DECIZIA nr. 278 din 17 mai 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1045 din 28 octombrie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 426
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 488
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 483 23/06/2015
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 185 16/03/2021
ART. 19REFERIRE LALEGE 310 17/12/2018
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 20REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 21REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 925 07/07/2011
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sofia Moldovan în Dosarul nr. 1.368/102/2018 al Tribunalului Mureș – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu contravin Legii fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 15 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.368/102/2018, Tribunalul Mureș – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sofia Moldovan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, în cauză, apelul a fost soluționat, însă nu sub toate aspectele. Având în vedere că apelul este o cale de atac devolutivă, instanța trebuia să se pronunțe asupra tuturor criticilor, nu numai asupra unora dintre ele. Or, în opinia autoarei, pronunțarea doar asupra unora dintre criticile din apel echivalează cu lipsa cercetării întregului apel. Autoarea mai apreciază că formularea dispozițiilor legale criticate este restrictivă și ambiguă, lipsind, în realitate, de substanță cazul de contestație în anulare vizat, respectiv atunci când „instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză“.6.Având în vedere că actul de justiție trebuie să fie unul efectiv, se susține că soluționarea în parte a unei căi ordinare de atac, apel sau recurs, echivalează cu lipsa pronunțării asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, circumscriindu-se astfel ipotezei vizate de legiuitor în privința contestației în anulare.7.Tribunalul Mureș – Secția civilă apreciază că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere art. 21 din Constituție.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 503 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. În realitate, având în vederea structura normativă a alin. (1) al art. 503, care nu conține puncte, precum și critica de neconstituționalitate, Curtea va reține ca obiect al excepției dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: […] 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.“12.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (2) privind accesul liber la justiție.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 din Codul de procedură civilă reglementează motivul de contestație în anulare reprezentat de omisiunea instanței de a se pronunța asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. Potrivit art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data sesizării Curții Constituționale, dispozițiile legale criticate se aplică în mod corespunzător și hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.14.Referitor la critica potrivit căreia prevederile legale criticate sunt restrictive și ambigue, iar în acest fel lipsesc de substanță motivul de contestație în anulare reglementat, Curtea observă că art. 503 alin. (2) pct. 4 trebuie corelat cu art. 491 din Codul de procedură civilă, care reglementează recursul incident și recursul provocat, care pot fi exercitate în cazurile prevăzute de art. 472 și 473 din același cod referitoare la apelul incident și cel provocat, recurentul având obligația de a fundamenta recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă.15.Așadar, motivul contestației în anulare reglementat de dispozițiile legale criticate devine incident în situația în care instanța omite să soluționeze un întreg recurs – principal, incident sau provocat – sau omite să se pronunțe asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză, conform alin. (3) al art. 503 din Codul de procedură civilă.16.În continuare, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită, în realitate, de excluderea de la aplicarea prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă a hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, situație în care apreciază că soluționarea în parte a apelului echivalează cu lipsa pronunțării asupra întregii căi de atac, circumscriindu-se astfel motivului contestației în anulare cuprins în dispoziția legală criticată.17.Însă omisiunea instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de casare este prevăzută distinct ca motiv de contestație în anulare la art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia contestația în anulare poate fi exercitată atunci când „instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen“. Acest motiv de contestație în anulare, spre deosebire de cel prevăzut la pct. 4, privea exclusiv hotărârile instanțelor de recurs, nu și pe cele ale instanțelor de apel, care nu sunt supuse recursului, așa cum reglementa expres alin. (3) al art. 503 din Codul de procedură civilă la data sesizării instanței constituționale.18.O asemenea diferențiere a fost analizată în jurisprudența Curții, care a reținut, în esență, că apelul este o cale de atac ordinară și devolutivă – prin care se rejudecă în fond cauza -, spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configurația actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt și de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabilește în mod expres motivele pentru exercitarea apelului și, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum și pentru oricare dintre motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. Ca atare, lipsa posibilității de a exercita contestația în anulare pentru omisiunea instanței de apel de a cerceta „un motiv de casare“ este o consecință firească a caracterului ordinar și devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalității în fața legii și accesului liber la justiție (a se vedea Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, paragraful 16).19.Totodată, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă au fost modificate și completate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018, astfel că, în prezent, enumerarea de la art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă include și pct. 3 al art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă, soluție legislativă care se situează în marja de apreciere de care legiuitorul primar se bucură în reglementarea contestației în anulare, cale extraordinară de atac, în particular a hotărârilor împotriva cărora poate fi exercitată, precum și a motivelor pentru care poate fi formulată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 185 din 16 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 31 mai 2021).20.În continuare, Curtea reține că art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă enumeră ipotezele în care poate fi promovată calea de atac extraordinară a contestației în anulare, iar omisiunea instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de casare invocate și omisiunea instanței de a se pronunța asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză reprezintă motive ale contestației în anulare reglementate distinct.21.Faptul că art. 503 alin. (2) pct. 4 din Codul de procedură civilă vizează doar omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, respectiv, prin aplicarea alin. (3), omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză nu este de natură a încălca accesul liber la justiție, legiuitorul putând reglementa, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele asemenea, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanța sa ori principiilor și textelor constituționale de referință.22.Curtea a reținut în jurisprudența sa că dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit, în situații diferite, accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiție, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuție este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiție, are caracter de excepție și deci poate fi valorificată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilității și securității raporturilor juridice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 925 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 22 septembrie 2011).23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sofia Moldovan în Dosarul nr. 1.368/102/2018 al Tribunalului Mureș – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Mureș – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x