtea Constituțională a analizat critici similare, formulate de același autor. Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 12 din același act normativ, formulată din perspectiva unui paralelism legislativ cu dispozițiile Legii nr. 182/2002, se arată că aceasta este neîntemeiată, cele două norme vizând domenii de reglementare diferite.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Sentința civilă nr. 3.788 din 3 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 37.992/3/2019, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7, 12, 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Excepția a fost ridicată de Dan Băzăvan într-o cauză având ca obiect comunicarea unor informații de interes public.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, raportat la prevederile art. 1 alin. (3)-(5), ale art. 4, 11, 16, 21, 31, 57, ale art. 124 alin. (2) și ale art. 126 din Constituție, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 544/2001 nu stabilesc în mod clar motivarea în fapt sau în drept ce trebuie făcută, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nu reglementează că și necomunicarea completă și/sau incorectă constituie tot refuz sau, pur și simplu, lipsa unui răspuns. Așadar, aceste norme duc la ineficiență, transformând responsabilul cu comunicarea informațiilor de interes public în responsabil total ineficient, prin sintagma „…sau, după caz, în cel mult 30 de zile“. Ca atare, având în vedere că nu se identifică dacă aceste zile sunt lucrătoare sau calendaristice, norma este lipsită de claritate, termenul „urgență“ instituind discriminare față de alte categorii de informații de interes public ce sunt comunicate, raportat la dispozițiile constituționale menționate. De asemenea, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 544/2001 este confuz, neclar, întrucât nu există, practic, la acest moment vreo autoritate care nu dispune de condițiile tehnice necesare pentru a pune la dispoziție informațiile solicitate.6.Se apreciază că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 544/2001, prin raportare la art. 1 alin. (3)-(5), art. 4, 11, 16, 21, 31, 57, art. 124 alin. (2) și art. 126 din Constituție, sunt neconstituționale, întrucât Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate instituie în mod clar ce informații sunt publice, ce informații sunt exceptate de la nivelul de clasificare, iar art. 33 din aceeași lege stabilește că este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției. De asemenea, redând conținutul normativ al art. 24 din Legea nr. 182/2002 și al art. 17 din Standardele naționale din 13 iunie 2002 de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, autorul afirmă că „în atare situație, pe lângă paralelismul care se indică a se evita conform Legii nr. 24/2000, republicată, a fi evitat art. 12 este lipsit de eficiență și nu are rost să fie cuprins în acest act normativ“.7.În final, se arată că invocă și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 în raport cu art. 1 alin. (3)-(5), art. 4, 11, 16, 21, 31, 41, 51, 52, 57, 73, art. 124 alin. (2) și art. 126 din Constituție.8.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, prin formularea acesteia petentul urmărind modificarea dispozițiilor legale criticate.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7, 12, 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care au următorul conținut normativ:– Art. 7: (1)Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.(2)Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.(3)Solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic.– Art. 12: (1)Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 11^1, următoarele informații:a)informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii;b)informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii;c)informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii;d)informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii;e)informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare;f)informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces;g)informațiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecție a tinerilor.(2)Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informațiilor aparținând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor și autorităților publice care dețin astfel de informații, precum și instituțiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informațiilor.“;– Art. 21: (1)Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.(2)Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată.(3)Dacă după cercetarea administrativă reclamația se dovedește întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și va conține atât informațiile de interes public solicitate inițial, cât și menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.– Art. 22 alin. (1): „În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.“.13.Autorul excepției consideră că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind statul român, ale art. 4 referitor la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 31 referitor la dreptul la informație, ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, ale art. 51 privind dreptul de petiționare, ale art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților, ale art. 73 privind categoriile de legi, ale art. 124 alin. (2) cu privire la înfăptuirea justiției și ale art. 126 referitor la instanțele judecătorești.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 544/2001, din perspectiva unor critici similare, formulate de același autor, prin Decizia nr. 719 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 11 martie 2022.15.Astfel, referitor la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 544/2001, prin Decizia nr. 719 din 2 noiembrie 2021, precitată, paragrafele 15 și 16, Curtea a reținut că aceste norme stabilesc în sarcina autorităților publice obligația de a răspunde în scris solicitărilor cetățenilor pentru obținerea unor informații de interes public, în termenele reglementate de lege, respectiv: a) 10 zile pentru comunicarea informației de interes public solicitate, dacă aceasta a fost identificată în acest termen; b) 10 zile pentru anunțarea solicitantului că termenul prevăzut la lit. a) nu a fost suficient pentru identificarea informației solicitate; c) 30 de zile pentru comunicarea informației de interes public identificate peste termenul prevăzut la lit. a); d) 5 zile pentru transmiterea refuzului de comunicare a informației solicitate și a motivării refuzului.16.Referitor la pretinsa lipsă de claritate și previzibilitate a art. 7 din Legea nr. 544/2001, prin Decizia nr. 719 din 2 noiembrie 2021, precitată, paragrafele 17 și 18, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate stabilesc suficient de clar, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării, termenele în care trebuie soluționate cererile cu privire la orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației. Prin urmare, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 544/2001, reprezentând o garanție legală a realizării dreptului constituțional la informație, întrunesc exigențele de claritate și previzibilitate a legii, având în vedere că normele juridice nu există în mod izolat, ci ele pot și trebuie interpretate și raportate la întreg ansamblul normativ din care acestea fac parte, respectiv la Legea nr. 544/2001, care în art. 1 stabilește că accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite astfel prin lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României.17.Cu privire la susținerea potrivit căreia din cuprinsul textului de lege criticat nu se identifică modalitatea în care se calculează termenul de comunicare a informațiilor de interes public, prin Decizia nr. 719 din 2 noiembrie 2021, precitată, paragraful 19, Curtea a constatat netemeinicia acesteia. Astfel, potrivit art. 16 alin. (2) și (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 123/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 8 martie 2002, cu modificările și completările ulterioare, termenele pentru comunicarea în scris a unui răspuns solicitanților de informații de interes public se calculează de la data înregistrării solicitării și nu intră în calculul acestora ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.18.Referitor la dispozițiile alin. (3) al art. 7 din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic, prin Decizia nr. 719 din 2 noiembrie 2021, precitată, paragraful 20, Curtea a reținut că aceste norme nu consacră obligația autorităților publice de a realiza comunicarea în format electronic a informațiilor de interes public solicitate, ci se referă la ipoteza în care sunt întrunite condițiile tehnice necesare acestei modalități de comunicare.19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.20.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 544/2001, prin raportare la art. 1 alin. (3)-(5), art. 4, 11, 16, 21, 31, 57, art. 124 alin. (2) și art. 126 din Constituție, și ale art. 21 și 22 din aceeași lege, prin raportare la art. 4, 11, 16, 21, 31, 57, 73, art. 124 alin. (2) și art. 126 din Legea fundamentală, se constată că autorul excepției de neconstituționalitate s-a limitat la trimiterea la dispozițiile constituționale invocate, fără să arate, în mod concret, în ce constă contrarietatea astfel reclamată. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție. Prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă, ce va cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, aceasta rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține, în mod rezonabil, existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.21.În prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorul excepției. În același sens a statuat Curtea și prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.22.Prin urmare, dat fiind caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 este inadmisibilă.23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 37.992/3/2019 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x